ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 647/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 647/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Reclamantul F.P.S. București (actualmente
A.P.A.P.S. București) a solicitat obligarea pârâtei S.C. C. S.A. București la
plata sumei de 18.639.282 lei dividende pentru exercițiul financiar al anului
1996 și la plata sumei de 17.590.078 lei daune interese moratorii.
Prin sentința civilă nr. 6119 din 12 octombrie
2000 Tribunalul București, secția comercială, a admis, în parte, acțiunea
reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 18.639.282 lei
reprezentând dividende aferente anului 1996 și a respins capătul de cerere
privind daunele interese moratorii, ca neîntemeiat.
Reclamanta a declarat apel împotriva
acestei sentințe.
Prin decizia civilă nr. 429 din 23 martie 2001
Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis excepția
prescripției dreptului la acțiune și a respins apelul reclamantei.
În motivarea deciziei s-a reținut, în esență, că
dreptul reclamantei la acțiune pentru plata daunelor interese moratorii este prescris.
Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei
decizii considerând-o nelegală și netemeinică.
Recurenta susține că dreptul la acțiune nu este
prescris întrucât termenul de prescripție prevăzut de art. 3 din Decretul nr.
167/1958 s-a întrerupt prin recunoașterea datoriei de către pârâtă prin
Centralizatorul de dividende din 22 ianuarie 1998 și prin Situația dividendelor
datorate pentru anul 1996 din data de 20 ianuarie 1998.
Recursul este neîntemeiat.
Din probele administrate în cauză nu rezultă că
termenul de prescripție a fost întrerupt conform art. 16 pct. a din Decretul
nr. 167/1958, întrucât documentele invocate de recurentă nu constituie o
recunoaștere a pretențiilor reclamantei, ci conțin situația dividendelor
cuvenite pentru anul 1996.
În această situație, se constată că instanța de
apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 1 și art. 3 din Decretul
nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge
ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. împotriva deciziei nr.
429 din 23 martie 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6
februarie 2003.