ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2500/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea introdusă pe

rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 11261/2004,

reclamanta A.N.A.F. – D.G.F.P.M.B. – A.F.P.S. 3, în contradictoriu cu pârâta SC

J.I.T. SRL, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate

nulitatea de drept a mențiunii de radiere din registrul comerțului a SC J.I.T. SRL.

În motivare, reclamanta a

arătat că pârâta figurează cu debite la bugetul de stat, astfel că devin

incidente prevederile art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001 astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 428/2002, potrivit căruia radierea este nulă de drept

în toate cazurile privitoare la societățile comerciale cu datorii față de

bugetul de stat.

Tribunalul București, secția

a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 4001 din 3 octombrie 2005, a

respins cererea, ca neîntemeiată, instanța reținând, în esență, că radierea s-a

produs prin mențiunea nr. 7776 din 19 noiembrie 2001, anterior intrării în

vigoare a Legii nr. 428/2002, și că o lege nu se poate interpreta în sensul

aplicării ei retroactive.

Împotriva hotărârii

instanței de fond a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Curtea de Apel București,

secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 97 din 21 februarie 2006, a respins

apelul reclamantei A.F.P.S. 3 București.

În fundamentarea acestei

soluții, instanța de control judiciar a reținut în esență, ca și instanța de

fond că potrivit art. 1 C. civ., legea dispune numai pentru viitor, ea neavând

putere retroactivă, radierea societății pârâte fiind anterioară apariției Legii

nr. 428/2000 pe care reclamanta și-a întemeiat în drept acțiunea.

Împotriva acestei decizii,

reclamanta A.F.P.S. 3 București a declarat recurs criticând-o pentru

netemeinicie.

Recurenta își subsumează

criticile motivului de modificare prevăzut de art. 304.9 C. proc. civ., arătând

că, în pronunțarea hotărârii recurate instanța de control judiciar a dat o

interpretare greșită principiului consacrat constituțional, privind

neretroactivitatea legii, arătând că Legea nr. 428/2002 își produce efectele și

asupra societăților radiate anterior apariției evocatei legi, dacă aceste

societăți figurează ca debitoare la bugetul de stat.

Curtea, analizând decizia

recurată prin prisma criticilor formulate constată că recursul este fondat

pentru considerentele ce se vor arăta.

Potrivit art. 1 din Legea nr.

314/2001 pentru reglementarea situației unor societăți comerciale, societățile

comerciale care, în termen de 60 zile de la data intrării în vigoare a legii nu

își vor fi majorat capitalul social la nivelul minim stabilit de Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale și care sunt dizolvate de drept, intrând în

lichidare pe această dată.

Art. 2 și 3 din evocatul act

normativ, reglementează procedura dizolvării de drept a societății în culpă și

calea de atac ce se poate exercita împotriva încheierii judecătorului delegat.

La data lichidării,

societățile comerciale vizate de Legea nr. 314/2004 se radiază din oficiu din

registrul comerțului iar potrivit art. 5 alin. (4) (introdus urmare a

modificării intervenite prin Legea 428/2002) radierea este nulă de drept în

toate cazurile privitoare la societățile comerciale cu datorii față de bugetul

de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat la datoria publică internă precum

și față de alți creditori cu care au litigii, aflate pe rolul instanțelor

judecătorești.

Cum legea nu reglementează

procedura de operare a nulității radierii sunt aplicabile normele care

constituie dreptul comun în această materie, respectiv dispozițiile cuprinse în

Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului care în art. 25 reglementează

procedura de soluționare a cererii de radiere a unei înregistrări păgubitoare.

Potrivit alin. (2) al

textului legal mai sus invocat, cererea de constatare a nulității radierii se

depune și se menționează în registrul comerțului la care s-a făcut

înmatricularea societății pe care o înaintează tribunalului competent care se

va pronunța asupra cererii cu citarea oficiului registrului comerțului, iar

dacă e cazul, a lichidatorilor societății radiate iar hotărârea ce o va

pronunța va fi supusă recursului în condițiile art. 25 alin. (4) din aceeași lege.

În considerarea celor ce

preced, Înalta Curte, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va admite

recursul, va casa decizia recurată și sentința apelată și va trimite cauza

tribunalului București, cu respectarea procedurii prevăzută de art. 25 din

Legea nr. 26/1990 republicată privind registrul comerțului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta A.F.P.S. 3 București împotriva deciziei nr. 97 din 21 februarie 2006

a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, casează decizia recurată

și sentința nr. 4001 din 3 octombrie 2005 a Tribunalului București secția a

VI-a comercială și trimite cauza Tribunalului București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 septembrie 2006.