ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1199/2010

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 4511 din 22 octombrie 2009

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, a respins recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Caraș-Severin, în nume

propriu, împotriva sentinței nr. 340 din 26 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat; a anulat

recursul declarat de D.G.F.P. Caraș-Severin, în numele A.N.A.F. împotriva

aceleiași sentințe și a obligat recurenta la plata sumei de 5.000 lei cu titlu

de cheltuieli de judecată către intimată.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța a reținut că recursul declarat în nume propriu de către pârâta D.G.F.P.

Caraș-Severin este nefondat având în vedere că, prin dispozitivul și considerentele

sentinței recurate, a fost stabilită corect situația de fapt din proces și o

exactă aplicare a normelor legale aplicabile în speță, procedându-se în

consecință în mod întemeiat la admiterea în parte a contestației formulate de

reclamanta SC A. Bârzava Nouă în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Caraș-Severin

și A.N.A.F., la anularea în parte a deciziei nr. 115 din 27 aprilie 2007 emisă

de Ministerul Economiei și Finanțelor - A.N.A.F., a deciziei de impunere nr.

456 din 6 decembrie 2006 și a raportului de inspecție fiscală nr. 6904 din 30

noiembrie 2006 întocmite de către organele de inspecție fiscală din cadrul

Activității de Control Fiscal din cadrul D.G.F.P. Caraș-Severin, la exonerarea

reclamantei de la plata sumei de 196.291 lei reprezentând restanțe la bugetul

general consolidat al statului aferente Magazinului 14, a sumei de 250.003 lei reprezentând dobânzi calculate la restanțele la bugetul general consolidat

al statului aferente Magazinului 14, și a penalităților de 10% în cuantum de

7378 lei calculate de asemenea la restanțele la bugetul general consolidat al

statului aferente aceluiași Magazin 14, la exonerarea parțială a reclamantei de

la plata dobânzilor și penalităților de întârziere stabilite pentru diferența

de impozit pe profit rezultată din înregistrarea în contabilitate a unor

cheltuieli nedeductibile cu reparațiile efectuate de reclamantă la C.M. și la

exonerarea reclamantei de la plata diferenței de impozit de 1968 lei rezultată

din amortizarea înregistrată pretins nejustificată în contabilitate, precum și

la plata dobânzilor de 109 lei și a penalităților de întârziere în cuantum de

39 lei, stabilite pentru diferența de impozit pe profit rezultată din

amortizarea înregistrată în contabilitate.

Cât privește recursul formulat de pârâta D.G.F.P.

Caraș-Severin în numele A.N.A.F. acesta a fost anulat în temeiul dispozițiilor

art. 161 alin. (2) și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., pentru lipsa dovezii

mandatului de reprezentare. O asemenea soluție se impune, întrucât potrivit

prevederilor art. 4 pct.l 44 din H.G. nr. 495 din 23 mai 2007 privind organizarea și funcționarea A.N.A.F., A.N.A.F. „reprezintă statul în fața instanțelor și a

organelor de urmărire penală, ca subiect de drepturi și obligații privind

raporturile juridice fiscale și alte activități ale agenției, direct sau prin

direcțiile generale ale finanțelor publice județene și a municipiului

București, pe baza mandatelor transmise (...)". în cererea de recurs

formulată de D.G.F.P. Caraș-Severin în numele A.N.A.F. se face referire la

delegația nr. 830503 din 30 ianuarie 2009, însă acest act nu s-a depus în cauză, deși pentru prezentarea acestui mandat s-a acordat, la data de 28 mai 2009, un termen de judecată.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ.,

recurenta D.G.F.P. Caraș-Severin a fost obligată la plata în favoarea intimatei

a sumei de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând

onorariu avocațial.

Împotriva acestei decizii recurenta A.N.A.F.

a formulat contestație în anulare.

Prin motivele invocate contestatoarea a

susținut că "dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale".

În opinia contestatoarei Înalta Curte de

Casație si Justiție, s-a aflat în eroare materială la momentul pronunțării

hotărârii, anulând recursul promovat de D.G.F.P. Caraș-Severin pentru A.N.A.F.

Astfel, în mod surprinzător instanța de

recurs a apreciat că persoana numită să exercite funcția de director general

adjunct al Direcției generale juridice din cadrul A.N.A.F. nu avea calitatea de

a semna mandatul nr. 830503 din 30 ianuarie 2009, transmis D.G.F.P.

Caraș-Severin de a promova recurs și în numele A.N.A.F., împotriva sentinței

civile nr. 340 din 26 noiembrie 2008.

Contestatoarea, invocă dispozițiile art.

4, art. 12 alin. (3) și art. 10 alin. (1) din H.G. nr. 495/2007 și art. 3 și art.

9 din Capitolul 6 al Regulamentului de Organizare și Funcționare a A.N.A.F.,

precum și Ordinul nr. 2187/2007 privind Regulamentul de Organizare și Funcționare

a A.N.A.F.

Din lecturarea acestor dispoziții legale

rezultă faptul că, capacitatea de a semna mandatul o au 3 persoane din cadrul

Directei Generale Juridice - directorul general/ directorul

general adjunct/șeful serviciului de monitorizare

teritorială.

Având în vedere aceste prevederi legale,

rezultă că persoana care a semnat mandatul nr. 830503 din 30 ianuarie 2009

acordat D.G.F.P. Caraș-Severin pentru promovarea recursului în numele A.N.A.F.,

avea calitatea de reprezentant al instituției.

Contestatoarea consideră că Înalta Curte

de Casație și Justiție s-a aflat în eroare materială la momentul pronunțării

hotărârii, anulând recursul declarat de D.G.F.P. Caraș-Severin în numele A.N.A.F.

Înalta Curte, examinând cauza și

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, constată că

prezenta contestație în anulare este neîntemeiată.

Pentru a ajunge la această soluție instanța

a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În conformitate

cu dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ. „Hotărârile

irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când procedura de chemare

a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit

cu cerințele legii, când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea

dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, numai dacă aceste

motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului”.

Potrivit alin. (2)

al aceluiași articol: „contestația poate fi primită pentru motivele mai

sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de

recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt

sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond”.

Cu alte cuvinte,

prin această cale de atac se urmărește repararea neregularităților evidente

privind actele de procedură, în afara problemelor de fond legate de probele

administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul.

Deci, în cadrul contestației în

anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile

subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele

prevăzute de normele menționate anterior.

Contestația în anulare este o cale

extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru

motivele expres prevăzute de lege.

Reglementând contestația în anulare

specială, art. 318 C. proc. civ. prevede că hotărârile instanței de recurs mai

pot fi atacate prin această cale extraordinară de atac când dezlegarea dată

este rezultatul unei erori materiale sau când instanța, respingând recursul sau

admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele

de modificare sau de casare.

Motivele contestației în anulare speciale

sunt, așadar, expres și limitativ prevăzute de lege, iar textul care o

reglementează este de strictă interpretare.

Prima ipoteză a textului vizează exclusiv

erorile materiale cu caracter procedural, care să fi condus la pronunțarea unei

soluții eronate, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale

ce au legătură cu aspectele formale ale judecății, cum ar fi anularea unei

cereri ca netimbrată, deși era atașată dovada achitării taxei de timbru,

greșita respingere a unui recurs ca fiind tardiv formulat, etc.

Fiind un text de excepție, noțiunea de

„greșeală materială” nu poate fi interpretată extensiv.

În orice caz, textul nu vizează

stabilirea eronată a situației de fapt în urma aprecierii probelor și nici

modul cum instanța a înțeles să interpreteze prevederile legale, situație în

care, dacă s-ar admite o astfel de interpretare, s-ar ajunge pe o cale ocolită

la judecarea încă o dată a aceluiași recurs, ceea ce nu este admisibil.

Pe de altă parte, omisiunea la care

se referă teza a II-a a textului, invocată ca temei legal al contestației,

există numai atunci când realmente instanța de recurs nu a cercetat unul din

motivele de casare sau de modificare depuse în termenul legal, nu și atunci

când, procedând la sistematizarea lor, le-a examinat împreună, dispensându-se

de examinarea punctuală a fiecăreia dintre acestea.

Totodată textul se referă expres numai la

motivele de modificare sau de casare, nu și la argumentele aduse în sprijinul

lor, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, le sunt subsumate.

În esență, o atare omisiune nu poate fi

reținută întrucât instanța de recurs a cercetat toate criticile recurentei și,

mai mult, făcând aplicarea dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., a

examinat cauza sub toate aspectele.

Față de susținerile contestatoarei

referitoare la faptul că, instanța

de

recurs "s-a aflat în eroare materială la momentul pronunțării hotărârii,

anulând

recursul promovat de D.G.F.P. Caraș-Severin în numele A.N.A.F." deoarece

la termenul de judecată din 22 octombrie 2009

:

aceasta a depus în

ședința publică o serie de documente (respectiv Ordinul președintelui A.N.A.F.

nr. 659 din 18 aprilie 2008, Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 2187 din 01

noiembrie 2007, Extras din regulamentul de organizare și funcționare A.N.A.F.,

aprobat prin Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 2187 din 01 noiembrie 2007-capitolul

6 privitor la Direcția Generală juridică,

H.G.

nr. 495/2007 privind Organizarea și Funcționarea A.N.A.F.) prin care

consideră

că a acoperit lipsa dovezii mandatului de reprezentare, nu

deschide calea contestației în anulare. Pentru

verificarea acestor greșeli nu este necesară o reapreciere a probelor, greșeala

materială nu trebuie

sa fie rezultatul interpretării unor texte de lege

pentru că

:

practic, s-ar ajunge la judecarea din nou a aceluiași

recurs.

Instanța de recurs, în mod corect, a

reținut faptul că, la data

pronunțării

hotărârii, reprezentantul părții nu a făcut dovada calității sale

de reprezentare deși, pentru prezentarea

mandatului, s-a acordat la data

de 28 mai 2009, un termen de judecată în

acest sens, în cauză instanța aplicând în mod corect dispozițiile art. 161

alin. (2) și art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere

faptul că, instanța de recurs nu a anulat recursul

promovat de către D.G.F.P.

Caraș-Severin în numele A.N.A.F., la

termenul

la care a constatat neregularitatea procedurală, ci a amânat

judecarea cauzei tocmai pentru împlinirea

lipsurilor, respectând obligația

impusă de prevederile art. 161 alin. (1)

C. proc. civ. încercând să evite efectul pe care l-ar produce lipsa mandatului

de reprezentare, nu poate fi considerată greșeală materială.

Atâta vreme cât D.G.F.P.

Caraș-Severin nu și-a dovedit calitatea de mandatar până la termenul acordat în

acest sens, efectul nedepunerii mandatului a dus la anularea recursului, D.G.F.P.

Caraș-Severin acționând în nume propriu, ceea ce a avut drept consecință

respingerea cererii de recurs ca fiind formulată de o persoană lipsită de

calitate procesuală, de vreme ce reprezentantul nu este titularul dreptului din

raportul juridic dedus judecății.

În consecință, pentru considerentele

arătate, Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată

de A.N.A.F., împotriva deciziei nr. 4511 din 22 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

neîntemeiată.

Obligă contestatoarea A.N.A.F. la 2.800

lei cheltuieli de judecată către intimata SC A. Bârzava Nouă Reșița.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2010.