ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 79/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

20 octombrie 2004, reclamanta A.F.P. sector 3 a chemat în judecată pârâta SC S.C.

SRL solicitând să se constate nulitatea de drept a mențiunii radierii din registrul

comerțului a acestei societăți comerciale.

În susținerea cererii s-a arătat că

în baza Legii nr. 314/2001 și O.U.G. nr. 181/2001 societatea a fost radiată,

însă potrivit Legii nr. 428/2002 radierea este nulă de drept, întrucât

societățile figurează cu debite la bugetul de stat.

Tribunalul București, prin sentința nr.

267 din 18 ianuarie 2005 a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel instanța

de fond a reținut că înscrisul depus în susținerea acțiunii, respectiv bilanțul

contabil încheiat la 30 iunie 2002 nu face proba creanței în înțelesul art. 14

din O.G. nr. 11/1996.

Împotriva acestei sentințe a

promovat apel reclamanta în cadrul căruia instanța de apel i-a pus în vedere

să-și precizeze cadrul procesual pasiv apreciind că, calea de atac a fost

promovată în contradictoriu cu SC S. SRL.

Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, a respins apelul pentru lipsa calității procesuale pasive a

intimatei.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs reclamanta, criticile vizând aspecte de nelegalitate respectiv faptul că

nu s-au avut în vedere dispozițiile Legii nr. 428/2002 care dispune, în mod

imperativ, că este nulă de drept, adică prin efectul legii mențiunea de radiere

a tuturor societăților comerciale pentru care s-a făcut dovada cu înscrisuri că

au datorii la bugetul de stat.

Pe de altă parte se susține că din

eroare când s-a dispus disjungerea dosarelor la fond s-a procedat la judecarea

în contradictoriu cu SC S.C. SRL în loc de SC S. SRL.

Recursul este nefondat.

Apelul este o fază a judecății și nu

reprezintă un proces distinct de cel declanșat prin cererea de chemare în

judecată, ci o continuare a acestuia hotărârea primei instanțe neconstituind

decât actul prin care se finalizează o etapă a procesului respectiv.

În mod normal, apelul vizează numai

pe cei care au avut calitatea de parte la judecată în primă instanță.

Față de cele arătate justificat

instanța de apel i-a pus în vedere recurentei în cadrul apelului să-și

precizeze cadrul procesual pasiv, susținerea erorii neconstituind motiv de

nelegalitate.

Criticile pe fondul apelului nu pot

fi examinate față de soluția pronunțată, astfel că văzând dispozițiile art. 312

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta A.F.P. sector 3 București, împotriva deciziei nr. 401 din 10 mai

2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 13 ianuarie 2006.