ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3583/2003

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Argeș, la 24 mai 1999, reclamantul F.P.S. București a chemat în judecată pârâta SC P. SA Curtea de Argeș, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 33.454.950 lei, reprezentând dividende; 44.701.553 lei daune moratorii și 4.341.259 lei cheltuieli de judecată. Tribunalul Argeș, secția comercială, prin sentința nr. 460/C din 14 iulie 1999, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 33.454.950 lei, reprezentând dividendele aferente anului 1995, precum și la 2.192.297 lei cheltuieli de judecată. Cererea pentru plata daunelor moratorii a fost anulată, ca insuficient timbrată.

Apelul declarat de reclamantă, împotriva acestei sentințe, a fost anulat, ca netimbrat, prin decizia nr. 516/A/C, pronunțată, la 29 noiembrie 1999, de Curtea de Apel Pitești. Această decizie a fost casată de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 5389, pronunțată la 7 noiembrie 2000, în dosarul nr. 1348/2000, cauza fiind trimisă, pentru judecarea apelului, la aceeași instanță. Rejudecând cauza în apel, după casare, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 570/A/C, pronunțată, la 12 noiembrie 2001, în dosarul nr. 4210/2001, a admis apelul reclamantei A.P.A.P.S. – fostă F.P.S. – a anulat în parte sentința, în sensul că a admis și cererea pentru daune moratorii și, reținând că acesteia i se cuvin daune moratorii la nivelul dobânzii de scont al B.N.R., a obligat pârâta să plătească reclamantei, cu acest titlu, și suma de 33.102.399 lei, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta SC P. SA Curtea de Argeș, susținând că greșit reclamanta și-a îndreptat acțiunea, deoarece daunele moratorii trebuiesc dovedite, conform art. 1086 și urm. C. civ., iar instanța de apel, nelegal a acordat daune moratorii calculate la nivelul ratei de scont, acestea fiind, de fapt, o dobândă comercială acoperită. La 26 noiembrie 2002, reclamanta-intimată A.P.A.P.S. a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului pârâtei, ca nefondat, iar la 5 decembrie 2002, a formulat și ea recurs împotriva aceleiași decizii. Recursul reclamantei a fost tardiv declarat.

Deși, din dovezile aflate la dosarul instanței de apel, rezultă că reclamantei-recurente nu i-a fost comunicată decizia nr. 570/A/C din 2001 a Curții de Apel Pitești, din dovada aflată la dosarul instanței de recurs, rezultă că reclamantei i-au fost comunicate motivele de recurs ale părții adverse la 23 septembrie 2002 și se prezumă că, de la acea dată, reclamanta a luat cunoștință de motivarea deciziei instanței de apel, iar termenul de 15 zile, prevăzut de art. 301 C. proc. civ., începe să curgă de la acea dată. Depunând recursul, așa cum rezultă din înscrisul aflat la dosar, la 2 decembrie 2002, reclamanta este în afara termenului prevăzut de textul de lege menționat, motiv pentru care, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., recursul acesteia va fi respins ca tardiv declarat. Nici recursul declarat de societatea pârâtă nu poate fi admis. Instanța de apel a reținut corect, în împrejurările în care prima instanță a soluționat cauza fără cercetarea fondului, că sunt aplicabile dispozițiile art. 297 C. proc. civ. iar pe fond, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 43 C. com., pentru sumele datorate de pârâtă cu titlul de dividende, calculând daunele moratorii datorate de pârâtă, la nivelul dobânzii de scont a B.N.R.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București, împotriva deciziei nr. 570/A-C din 12 noiembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca tardiv declarat. Respinge recursul declarat de pârâta SC P. SA Curtea de Argeș, împotriva aceleiași decizii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2003.