ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1711/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 996 din 24 noiembrie 2000, Tribunalul Argeș a respins acțiunea formulată de reclamanta F.P.S. București împotriva pârâtei SC I.T. SA Pitești, pentru plata sumei de 29.082.362 lei, reprezentând daune-interese pentru plata cu întârziere a dividendelor datorate pentru exercițiul financiar al anului 1996. Apelul declarat de reclamantă, actualmente A.P.A.P.S. București, a fost respins prin decizia nr. 404 din 25 iunie 2001 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ. În motivarea deciziei, s-a reținut că dividendele datorate reclamantei s-au stabilit în A.G.A.

din 28 martie 1997, când s-a aprobat bilanțul și că reclamanta era îndreptățită să le pretindă în termenul de prescripție, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, privitor la prescripția extinctivă, care se împlinea la 28 martie 2000. De asemenea, s-a reținut că, potrivit art. 1 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958, odată cu stingerea dreptului la acțiune, privind un drept principal, se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii. Constatând că daunele moratorii constituie un accesoriu al dividendelor, instanța de apel a reținut că, la data introducerii acțiunii, respectiv, 23 august 2000, dreptul reclamantei la acțiune era prescris. Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, susținând că excepția de prescripție a fost respinsă de instanța de fond și că pârâta nu a atacat sentința cu privire la acest aspect.

Recurenta consideră că, în speță, au existat cauze de întrerupere a prescripției, întrucât s-au efectuat plăți parțiale în contul dividendelor. Recurenta solicită admiterea recursului și modificarea deciziei atacate, în sensul acordării daunelor moratorii, în sumă de 29.082.362 lei, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. pentru depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de 1 an. Recursul este neîntemeiat. Într-adevăr, din verificarea actelor dosarului, rezultă că dreptul reclamantei la acțiune s-a născut la data de 28 martie 1997, când A.G.A. a aprobat bilanțul pentru exercițiul financiar al anului 1996 și s-a stins la data de 28 martie 2000, prin împlinirea termenului de prescripție, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, privitor la prescripția extinctivă.

Instanța de apel a fost îndreptățită, conform art. 18 din Decretul nr. 167/1958, să cerceteze, din oficiu, dacă dreptul la acțiune este prescris. Cum acțiunea a fost introdusă la data de 23 august 2000, instanța a reținut, în mod corect, că acțiunea este prescrisă. Susținerea recurentei, referitoare la întreruperea termenului de prescripție, nu poate fi reținută, întrucât nu s-a dovedit existența uneia din situațiile prevăzute de art. 16 din Decretul nr. 167/1958, respectiv, pârâta nu a recunoscut pretenția reclamantei și nu a efectuat plăți parțiale pentru daunele moratorii pretinse. Pentru aceste considerente, recursul urmează să fie respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. București împotriva deciziei nr. 404/A-C din 25 iunie 2001 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 20 martie 2003.