ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3291/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 1015 din 6 iunie 2007 a Tribunalului Bihor, secția comercială a fost respinsă acțiunea reclamanților SC B. SRL Oradea, B.P. și B.A. prin care solicitase – în contradictoriu cu pârâta Cooperativa de Credit B.M. – să se constate nulitatea absolută a contractului de împrumut, al celui de-al doilea contract de împrumut, a contractului de garanție imobiliară autentificat de către B.N.P., D.I., precum și radierea ipotecii și a interdicției de înstrăinare și grevare înscrise în CF Oradea în favoarea pârâtei. În esență, instanța de fond a reținut că cele două contracte de împrumut, s-au încheiat între reclamanta societate comercială și antecesoarea pârâtei Banca P.F.creditele acordate fiind garantate cu ipoteca asupra imobilului situat în Oradea, proprietatea reclamanților persoane fizice.

Deși reclamanții au invocat incidența dispozițiilor art. 948 C. civ. instanța de fond a înlăturat susținerile recurenților apreciind că litigiul are natură comercială așa încât contractele au fost valabil încheiate de antecesoarea pârâtei, organizație cooperatistă, înmatriculată la R.C. conform Legii 26/1990. În consecință, invocând dispozițiile art. 54 din Legea 31/1990 instanța de fond nu a primit susținerea recurenților în sensul că sucursala antecesoarei pârâtei nu avea personalitate juridică și nici autorizarea B.N.R. la data încheierii contractelor, apreciind că reclamanții nu se pot sustrage de la executarea obligațiilor asumate prin contract câtă vreme societatea îndeplinise formele de publicitate.

Chiar dacă ipoteca fusese încheiată anterior creditării s-a apreciat că garanția imobiliară nu este lipsită de cauză. În final instanța de fond reține că deși reclamanții au invocat nulitatea clauzei penale prin care s-au stipulat penalități de întârziere de 150% pe an, iar această susținere este și întemeiată în raport de Decizia XI/2005 a Secțiilor Unite, Înalta Curte de Casație și Justiție, ea nu se poate pronunța întrucât cererea reclamanților nu cuprinde un petit în acest sens și chiar dacă ar fi formulat o asemenea cerere, nulitatea unei clauze nu ar atrage nulitatea întregului act. Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 1 din 8 ianuarie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, și fiscal.

Instanța de apel, deși a reținut că cererea reclamanților urmează a fi analizată prin prisma dispozițiilor art. 948 C. civ., chiar dacă este litigiu comercial, apreciind că și contractelor comerciale le sunt aplicabile aceleași motive de nulitate ca și celor civile, a considerat apoi că respectivele contracte au fost valabil încheiate de o sucursală a antecesoarei pârâtei, fără personalitate juridică deoarece, conform art. 5 din Statutul Cooperativei de Credit – Banca P.F. Baia Mare, aceasta avea ca obiectiv acordarea de credite și prestarea serviciilor financiare în raza teritorială de activitate din care făcea parte și municipiul Oradea, iar semnarea contractelor de către directorul și inspectorul de credite ai sucursalei probează că sucursala a fost mandatara Băncii P.F.

Chiar și în cazul în care aceștia ar fi contractat obligații în sarcina cooperativei peste limita împuternicirilor, cooperativa a ratificat obligațiile asumate prin executarea obligației de virare a banilor, așa încât, în temeiul art. 1.162 alin. (2) C. civ., această ratificare ține loc de renunțare în privința mijloacelor și excepțiilor ce puteau fi opuse actului. În consecință, nulitatea contractelor invocată de reclamanți pe motivul că au contractat cu sucursala ce nu avea personalitate juridică, nu a fost admisă de instanța de apel. Cu privire la motivul de nulitate a contractului încheiat de antecesoarea pârâtei fără a fi fost autorizată de B.N.R. conform O.U.G. 97/2000, instanța de apel a apreciat că nu poate fi admis întrucât aceasta se afla în curs de autorizare, legiuitorul neinterzicând fostelor cooperative de credit să desfășoare activitate pe perioada autorizării.

De asemenea, instanța de apel nu a reținut nici nulitatea art. 2 din contractele de împrumut referitoare la dobânzile penalizatoare întrucât aceste contracte au natură comercială, iar Decizia S.U. nr. XI/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu se aplică și acestora, ci doar contractelor civile. Chiar și dispozițiile Legii 313/1879 stipulează că se va declara nulă clauza prin care se va stipula dobândă la dobândă în contracte, altele decât cele comerciale. Cât privește nulitatea contractului de garanție imobiliară instanța de apel a reținut că înscrierea datei de 14 martie 2000 este doar o eroare materială iar contractul nu poate fi considerat ca lipsit de cauză, chiar dacă el s-a încheiat în garantarea unui credit ce nu fusese încă acordat, reclamanții având reprezentarea scopului pentru care el a fost încheiat.

Ca o consecință a respingerii motivelor de nulitate a contractelor s-a respins și accesoriul, respectiv radierea ipotecii și a interdicției de înstrăinare. Nemulțumiți de această decizie reclamanții au declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate. În dezvoltarea motivelor de recurs recurenții critică decizia din apel pentru dezlegarea dată motivului de nulitate întemeiat pe lipsa capacității sucursalei de a încheia acte juridice, argumentarea din apel fiind străină de motivele invocate și de cele rezultate din chiar contractele încheiate, calitatea de mandatar a sucursalei fiind lipsită de temei. De asemenea, dispozițiile art. 1167 C. civ. nu-și au aplicabilitate în speță, plata creditelor fiind făcută de Sucursala Oradea, parte contractantă, și nu de societatea din Baia Mare cu personalitate juridică.

Mai mult, dispozițiile art. 1167 al.2 C. civ. au fost citate și aplicate trunchiat, textul privind doar raporturile dintre mandant și mandatar, nu și terților, cum este cazul lor. Recurenții critică de asemenea greșita interpretare a dispozițiilor O.U.G. 97/2000 privind autorizarea funcționării organizațiilor cooperatiste de credit, câtă vreme în dosar existau relații de la B.N.R., din care rezulta că Banca P.F. nu a solicitat niciodată autorizarea funcționării. Recurenții critică de asemenea soluționarea greșită a nelegalității penalităților de întârziere, instanța de apel făcând greșit aplicarea art. 3 din Legea 313/1879 câtă vreme ei au invocat art. 1 din același act normativ, text care sancționa cu nulitate absolută o asemenea clauză stipulată în „oarecari contracte”, deci implicit cele din contractele comerciale.

În final, recurenta apreciază că instanța de apel a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 948 C. civ. privitoare la nulitatea contractului de garanție imobiliară, lipsit de cauză întrucât nu se putea garanta o creanță ce încă nu exista, acest contract fiind încheiat la 14 martie 2000 și autentificat de notar în timp ce creditul s-a acordat la 15 martie 2000. Prin precizarea din 14 mai 2008 recurenții reclamanți și-au încadrat criticile în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Prin întâmpinare intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât instanța de apel a dat o dezlegare temeinică și legală cererilor reclamanților. La această întâmpinare recurenții au formulat răspuns atașând și copiile chitanțelor prin care susțin că dovedesc achitarea creditelor, mai puțin a dobânzilor penalizatoare exorbitante.

Recursul reclamanților este întemeiat pentru următoarele considerente: Anterior analizării criticilor invocate Curtea apreciază, în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. că deși recurenții au încadrat criticile formulate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., acestea sunt încadrabile în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. ele vizând reținerea unor motive străine de natura pricinii în argumentarea soluției date, precum și aplicarea greșită și încălcarea legii. Analizând în acest context criticile Curtea le apreciază ca întemeiate și având în vedere că atât pentru cele două contracte de credit cât și pentru cel de garanție imobiliară recurenții reclamanți au invocat în cererea lor introductivă drept motiv de nulitate comun lipsa capacității juridice a sucursalei de a încheia acte juridice, va analiza această critică cu prioritate.

Deși instanța de apel a reținut că sucursala nu are personalitate juridică și că este lipsită de capacitate de a încheia acte juridice, argumentează respingerea acestui motiv de nulitate pe mandatul dat de cooperativa „mamă” conducerii Sucursalei din Oradea pentru încheierea contractelor, pe dispozițiile statutare ale cooperativei și pe dispozițiile art. 1.167 al.2 C. civ. Soluția instanței de apel este argumentată pe motive străine de natura pricinii întrucât din actele dosarului rezultă că Banca P.F. din Baia Mare, înregistrată la O.R.C. a deschis Sucursala Oradea la 16 noiembrie 1999, ea funcționând în temeiul Legii 109/1996. Din contractul de credit, contractul de credit și contractul de garanție ipotecară rezultă că respectivele contracte au fost încheiate cu reclamanții de către Sucursala Oradea a Banca P.F.

înregistrată la R.C., aceasta fiind și semnatara contractelor. În consecință în mod greșit și fără temei instanța de apel susține că reclamanții ar fi contractat cu societatea „mamă” din Baia Mare, iar Sucursala din Oradea ar fi încheiat și semnat contractele în calitate de mandatară a băncii populare. Potrivit art. 43 din Legea 31/1990 sucursalele sunt dezmembrăminte ale societăților comerciale fără personalitate juridică și se înregistrează înainte de începerea activității lor în registrul comerțului în care vor funcționa. Neavând personalitate juridică ele nu au nici capacitatea de a contracta așa încât contractele încheiate în atare situație sunt lovite de nulitate, lipsind condiția esențială pentru validitatea lor stipulată în art. 948 pct. 1 C. civ.

Argumentarea instanței de apel bazată pe art. 5 din statutul Băncii P.F. în sensul că „agențiile în sucursale” deschise în teritoriu n-ar reprezenta decât simple locații în care cooperativa de credit să-și desfășoare activitatea este în contradicție cu reglementările legale în materie și cu numerele de înregistrare diferite sub care au fost înregistrate la O.R.C. din județe diferite cele două entități. De asemenea instanța de apel, în susținerea argumentării întemeiate pe presupusul mandat al sucursalei, invocă greșit dispozițiile art. 1.167 alin.(2) C. civ., text ce nu-și avea aplicabilitatea în speță câtă vreme reclamanții invocase nulitatea absolută a contractelor și nu anularea lor, caz în care s-ar fi putut face referiri la confirmarea sau ratificarea ulterioară a actelor.

În condițiile în care cocontractantul reclamanților nu avea capacitatea de a contracta, împrejurare ce atrage nulitatea absolută a contractelor, este de prisos a mai analiza și dezlegarea dată celorlalte motive de nulitate invocate de reclamanți în cererea lor de către instanța de apel în legătură cu lipsa autorizării funcționării Băncii P.F. antecesoarea pârâtei din prezentul litigiu sau lipsa cauzei contractului de ipotecă. În atare situație, sancționarea întregului contract cu nulitate absolută, pentru lipsa capacității de a contracta, face de prisos cercetarea nulității clauzei penale stipulată în art. 2 din cele două contracte de împrumut, motiv pentru care Curtea urmează să admită recursul în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. coroborat cu art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și să modifice decizia din apel în sensul admiterii apelului acelorași părți și schimbării sentinței de fond în tot. Reținând în considerarea argumentelor deja analizate temeinicia acțiunii reclamanților, Curtea urmează să admită acțiunea reclamanților și în temeiul art. 948 pct. 1 C. proc. civ. să constate nulitatea absolută a celor două contracte de împrumut și al celui de garanție imobiliară, cu consecința radierii ipotecii și a interdicției de înstrăinare înscrise în CF Oradea. În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. intimata va fi obligată la plata sumei de 985,5 lei cheltuieli de judecată către reclamanți pentru fond, apel, recurs, suma reprezentând taxele de timbru achitate în toate etapele procesuale precum și onorariile apărătorului în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții SC B.P. SRL Oradea, B.P., B.A. împotriva deciziei nr. 1 din 8 ianuarie 2008 a Curții de Apel Oradea. Modifică decizia recurată în sensul că admite apelul acelorași părți, schimbă în tot sentința nr. 1015 din 6 iunie 2007 a Tribunalului Bihor, admite acțiunea reclamanților și constată nulitatea contractului de credit, contractului de credit și contractului de garanție imobiliară autentificat de B.N.P. D.I. Dispune radierea ipotecii și a interdicției de înstrăinare înscrisă în CF Oradea. Obligă intimata la 985,5 lei cheltuieli de judecată în fond, apel și recurs către recurenți. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2008.