ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2287/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

prin sentința comercială nr. 13392 din 5 decembrie 2008 a respins

acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. București în

contradictoriu cu SC T.T.C.M. SA București, ca neîntemeiată.

Instanța de fond a reținut

că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat să se

dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de

acțiuni din 2 martie 2004 ca urmare a nerespectării obligațiilor

asumate de cumpărător prin clauzele 8.5, 8.8 lit. a) și b), 8.9,

8.10.1, 8.10.2, 8.10.5, 8.10.6, 8.10.8, 8.12.1 din acest contract; obligarea

pârâtei la plata daunelor interese în cuantum estimativ de 1.674.827.071 rol defalcate

astfel: suma de 483.341.229 rol pentru nerealizarea investițiilor asumate

prin clauza 8.12.1 pentru scadența din data de 1 iulie 2004 (calculate

conform clauzei 8.12.3 lit. e), suma de 590.008.200 rol pentru nerealizarea

investițiilor asumate prin clauza 8.12.1 pentru scadența din data de

1 iulie 2005 (calculate conform clauzei 8.12.3 lit. e), suma de 601.477.642 rol

pentru nerespectarea în tot sau în parte a obligațiilor asumate, calculate

conform clauzei 8.15.

De asemenea între reclamanta A.V.A.S.

și M.R.D. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de

acțiuni din 2001 prin care s-a convenit vânzarea unui număr de 229.791

acțiuni reprezentând 97,10% din capitalul social al SC T.T. SA.

Cumpărătorul a achitat prețul contractual, proprietatea asupra

acțiunilor fiind transferată la 15 iunie 2001. La data de 20

noiembrie 2001, prin Actul adițional la contract, cumpărătorul

inițial a cesionat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni

către SC T.T.C.M. SA, care a preluat toate drepturile și

obligațiile cumpărătorului inițial.

Potrivit procesului-verbal de

adjudecare încheiat la data de 9 decembrie 2003 sub nr. 297269, întregul

ansamblu de bunuri imobile a fost adjudecat potrivit art. 112 din O.G. nr. 61/2002

către SC C. SA, în contul unei creanțe către A.F. sector 3

constând în CAS, impozit de venituri, fond de solidaritate, fond de

învățământ și TVA, creanța care, din actele depuse la

dosar, apare ca izvorând dintr-o perioadă anterioară contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni.

Mai mult, în baza sentinței

comerciale nr. 6245 din 12 mai 2008, definitivă, împotriva

societății pârâte s-a dispus dizolvarea, în condițiile Legii nr.

31/1990.

Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 381 din 7 octombrie

2009 a respins ca nefondat apelul reclamantei A.V.A.S. împotriva sentinței

comerciale nr. 13392 din 5 decembrie 2008 a Tribunalului București, secția

a VI-a comercială, fiind preluate în esență argumentele expuse

anterior.

Împotriva deciziei comerciale nr. 381

din 7 octombrie 2009 dată de Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială, a promovat recurs reclamanta A.V.A.S. București care

a criticat această hotărâre judecătorească pentru

nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea

recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și

pe cale de consecință admiterea în totalitate a cererii de chemare în

judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs

s-a evocat împrejurarea că o dată radiată societatea

privatizată, reclamanta numai poate cere atribuirea obiectului

contractului, acțiunile, însă este admisibilă rezoluțiunea,

în baza legii speciale.

Situația datoriilor

societății privatizate era cunoscută de către

cumpărător care declară că a primit toate informațiile

de la vânzător atât din punct de vedere economic, financiar și al

protecției mediului.

Intimata-pârâtă SC T.T.C.M. SA a

depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de

recurentă prin cererea de recurs, constată că acestea sunt

nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul A.V.A.S. București

pentru următoarele considerente.

Este adevărat că

reclamanta A.V.A.S. prin cererea de chemare în judecată, ulterior

precizată la data de 12 octombrie 2006 a solicitat rezoluțiunea

contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din 2 martie 2001 ca

urmare a respectării obligațiilor asumate de cumpărător

prin clauzele 8.5, 8.8 lit. a) și b), 8.9, 8.10.1, 8.10.2, 8.10.5, 8.10.6,

8.10.8 și 8.12.1 precum și obligarea pârâtei la plata daunelor

interese care vor fi efectiv determinate în concret printr-un raport de

expertiză solicitat conform art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002, în

cuantum de 1.674.827.071 rol.

La rândul ei, pârâta SC T.T.C.M. SA,

potrivit întâmpinărilor depuse, constant a evidențiat, că nu are

culpă în neîndeplinirea obligațiilor asumate contractual, aflându-se

în imposibilitatea de a le executa, urmare a faptului că întreg ansamblul

de bunuri asupra căruia purtau investițiile a fost adjudecat de

către SC C. SA, în contul unei creanțe către A.F.P. Sector 3.

Din verificarea clauzelor

contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni din 2 martie 2001

rezultă că între A.P.A.P.S., sucursala regională București

Ilfov, în calitatea de vânzător și M.R.D., în calitatea de

cumpărător a intervenit vânzarea cumpărarea unui număr de

229.791 acțiuni, cu o valoare nominală de 25.000 lei fiecare, în

sumă totală de 5.744.775.000 lei, reprezentând 97,10% din valoarea

capitalului social subscris al societății SC T.T. SA.

Prin actul adițional la

contractul de mai sus, semnat la data de 20 noiembrie 2001, între A.P.A.P.S.

București în calitatea de vânzător, M.R.D. în calitatea de cedent

și SC T.T.C.M. SA în calitatea de cesionar, s-a precizat că în

conținutul contractului cumpărătorul M.R.D. se înlocuiește

cu SC T.T.C.M. SA, care s-a obligat să preia în totalitate drepturile

și obligațiile care decurg din contractul de vânzare-cumpărare

de acțiuni din 2 martie 2001.

De remarcat, că la momentul

încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni analizat, SC

T.T. SA datora o creanță către A.F. sector 3 constând în CAS,

impozit pe venituri, fond de solidaritate, fond de învățământ

și TVA, potrivit titlului executor, la data de 24 octombrie 2001 debitul

fiind de 2.610.000.000 lei și majorările de întârziere de

5.810.848.365 lei.

În acest context, potrivit

procesului verbal de adjudecare pentru bunuri imobile și pentru ansambluri

de bunuri, încheiat la data de 9 decembrie 2003 în temeiul art. 112 din O.G. nr.

61/2002, întregul ansamblu de bunuri imobile al societății

privatizate a fost adjudecat de cumpărătorul SC C. SA.

Amplu documentat, instanța de

apel a stabilit că rezoluțiunea contractului poate interveni numai cu

respectarea dispozițiilor art. 1020 – art. 1021 C. civ., în

speță nefiind îndeplinite cumulativ aceste cerințe, prin aceea

că înscrisurile existente atestă faptul că izvorul creanței

este situat într-o perioadă anterioară contractului de vânzare

cumpărare de acțiuni din 2 martie 2001.

Pentru aceste rațiuni,

urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantei A.V.A.S.

București împotriva deciziei comerciale nr. 381 din 7 octombrie 2009 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială, nefiind

îndeplinită nicio cerință din cele prevăzute de

dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 381 din 7

octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 17 iunie 2010.