ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 717/2009

Asupra contestației în

anulare de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 1099 din 18 martie 2008 a

respins contestația în anulare formulată de P.Ț. pentru N.A. împotriva Deciziei

nr. 4492 din 21 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.

În motivarea soluției s-a

reținut că, fiind o cale extraordinară de atac, contestația în anulare poate fi

exercitată numai în condițiile și pentru cazurile expres și limitativ prevăzute

de art. 317 alin. (1) și 318 C. proc. civ.

Prima ipoteză a textului art.

318 C. proc. civ. vizează exclusiv erorile materiale cu caracter procedural,

comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu

aspectele formale ale judecății, care au condus la pronunțarea unei soluții

eronate, situație care nu se regăsește în speță, noțiunea de „greșeală

materială” neputând fi interpretată extensiv.

Categoric textul nu vizează

stabilirea eronată a situației de fapt în urma aprecierii probelor și modul în

care instanța a interpretat prevederile legale sau a verificat modul în care

acestea au fost aplicate de instanța de fond, situație care ar conduce pe o

cale ocolită la judecarea aceluiași recurs, fapt inadmisibil.

Pe de altă parte, omisiunea

la care se referă teza a II-a textului există numai când instanța de recurs nu

a cercetat unul din motivele de casare sau de modificare depuse în termenul

legal, nu și atunci când, procedând la sistematizarea lor, le-a examinat

împreună, dispensându-se de examinarea punctuală a fiecăreia dintre acestea.

Totodată, textul se referă

expres numai la motivele de modificare sau de casare, nu și la argumentele

depuse în sprijinul lor care, oricât ar fi dezvoltate, le sunt subsumate.

În esență, o atare omisiune

nu poate fi reținută, întrucât instanța de recurs a cercetat toate criticile

recurentei și mai mult decât atât, făcând aplicarea dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., a examinat cauza sub toate aspectele.

Împotriva acestei decizii, P.Ț.

a formulat o nouă contestație în anulare în care a reiterat aceleași motive,

respectiv că instanța nu ar fi procedat la examinarea cauzei sub toate

aspectele.

Contestația în anulare

astfel formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Fiind o cale de retractare a

unei hotărâri definitive, contestația în anulare nu poate fi exercitată decât

pentru motivele expres prevăzute de lege și numai dacă acestea nu au putut fi

invocate pe calea apelului sau recursului (art. 317 alin. (1) C. proc. civ.),

împotriva hotărârilor date în recurs, care sunt rezultatul unor greșeli

materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l în parte a omis

să cerceteze vreun motiv de casare (art. 318 C. proc. civ.).

Așa fiind, este evident că,

împotriva unei soluții pronunțate într-o contestație în anulare nu va putea fi

exercitată o altă contestație în anulare, nefiind îndeplinite condițiile de

admisibilitate impuse de dispozițiile legale menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în

anulare formulată de P.Ț. împotriva Deciziei nr. 1099 din 18 martie 2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 11 februarie 2009.