ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3572/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 5 iulie 2004, petenta A.F.P. sector II a solicitat să se constate nulitatea încheierii nr. 7777/2001, prin care judecătorul delegat a constatat dizolvarea de drept a SC S.I. SRL. În motivarea cererii se arată că există debite restante de pârâți față de bugetul de stat, iar temeiul de drept este Legea nr. 428/2002 de modificare a Legii nr. 314/2001. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința civilă nr. 11483 din 6 octombrie 2004, a respins acțiunea ca nefondată cu motivarea că reclamanta nu a fost în măsură să facă dovada datoriilor pârâtei față de bugetul de stat, nefiind întrunite dispozițiile Legii nr. 428/2002.

Împotriva acestei sentințe a promovat recurs, calificat drept apel, reclamanta, criticile vizând modul cum au fost interpretate probele cauzei, fișa sintetică reprezentând un document sintetic ce înglobează toate declarațiile privind obligațiile de plată către bugetul general consolidat. Fișele sintetice cuprind toate declarațiile privind obligațiile de plată către bugetul general consolidat, reprezintă titluri de creanță, întrucât emană chiar de la reprezentanții societăților comerciale, deci sumele cuprinse în ele au fost asumate de către aceasta prin semnătura și predarea lor către A.F.P. Prin decizia nr. 30 din 19 ianuarie 2005, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a calificat recursul declarat, ca fiind apel și a respins apelul ca nefondat.

În motivarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că apelanta nu a făcut nici o dovadă din care să rezulte că încheierea atacată a fost dată cu încălcarea unor dispoziții legale imperative și, din acest motiv este lovită de nulitate. Mai arată instanța de apel că reclamanta avea posibilitatea să ceară constatarea nulității mențiunii radierii și nu nulitatea încheierii, considerând că este în culpă că prin cererea introductivă a solicitat altceva decât ceea ce era legal. Cu petiția înregistrată la data de 28 februarie 2005, reclamanta a declarat recurs, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9. Se arată că în adevăr s-a cerut constatarea nulității încheierii nr. 7777/2001 a Judecătorului delegat invocând ca temei legal articolul unic al Legii nr. 482/2002 de modificare a Legii nr. 314/2001.

Atât sentința instanței de fond cât și decizia instanței de apel sunt nemotivate nereținându-se că prin probele administrate a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea nr. 428/2002. Recursul este nefondat. În adevăr față de temeiul legal invocat, rezultă fără putință de tăgadă, că recurenta reclamantă a solicitat în realitate și se constată nulitatea absolută a radierii SC S.I. SRL, conform încheierii nr. 7777 din 19 noiembrie 2001. Că este așa, rezultă și din motivarea instanței de fond care a respins acțiunea motivând că nu s-au făcut dovezi din care să rezulte că pârâta are datorii față de bugetul de stat. Sub acest aspect, eronat instanța de apel a reținut că recurenta-apelanta este în culpă asupra cererii formulate.

Potrivit Legii nr. 428/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 181/2001, de modificare și completare a Legii nr. 314/2001 s-a prevăzut că radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societățile comerciale cu datorii față de bugetul de stat bugetul asigurărilor sociale de stat, la datoria publică internă, precum și față de alți creditori cu care aceste societăți au litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești. Recursul formulat este apreciat de Înalta Curte ca neîntemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente: Ca temei de drept al cererii formulate se invocă prevederile Legii nr. 428/2002, aceasta intrând în vigoare la data publicării ei în M. Of., adică la 10 iulie 2002. Radierea a cărui nulitate absolută se are a se constata s-a efectuat la 19 noiembrie 2001, deci înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 428/2002.

A admite că dispozițiile acestui act normativ se aplică unor situații juridice preexistente, echivalează cu încălcarea principiului neretroactivității legii. Ori, potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (2) din C.R., legea dispune pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. Pe cale de consecință având în vedere că nu s-a făcut o aplicare greșită a legii, cu această motivare, în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.F.P. sector 2 București, împotriva deciziei nr. 30 din 19 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 iunie 2005.