ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 832/2003

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr. 3235 din 25 aprilie 2001, Tribunalul București, secția comercială,

a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu de

către instanță și pe cale de consecință a respins acțiunea formulată de

reclamanta A.P.A.P.S. București, împotriva pârâtei S.C. S. S.A. București.

Pentru

a se pronunța astfel, s-a reținut că reclamanta, la data de 19 aprilie 2001 a

chemat în judecată pârâta , pentru obligarea acesteia la plata sumei de

64.925.104 lei reprezentând 15.819.203 lei dividende aferente anului 1994 și

49.105.901 lei daune moratorii calculate la nivelul taxei oficiale a scontului

stabilit de B.N.R.

Din

suma stabilită de A.G.A. cu titlu de dividende aferente exercițiului financiar

1994, pârâta a achitat o parte din acestea, la data de 18 noiembrie 1997,

diferența de 15.819.203 lei nemai fiind pretinsă de reclamantă, decât odată cu

introducerea prezentei cereri. Ori, în speță, reține Tribunalul București,

pretențiile au fost formulate cu încălcarea dispozițiilor art. 3 din Decretul

nr. 167/1958 privind termenul general de prescripție. Totodată s-a mai reținut

că în cauză nu se poate face aplicarea prevederilor art. 16 din același act

normativ, privind întreruperea prescripției extinctive, având în vedere că de la

data ultimei plăți recunoscută de reclamantă (18 noiembrie 1997) până la data

introducerii acțiunii 19 aprilie 2001, au trecut mai mult de 3 ani.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, pe care nu l-a motivat.

Curtea

de Apel București, prin decizia nr. 1192 din 14 septembrie 2001, a respins

apelul, ca nefondat, cu motivarea că din actele dosarului de fond rezultă că în

adevăr în cauză sunt incidente dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958,

soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.

Cu

petiția înregistrată la data de 31 octombrie 2001, reclamanta A.P.A.P.S.

București a declarat recurs, împotriva acestei din urmă hotărâri, cu

respectarea termenlor prevăzute de art. 301 și art. 303 C. proc. civ.

Recursul

a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Criticile

formulate de recurentă vizează netemeinicia și nelegalitatea deciziei sub

aspectul pronunțării acesteia cu aplicarea greșită a legii, în sensul că,

apreciază recurenta, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 3 din Decretul

nr. 167/1958 ci art. 98 din O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanțelor

bugetare.

În

dezvoltarea acestei critici, recurenta arată că:

-

natura juridică a dividendelor este de venit la bugetul statului, potrivit

Legii nr. 109/1998;

-

A.P.A.P.S. este o instituție publică potrivit Legii nr. 99/1999;

-

daunele moratorii pretinse sunt accesorii ale debitului principal (dividende)

deci și acestea au natura juridică a veniturilor publice.

Pe

cale de consecință, recurenta susține că instanțele în mod eronat au făcut în cauză

aplicarea art. 3 din Decretul nr. 167/1958, când în mod legal, pretențiile

solicitate sunt creanțe bugetare, pentru care dreptul de a cere executarea se

prescrie în termenul special de 5 ani, prevăzut de art. 98 din O.G. nr.

11/1996.

Prin

urmare, acțiunea introdusă la data de 19 aprilie 2001, în raport de data

ultimei plăți efectuată de pârâtă (18 noiembrie 1997) este făcută în termen.

Pentru

aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului , modificarea

deciziei atacate în sensul schimbării sentinței pronunțate la fond cu obligarea

pârâtei la plata sumei de 64.925.104 lei, cu titlu de dividende și daune

moratorii.

Recursul

nu este fondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Obligația

de plată a dividendelor este comercială, așa cum corect au reținut instanțele

de fond și apel.

Reclamanta

este acționară în numele Statului Român la societatea pârâtă, calitate care o

îndreptățește să încaseze dividendele cuvenite, proporțional cu cota de

participare la capitalul social vărsat.

După

individualizarea dividendelor în AGA , după aprobarea bilanțului și contului de

profit și pierderi, acționarii dobândesc un drept de creanță împotriva

societății, care poate fi valorificat în instanță, în ipoteza în care plata nu

se face din proprie inițiativă de către societate.

Prin

urmare, susținerile recurentei privind natura juridică bugetară a creanței

sale, este cu totul nefondată. Art. 1 din O.G. nr. 11/1996, definește noțiunea

de creanță bugetară ca acele „creanțe ce constau în impozite, taxe,

contribuții, amenzi și alte sume ce reprezintă venituri publice , ce se execută

potrivit dispozițiilor acestui act normativ”.

A

pretinde că dividendele și accesoriile acestora se încadrează la alte

„contribuții” în sensul conferit de O.G. nr. 11/1996 pe considerentul că

dividendele se varsă la bugetul de stat și că A.P.A.P.S. este o instituție

publică este o aserțiune nejustificată, ce nu poate fi primită de instanță,

pentru motivele mai sus arătate.

Pretențiile

recurentei fiind așadar comerciale, izvorâte din dreptul de creanță al

acesteia, asupra societății, al cărui acționar este, pot fi solicitate în

termenul general de prescripție, de 3 ani prevăzute de art. 3 din Decretul nr.

167/1958, cum de altfel legal s-a reținut prin hotărârile atacate.

În

raport de data introducerii acțiunii formulate de reclamantă 19 aprilie 2001 și

data plății parțiale recunoscută de aceasta 18 noiembrie 1997, se constată că

termenul de 3 ani a fost depășit, astfel că în mod corect a fost respinsă

acțiunea, ca prescrisă.

Așa

fiind, Curtea , în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul declarat

de reclamanta A.P.A.P.S. București împotriva deciziei pronunțate în apel, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S., împotriva deciziei nr. 1192 din 14

septembrie 2001 , pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI a

comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 februarie 2003.