ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2528/2004

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 12026/2002, reclamanta A.P.A.P.S. București a solicitat ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligată pârâta SC E.L. SA Brazi la plata sumei de 166.397.261 lei, reprezentând daune interese moratorii, aferente dividendelor pentru anul 1998. Prin sentința nr. 3388 din 9 decembrie 2002, Tribunalul Prahova a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamanta A.P.A.P.S.

București și a obligat pârâta la plata sumei de 166.397.261 lei, reprezentând daune interese moratorii, aferente dividendelor pentru anul 1998. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin contractul de privatizare, pârâta s-a obligat să plătească către reclamantă dividendele restante pe anul 1998, 1999 și daune pentru neachitarea în termen a acestor dividende, astfel că îi datorează reclamantei suma solicitată. În ceea ce privește excepția invocată de pârâtă, tribunalul a reținut că prescripția dreptului la acțiune, având un obiect patrimonial, intervine după 3 ani de la nașterea dreptului și curge de la data fiecărei plăți. Împotriva sentinței menționate, pârâta SC E.L. SA Brazi a declarat recurs, care a fost admis de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 1455 din 9 aprilie 2003, hotărârea primei instanțe fiind casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În pronunțarea acestei decizii, s-a reținut că greșit a fost calculat termenul de prescripție de 3 ani, dreptul la acțiune născându-se la data de 15 aprilie 1999, data aprobării de către A.G.A. a bilanțului contabil pe 1998 iar, în raport cu sesizarea instanței, 8 iulie 2002 ,acțiunea este neprescrisă, începând cu 8 iulie 1999 și până la data efectuării plății dividendelor, astfel că s-a dispus reanalizarea pretențiilor sub aspectul prescripției. În rejudecare, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 3320 din 16 octombrie 2003, a admis în parte acțiunea, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pe perioada 15 aprilie 1999-8 iulie 1999 și a obligat pârâta SC E.L.

SA Brazi la plata sumei de 108.849.670 lei, dobânzi pentru plata cu întârziere a dividendelor pe anul 1998. În pronunțarea acestei hotărâri, instanța a aplicat termenul legal de prescripție de 3 ani, în raport de data sesizării instanței, 8 iulie 1999, iar în ce privește cuantumul dobânzilor, s-a avut în vedere expertiza contabilă, care a aplicat dobânzile de referință B.N.R. până la 1 februarie 2000, iar ulterior acestei date, dobânda legală prevăzută de O.G. nr. 9/2000. Împotriva sentinței, pronunțate în rejudecare după casare, a declarat apel reclamanta A.P.A.P.S. Apelul a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Ploiești, prin decizia nr. 77 din 30 ianuarie 2004, reținându-se că susținerile apelantei, privind prescripția dreptului la acțiune, au fost analizate prin decizia de casare nr. 1455 din 9 aprilie 2003, iar îndrumările acesteia erau obligatorii în rejudecarea fondului.

Împotriva acestei ultime hotărâri, au declarat recurs ambele părți. Recurenta reclamantă A.P.A.P.S. a susținut că greșit s-a reținut ca prescrise pretențiile anterioare datei de 8 iulie 1999, întrucât termenul de prescripție, prin recunoașterea pârâtei debitoare, s-a întrerupt la data ultimei plăți a dividendelor pe 1998, respectiv 12 februarie 2002, dată de la care a început să curgă un nou termen de prescripție. Recurenta pârâtă, SC E.L. SA Brazi, a formulat critici, privind dobânda aplicabilă. Ambele recursuri urmează a fi respinse, întrucât: Susținerile recurentei reclamante A.P.A.P.S., privind întreruperea termenului de prescripție la 12 februarie 2002, sunt nefondate, întrucât se ignoră obiectul pretențiilor, care nu este plata dividendelor, pentru a invoca ultima plată a acestora, 12 februarie 2002 și, de aici recunoașterea debitorului și întreruperea prescripției, ci, acțiunea privește dobânzi, pentru întârzierea plății dividendelor.

Dreptul la acțiune pentru plata dividendelor s-a născut, după cum a statuat instanța, la 15 aprilie 1999 și tot de la această dată, pentru fiecare zi de întârziere, debitoarea datorează dobânzi, care curg până la efectuarea plății. Deci, sunt temeiuri diferite, iar pentru întârzierea dividendelor, corect dobânzile au fost calculate, în raport de termenul de prescripție de 3 ani, anterior formulării acțiunii, respectiv de la 8 iulie 1999 și până la plata dividendelor. Ca urmare, invocarea instituției întreruperii prescripției nu-și are temei, neexistând o recunoaștere a întârzierii plății și a plății de dobânzi. În ce privește recursul pârâtei: Se reține că această parte nu a declarat apel, împotriva sentinței nr. 3320 din 16 octombrie 2003, care a rejudecat cauza în fond.

În atare situație, pârâta nu mai este în drept să invoce direct în recurs motive de casare, cu privire la soluția de fond, ocolind calea apelului cu caracter devolutiv, întrucât s-ar încălca principiul ierarhiei instanțelor judecătorești, așa cum este structurat prin C. proc. civ. și legea de organizare judecătorească. Față de cele arătate, recursurile urmează să fie respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S. București și de pârâta SC E.L. SA Brazi, împotriva deciziei nr. 77 din 30 ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 14 septembrie 2004.