ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5198/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 13178,

pronunțată la data de 2 decembrie 2004, secția a VI-a comercială a Tribunalului

București a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei A.F.P. București de a

se constata nulitatea mențiunii radierii din R.C. a SC I. SRL.

Pentru a hotărî astfel instanța de

fond a reținut, în principal, că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile

Legii nr. 428/2002, întrucât nu s-a făcut dovada existenței unui titlu care să

ateste creanța bugetară și nici că societatea pârâtă este radiată.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de secția a V-a

comercială a Curții de Apel București, prin decizia comercială nr. 489,

pronunțată la data de 2 iunie 2005 în dosarul nr. 506/2005.

Pentru a pronunța această decizie

instanța de apel, raportând hotărârea atacată motivelor de apel invocate, a

apreciat că acestea, sunt nefondate, întrucât înscrisul valorificat în

probațiune ca fiind titlu executoriu, nu îndeplinește cerințele prevăzute

pentru aplicarea Legii nr. 428/2002.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel a formulat recurs apelanta reclamantă A.F.P., invocând motivul prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat,

în esență, că hotărârea pronunțată este nelegală, întrucât titlul executoriu din

27 martie 2002 depus în probațiune, constituie o creanță certă, lichidă și

exigibilă, conform cerințelor Legii nr. 428/2002.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 5 alin. (4) din Legea nr.

314/2001, pentru reglementarea situației unor societăți comerciale, astfel cum

a fost modificată și completă prin O.U.G. nr. 181/2001, aprobată și completată

prin Legea nr. 428/2002, radierea dispusă conform acestor dispoziții speciale

este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societățile comerciale cu

datorii față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, la

datoria publică internă precum și față de alți creditori cu care au litigii

aflate pe rolul instanțelor judecătorești.

Rezultă că pentru a induce incidența

acestor dispoziții legale, este necesară dovada existenței unui titlu

executoriu pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă care, în speță, nu a

fost făcută, afirmația recurentei, conform căreia societatea debitoare a

recunoscut titlul executoriu din 27 martie 2003, nefiind susținută în

probațiune, întrucât la dosarul cauzei nu există o atare dovadă, cum, corect, a

reținut instanța de apel.

Așa fiind, constatând neîndeplinite

condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în cauză, Curtea, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de apelanta reclamantă M.F.P. București, împotriva

menționatei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta A.F.P. București, împotriva deciziei nr. 489 din 2 iunie 2005 a

Curții de Apel București, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă

.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 noiembrie 2005.