ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1988/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1988/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Obiectul
cauzei și hotărârea pronunțată de Tribunalul București, secția comercială - ca
primă instanță.
Reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor
Statului (A.V.A.S.) a solicitat, prin acțiunea introductivă înregistrată la 28
iulie 2009, formulată în contradictoriu cu pârâta SC F. SA, anularea Hotărârii
nr. 1 din 13 decembrie 2008 a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor SC
F. SA București prin care s-a decis reducerea capitalului social al societății
cu suma de 220.380 RON reprezentând contravaloarea aportului în natură adus de
stat prin reprezentantul său A.V.A.S. respectiv a unui termen în cotă indiviză
de 190,32 m
2
situat în București, sector 1, urmare existenței pe
rolul Tribunalului București a unei acțiuni în revendicarea bunului imobil.
În motivare reclamanta a susținut că hotărârea adoptată de
Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor la data de 13 decembrie 2008
este lovită de nulitate absolută, neavând bază legală, deoarece existența unei
acțiuni în revendicare a terenului nu se înscrie în dispozițiile art. 21 alin.
(3) din Legea nr. 10/2001.
Astfel învestit, Tribunalul București, secția a VI-a
comercială, prin Sentința comercială nr. 558 din 25 ianuarie 2010 a admis
acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. și în consecință a constatat
nulitatea absolută a Hotărârii nr. 1 din 13 decembrie 2008 adoptată de Adunarea
Generală Extraordinară a Acționarilor a SC F. SA.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt și
în drept următoarele:
La data de 14 iulie 2008 SC F. SA, și-a majorat capitalul
social cu suma de 220.380 RON reprezentând contravaloarea aportului în natură
adus de stat prin reprezentantul său A.V.A.S., constând în teren în cota
indiviză în suprafață de 190,32 m
2
situat în București, teren pentru
care a fost emis la 25 mai 2008 certificatul de atestare a dreptului de
proprietate de către Consiliul General al Primăriei București.
Urmare acestei operațiuni, A.V.A.S. a devenit acționar la
societatea pârâtă cu un număr de 7346 acțiuni cu o valoare nominală de 30 RON
fiecare.
Prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a
Acționarilor nr. 1 din 13 decembrie 2008, Adunarea generală a acționarilor a
aprobat propunerea Consiliului de Administrație de reducere a capitalului
social cu suma de 220.380 RON reprezentând aportul în natură al statului,
datorită existenței unui litigiu pe rolul instanțelor judecătorești, având ca
obiect revendicarea terenului.
În opinia instanței hotărârea de reducere a capitalului
social cu contravaloarea aportului în natură adus de stat și pe cale de
consecință anularea celor 7346 acțiuni deținute de A.V.A.S. în numele statului
nu îndeplinește cerințele art. 21 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001
republicată potrivit cărora numai după emiterea deciziei de restituire în
natură a imobilelor către persoana îndreptățită, organele din conducerea
societăților comerciale vor proceda la reducerea capitalului social cu valoarea
bunului imobil restituit.
II. Apelul declarat de pârâta SC F. SA. Decizia pronunțată
de Curtea de Apel București la 19 octombrie 2010.
În esență pârâta a susținut că dispozițiile art. 21 alin.
(3) din Legea nr. 10/2001 republicată nu sunt de ordine publică și ca atare nu
atrag sancțiunea nulității absolute.
Prin Decizia comercială nr. 487 din 19 octombrie 2010 Curtea
de Apel București, secția a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul
declarat în cauză de societatea pârâtă.
Răspunzând motivelor de apel, instanța a constatat că față
de dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, hotărârea
adunării generale extraordinare a acționarilor societății pârâte din 13
decembrie 2008, este nelegală, în condițiile în care, la data adoptării ei nu
exista o hotărâre irevocabilă de restituire a terenului persoanei îndreptățite.
În aceea ce privește nerespectarea termenului de 15 zile de
la publicarea în Monitorul Oficial pentru promovarea acțiunii în anulare de
către reclamanta, instanța de control judiciar a constatat că față de natura
nulității absolute invocate dreptul material la acțiune este imprescriptibil.
III. Recursul. Motivele de recurs.
Prin cererea înregistrată la data de 17 noiembrie 2010,
în termen legal, pârâta SC F. SA a declarat recurs împotriva deciziei instanței
de apel, întemeiat, în drept, pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304
pct. 9 C. proc. civ.
Potrivit recurentei decizia atacată este susceptibilă de
modificare urmare aplicării greșite a dispozițiilor legale incidente sub
următoarele aspecte:
Sub un prim aspect recurenta susține că în raport de
situația de fapt statuată în cauză, respectiv declanșarea de către persoana
îndreptățită a unei proceduri administrative de restituire a terenului, dar și
a unei acțiuni judiciare în revendicare, în cauză își găseau aplicarea
dispozițiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 republicată care interzic
orice operațiune de înstrăinare a bunurilor utilizate până la soluționarea
procedurilor administrative sau judiciare și pe cale de consecință majorarea
capitalului social cu bunul litigios este nelegală. Or, susține recurenta prin
hotărâre de reducere a capitalului social, societatea a înlăturat efectele
majorării capitalului cu un bun litigios evitând eventualele complicații care
ar putea să apară în ipoteza admiterii acțiunii în revendicare.
Cu privire la certificatul de atestare a dreptului de proprietate
asupra terenului emis de Consiliul General al Primăriei București la 25 mai
2008, recurenta susține că prezumția de legalitate nu mai funcționează față de
încălcarea dispozițiilor imperative ale legislației aplicabile, iar constatarea
nulității sale este o simplă formalitate.
- Sub un ultim aspect recurenta invocă și încălcarea
dispozițiilor art. 25 și 27 pct. 7 C. proc. civ., cu motivarea că același
judecător care a pronunțat sentința fondului, a admis și cererea de
înregistrare a mențiunii majorării capitalului social din 14 iulie 2008, în
calitate de judecător delegat la Oficiul Registrului Comerțului București.
Pentru aceste motive recurenta solicită admiterea
recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii acțiunii în anulare
promovată de reclamantă.
Intimata reclamantă A.V.A.S. a formulat în cauză
întâmpinare la data de 3 februarie 2011 prin care a solicitat respingerea
recursului și menținerea ca legală a deciziei atacate.
În susținerea acestor concluzii intimata a reiterat
apărările sale formulate în fața primei instanțe și în apel.
Înalta Curte verificând în cadrul controlului de
legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate, constată că
recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
6.1. Prevederile cuprinse în art. 21 alin. (3) din Legea nr.
10/2001 republicat potrivit cărora după emiterea deciziei de restituire în
natură a imobilelor de către organele de conducere ale societăților comerciale
la care statul este acționar sau asociat minoritar, acestea vor proceda la
reducerea capitalului social cu valoarea bunului imobil restituit și la
recalcularea patrimoniului, trebuie interpretate și aplicate în coroborare cu
dispozițiile cuprinse în Legea nr. 31/1990 republicată, titlul III - despre
funcționarea societăților comerciale, art. 69, potrivit cărora, dacă se
constată o micșorare a capitalului social, acesta va trebui reîntregit sau
redus, în considerarea faptului că, elementul stabil, criteriul invariabil care
trebuia să rămână neatins este capitalul social.
Prin urmare, măsura reducerii capitalului social este
obligatorie în situația restituirii unui bun imobil, aport în natură, și ea
trebuie adoptată după emiterea deciziei de restituire în condițiile speciale
prevăzute de Legea nr. 10/2001.
6.2. În cauză, hotărârea adunării extraordinare a
acționarilor societății pârâte din data de 13 decembrie 2008 de reducere a
capitalului social cu valoarea terenului ce face obiectul unei acțiuni în
revendicare promovate de persoana îndreptățită conform Legii nr. 10/2001, nu
îndeplinește cerințele art. 21 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și nici cele
cuprinse în dispozițiile generale referitoare la această chestiune cuprinse în
Legea nr. 31/1990 deoarece la data adoptării hotărârii bunului imobil nu ieșise
din capitalul societății, procedurile judiciare fiind în curs de derulare.
Cu alte cuvinte, reducerea capitalului social și diminuarea
cotei de participație a statului cu valoarea bunului imobil arătat, nu are
niciun suport legal, câtă vreme acesta nu a fost restituit persoanei
îndreptățite, deoarece nu a operat o diminuare efectivă a capitalului social în
raport de care să se procedeze la reducerea acestuia.
6.3. Construcția juridică pe care recurenta încearcă să o
acrediteze, în sensul că prin hotărârea de reducere a capitalului social din 13
decembrie 2008 a urmărit să anuleze efectele hotărârii de majorare a
capitalului din data de 14 iulie 2008, pornește de la o premisă falsă deoarece
hotărârile adunării generale - acte juridice colective - nu pot fi anulate
decât pe căile și în condițiile reglementate de lege, respectiv de art. 132 din
Legea nr. 31/1990 republicată.
Or, în cauză hotărârea de majorare a capitalului social cu
valoarea terenului pentru care a fost emis, la cererea societății, certificat
de atestare a dreptului de proprietate, și-a produs efectele, a fost menționată
în Registrul Comerțului și nu a făcut obiectul unei acțiuni în anulare sau
revocare.
6.4. Și argumentul recurentei cu privire la incidența în
cauză a dispozițiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 republicată se
vădește nefondat întrucât ipoteza reglementată de alin. (5) al art. 21, care
instituie o interdicție de înstrăinare ipotecare, încheiere sau grevare sub
orice formă a terenurilor notificate, până la soluționarea procedurilor administrative
sau judiciare, nu are aplicare în cauza de față, în raport de obiectul dedus
judecății, respectiv o acțiune în anularea unei hotărâri a adunării generale de
reducere a capitalului social al societății.
6.5. Referitor la incompatibilitatea judecătorului fondului,
care în calitate de judecător delegat la Oficiul Registrului Comerțului
București a admis cererea de înscriere a mențiunii majorării capitalului social
prin Încheierea nr. 56482 din 22 iulie 2008, Curtea constată că dispozițiile
cuprinse în titlul V din C. proc. civ. - art. 24 - 27, referitoare la
incompatibilitatea judecătorului sunt de strictă interpretare și nu pot fi
extinse prin analogie.
Distinct de acestea, procedura de înscriere a mențiunilor în
Registrul Comerțului nu are caracter contencios, deoarece nu urmărește
stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, astfel că și din acest
punct de vedere nu pot opera incompatibilitățile reglementate, în titlul 5 C.
proc. civ.
Pentru rațiunile mai sus înfățișate, Înalta Curte în temeiul
dispozițiilor art. 312 (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC F. SA
București împotriva Deciziei comerciale nr. 487 din 19 octombrie 2010
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2011.