ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 78/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC A. SA, a chemat în

judecată pe pârâta SC A.S. SRL Constanța, solicitând obligarea acesteia la

plata sumei de 2.429.166.069 lei, reprezentând dobânda legală la dividendele

datorate din 19 aprilie 2001 până la data de 25 aprilie 2003.

Tribunalul Constanța, prin sentința

civilă nr. 509/ COM din 8 februarie 2005 a respins acțiunea ca prescrisă și a

obligat pe reclamantă la 25.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut în

esență, că momentul nașterii dreptului la acțiune pentru plata dividendelor a

fost 20 aprilie 2001 și s-a constatat împlinirea termenului de prescripție

înainte de data introducerii acțiunii, 8 decembrie 2004. Întrucât dreptul

principal, plata dividendelor pe anul 2000, devenit scadent la 20 aprilie 2001,

este prescris exercitarea drepturilor accesorii este de asemenea prescris.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia civilă nr. 143/ COM din 19 mai 2005, a respins apelul reclamantei,

considerând că drepturile la dividende și la dobânzi s-au născut odată, iar la

momentul la care instanțele au fost sesizate cu plata dobânzilor, dreptul

acesta era prescris, depășindu-se termenul de 3 ani de la data nașterii

raportului obligațional.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Recurenta susține că instanțele de

fond au aplicat greșit dispozițiile art. 16 și art. 17 din decretul nr.

167/1958, întrucât prin sentința nr. 1073/2003 a Tribunalului Constanța a fost

admisă acțiunea privind plata dividendelor, iar de la data pronunțării acelei

hotărâri judecătorești începe să curgă un nou termen de prescripție pentru

plata dobânzilor.

Dobânzile se calculează pentru

fiecare zi de întârziere, astfel încât și termenul de prescripție urmează

același calcul.

Recurenta mai susține că pârâta a

recunoscut datoria pe care o are, în dosarele nr. 4761/2002 și nr. 2389/2002

ale aceluiași tribunal, prin actele din 13 septembrie 2002 și 9 aprilie 2003,

recunoaștere ce are drept efect întreruperea cursului prescripției.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor expune:

Prescripția extinctivă este un

mijloc de stingere a obligațiilor și a acțiunilor determinat de un interes de

ordine publică și stabilitate socială, ca situațiile de fapt de mult dobândite

să nu mai poată fi schimbate.

Termenul de prescripție stabilit de art.

3 din decretul nr. 167/1958 este de 3 ani și începe să curgă de la data când se

naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.

Art. 1 din același act normativ

stabilește că odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept

principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.

Dreptul la acțiune al reclamantei

pentru plata dividendelor și a dobânzilor s-a născut la data de 20 aprilie

2001, iar aceasta a optat a cere pârâtei numai dividendele, datorie recunoscută

de pârâtă prin adresele din 13 septembrie 2002 și 9 aprilie 2003 și care

într-adevăr a întrerupt cursul prescripției cu privire la datoria principală,

dividendele, fără efecte asupra dobânzilor.

Însă reclamanta nu a acționat și în

privința drepturilor accesorii, a dobânzilor, care au caracter și natură

diferită de aceea a obligației principale, cu care nu se confundă și față de

care nu se poate presupune o acțiune implicită.

Dreptul la acțiunea de a cere

dobânzi s-a născut odată cu dreptul de a cere plata dividendelor, pentru că în

materie comercială datoriile lichide și plătibile în bani produc dobândă de

drept din ziua când devin exigibile.

Chiar dacă la calculul termenelor

pentru obligații accesorii cu executare succesivă se are în vedere momentul

scadenței fiecăreia, din moment ce creditorul a rămas în pasivitate față de

obligația inițială dreptul la acțiune se prescrie. Pentru că dreptul de a cere

dobânzi la dividende, s-a născut la data la care obligația principală a devenit

exigibilă (art. 43 C. com.) acela este și momentul de la care începe să curgă

termenul de prescripție. Dacă un creditor nu a exercitat dreptul de a cere

dobânzi, la data nașterii acestei obligații și a lăsat să treacă un termen mai

mare de 3 ani, nu poate pretinde îndeplinirea acesteia pe considerentul

executării succesive întrucât cauza fiecărei obligații a ieșit din sfera de

protecție a legii.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.

312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 143/ COM din 19

mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel Constanța.

Având în vedere culpa procesuală a

recurentei, în considerarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., instanța va

obliga partea căzută în pretenții la cheltuieli de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC A. SA Constanța, împotriva deciziei nr. 143/ COM din 19 mai 2005,

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de

5.000 lei noi către intimata pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 13 ianuarie 2006.