ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2500/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 11261/2004, reclamanta A.N.A.F. – D.G.F.P.M.B. – A.F.P.S. 3, în contradictoriu cu pârâta SC J.I.T. SRL, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea de drept a mențiunii de radiere din registrul comerțului a SC J.I.T. SRL. În motivare, reclamanta a arătat că pârâta figurează cu debite la bugetul de stat, astfel că devin incidente prevederile art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 428/2002, potrivit căruia radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societățile comerciale cu datorii față de bugetul de stat.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 4001 din 3 octombrie 2005, a respins cererea, ca neîntemeiată, instanța reținând, în esență, că radierea s-a produs prin mențiunea nr. 7776 din 19 noiembrie 2001, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 428/2002, și că o lege nu se poate interpreta în sensul aplicării ei retroactive. Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 97 din 21 februarie 2006, a respins apelul reclamantei A.F.P.S. 3 București. În fundamentarea acestei soluții, instanța de control judiciar a reținut în esență, ca și instanța de fond că potrivit art. 1 C. civ., legea dispune numai pentru viitor, ea neavând putere retroactivă, radierea societății pârâte fiind anterioară apariției Legii nr. 428/2000 pe care reclamanta și-a întemeiat în drept acțiunea.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A.F.P.S. 3 București a declarat recurs criticând-o pentru netemeinicie. Recurenta își subsumează criticile motivului de modificare prevăzut de art. 304.9 C. proc. civ., arătând că, în pronunțarea hotărârii recurate instanța de control judiciar a dat o interpretare greșită principiului consacrat constituțional, privind neretroactivitatea legii, arătând că Legea nr. 428/2002 își produce efectele și asupra societăților radiate anterior apariției evocatei legi, dacă aceste societăți figurează ca debitoare la bugetul de stat. Curtea, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 314/2001 pentru reglementarea situației unor societăți comerciale, societățile comerciale care, în termen de 60 zile de la data intrării în vigoare a legii nu își vor fi majorat capitalul social la nivelul minim stabilit de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale și care sunt dizolvate de drept, intrând în lichidare pe această dată. Art. 2 și 3 din evocatul act normativ, reglementează procedura dizolvării de drept a societății în culpă și calea de atac ce se poate exercita împotriva încheierii judecătorului delegat.

La data lichidării, societățile comerciale vizate de Legea nr. 314/2004 se radiază din oficiu din registrul comerțului iar potrivit art. 5 alin. (4) (introdus urmare a modificării intervenite prin Legea 428/2002) radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societățile comerciale cu datorii față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat la datoria publică internă precum și față de alți creditori cu care au litigii, aflate pe rolul instanțelor judecătorești. Cum legea nu reglementează procedura de operare a nulității radierii sunt aplicabile normele care constituie dreptul comun în această materie, respectiv dispozițiile cuprinse în Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului care în art. 25 reglementează procedura de soluționare a cererii de radiere a unei înregistrări păgubitoare.

Potrivit alin. (2) al textului legal mai sus invocat, cererea de constatare a nulității radierii se depune și se menționează în registrul comerțului la care s-a făcut înmatricularea societății pe care o înaintează tribunalului competent care se va pronunța asupra cererii cu citarea oficiului registrului comerțului, iar dacă e cazul, a lichidatorilor societății radiate iar hotărârea ce o va pronunța va fi supusă recursului în condițiile art. 25 alin. (4) din aceeași lege. În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia recurată și sentința apelată și va trimite cauza tribunalului București, cu respectarea procedurii prevăzută de art. 25 din Legea nr. 26/1990 republicată privind registrul comerțului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A.F.P.S. 3 București împotriva deciziei nr. 97 din 21 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, casează decizia recurată și sentința nr. 4001 din 3 octombrie 2005 a Tribunalului București secția a VI-a comercială și trimite cauza Tribunalului București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2006.