ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 717/2009

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 1099 din 18 martie 2008 a respins contestația în anulare formulată de P.Ț. pentru N.A. împotriva Deciziei nr. 4492 din 21 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată. În motivarea soluției s-a reținut că, fiind o cale extraordinară de atac, contestația în anulare poate fi exercitată numai în condițiile și pentru cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 317 alin. (1) și 318 C. proc. civ. Prima ipoteză a textului art. 318 C. proc.

civ. vizează exclusiv erorile materiale cu caracter procedural, comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecății, care au condus la pronunțarea unei soluții eronate, situație care nu se regăsește în speță, noțiunea de „greșeală materială” neputând fi interpretată extensiv. Categoric textul nu vizează stabilirea eronată a situației de fapt în urma aprecierii probelor și modul în care instanța a interpretat prevederile legale sau a verificat modul în care acestea au fost aplicate de instanța de fond, situație care ar conduce pe o cale ocolită la judecarea aceluiași recurs, fapt inadmisibil.

Pe de altă parte, omisiunea la care se referă teza a II-a textului există numai când instanța de recurs nu a cercetat unul din motivele de casare sau de modificare depuse în termenul legal, nu și atunci când, procedând la sistematizarea lor, le-a examinat împreună, dispensându-se de examinarea punctuală a fiecăreia dintre acestea. Totodată, textul se referă expres numai la motivele de modificare sau de casare, nu și la argumentele depuse în sprijinul lor care, oricât ar fi dezvoltate, le sunt subsumate. În esență, o atare omisiune nu poate fi reținută, întrucât instanța de recurs a cercetat toate criticile recurentei și mai mult decât atât, făcând aplicarea dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., a examinat cauza sub toate aspectele.

Împotriva acestei decizii, P.Ț. a formulat o nouă contestație în anulare în care a reiterat aceleași motive, respectiv că instanța nu ar fi procedat la examinarea cauzei sub toate aspectele. Contestația în anulare astfel formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. Fiind o cale de retractare a unei hotărâri definitive, contestația în anulare nu poate fi exercitată decât pentru motivele expres prevăzute de lege și numai dacă acestea nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului (art. 317 alin. (1) C. proc. civ.), împotriva hotărârilor date în recurs, care sunt rezultatul unor greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l în parte a omis să cerceteze vreun motiv de casare (art. 318 C. proc.

civ.). Așa fiind, este evident că, împotriva unei soluții pronunțate într-o contestație în anulare nu va putea fi exercitată o altă contestație în anulare, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate impuse de dispozițiile legale menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de P.Ț. împotriva Deciziei nr. 1099 din 18 martie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 februarie 2009.