ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3052/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3052/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința nr. 334/ C din 20 aprilie 2001,
Tribunalul Argeș, secția comercială și de contencios administrativ, a admis
acțiunea formulată de reclamanta Autoritatea pentru Privatizare și
Administrarea Participațiilor Statului București, în contradictoriu cu pârâta
SC L. SA Argeș, și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 55.388.324 lei cu
titlu de daune interese moratorii, reținând că dividendele, datorate
reclamantei la încheierea exercițiului financiar, pentru anul 1997, au fost
achitate de către pârâtă cu întârziere, ceea ce îndreptățește pe recurentă să
pretindă daune-interese cominatorii.
În apelul pe care l-a declarat împotriva sentinței,
pronunțată de instanța de fond, pârâta a susținut, în esență, că instanța nu
s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare, respectiv, o adresă de la
Ministerul Finanțelor, hotărâtoare în ce privește termenul de la care pârâta
datorează daune interese cominatorii.
Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de
contencios administrativ, prin decizia nr.441/ A - C din 27 iunie 2001, a admis
apelul pârâtei, a schimbat, în parte, sentința instanței de fond, în sensul că
a stabilit obligația de plată a daunelor moratorii, datorate de pârâtă, la suma
de 41.554.189 lei, în loc de 55.388.324 lei, și a obligat-o pe reclamantă la
plata cheltuielilor de judecată ocazionate pârâtei în apel, în sumă de
2.014.500 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond
a reținut că, potrivit calculului depus de reclamantă la dosarul instanței de
fond, daunele cominatorii cumulate însumează 41.554.184 lei, iar nu 55.388.324
lei, cât a pretins reclamanta prin acțiune.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs
atât reclamanta, cât și pârâta.
Cu privire la recursul reclamantei.
În motivarea recursului său A.P.A.P.S. București a
criticat hotărârea instanței de apel, întrucât a considerat că i se cuvin daune
interese moratorii la nivelul ratei de scont a B.N.R., iar nu potrivit art. 43
C. com. (caz în care suma, la care pârâta trebuia să rămână obligată la plată,
era cea din petitul acțiunii sale).
Recursul reclamantei este nefondat.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma criticilor
aduse în recurs, se constată faptul că aceste critici au fost analizate și ca
motive de apel, când instanța de apel a pronunțat o hotărâre corectă.
Prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat
obligarea pârâtei la plata de daune interese moratorii, calculate la nivelul
dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele
juridice pe termen de 1 an.
Decretul nr. 311/1954, ce stabilea nivelul dobânzilor
pentru sumele depuse pe termen și în conturi curente, a fost abrogat în 1997,
O.G. nr.9/2000 a intrat în vigoare la 21 ianuarie 2000.
În lipsa unei convenții între părți, asupra
cuantumului dobânzilor, cât și a inexistenței unei reglementări legale în acest
sens, în perioada în discuție, întinderea acestora a fost stabilită, prin
practica judecătorească, la nivelul ratei de scont a B.N.R.
Cu privire la recursul pârâtei.
Pârâta a criticat hotărârile anterioare pentru
nelegalitate, susținând că nici un act normativ nu prevede expres un termen de
plată a dividendelor.
Acest recurs este nefondat.
Dreptul de a încasa dividende al acționarilor la o
societate comercială este conferit în baza prevederilor Legii nr.31/1990
,republicată, art. 62 alin. (2) și art. 122 alin. (3) din această lege.
Cum pârâta a achitat dividendele stabilite în
favoarea reclamantei A.P.A.P.S. București cu întârziere, corect s-a stabilit
obligarea acesteia la daune-interese moratorii, încât recursul său, fiind
neîntemeiat, se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de
reclamanta Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor
Statului București și pârâta SC L. SA Argeș, împotriva deciziei nr.441/ A - C
din 27 iunie 2001 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios
administrativ.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2003.