ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3557/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3557/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Vâlcea, secția comercială și de contencios
administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1296/C din 19 decembrie 2007 a admis
acțiunea formulată de reclamanta SC C.G. SA cu sediul social în Râmnicu Vâlcea,
județul Vâlcea, în contradictoriu cu pârâta SC U.C.C.G. SA cu sediul social în Râmnicu
Vâlcea, județul Vâlcea, în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de
909.070,84 lei cu titlu de despăgubiri către reclamantă.
A mai fost obligată pârâta
la plata sumei de 12.277,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către
reclamantă.
S-a reținut, în principal,
că între părți a fost încheiat contractul din 2004, pe o perioadă cuprinsă
între 12 februarie 2004 și 31 decembrie 2004, având ca obiect furnizarea
energiei termice și reglementarea raporturilor dintre furnizor și consumator
privind furnizarea energiei termice, facturarea, plata și condițiile de consum
ale acesteia.
Prin adresa din 10 mai 2004
emisă de reclamantă s-a solicitat modificarea prețurilor motivat de menținerea
îndelungată a cursului dolarului și de creșterea semnificativă a prețurilor la
combustibil, la transport.
Prin adresa din 21 iunie
2004 pârâta a refuzat acceptarea noilor tarife.
Susținerea pârâtei în sensul
că modificarea prețurilor stabilite prin contract s-a realizat în mod
unilateral de către reclamantă, sunt nefondate întrucât faptul că negocierea
prețului s-a realizat rezultă din împrejurarea că pârâta a acceptat la plată și
a achitat o parte din facturile emise de reclamantă cu noile tarife, respectiv
facturile emise în perioada 31 mai 2004 – 31 iulie 2004, refuzând la plată
facturile aferente lunilor august 2004 – februarie 2005 și acumulând un debit
de 909.070,84 lei.
Mai mult, prin procesul - verbal
încheiat între părți la data de 4 ianuarie 2005 reprezentanții pârâtei au fost
de acord să achite contravaloarea facturilor aferente lunilor septembrie –
decembrie 2004 și o parte din datorie să fie convertită în acțiuni.
Curtea de Apel Pitești, secția
comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 34/A-C
din 26 martie 2008 a admis apelul formulat de pârâta SC U.C.C.G. SA Râmnicu Vâlcea
împotriva sentinței nr. 1296/C din 19 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul
Vâlcea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, și a
schimbat sentința atacată în sensul că a admis în parte acțiunea reclamantei și
a obligat pârâta să plătească doar suma de 150.876,65 lei cu titlu de preț,
precum și suma de 4.270 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel,
instanța de apel a apreciat că orice schimbare în prețul stabilit inițial de
părți și inserat în anexa din contract nu se putea face decât în urma unei
negocieri și a acceptării ei de către fiecare parte.
Potrivit art. 969 C. civ.,
invocat de prima instanță, contractul este legea părților, astfel încât reclamanta
nu putea să stabilească un nou preț până când acesta nu era negociat cu pârâta
și până când modificarea prețului nu era în mod expres acceptată de aceasta, în
aceiași formă în care consimțământul ei a fost exprimat cu ocazia întocmirii
anexei 9 la contract.
Faptul că, la întâlnirea din
data de 4 ianuarie 2005, reprezentantul B. – acționar al pârâtei – a declarat
că vor fi plătite facturile lunilor septembrie – decembrie 2004 și că o parte
din datoria pârâtei către reclamantă va fi convertită în acțiuni, este fără
relevanță în privința acceptării de către pârâtă a noului preț stabilit de
reclamantă, neavând valoarea unei recunoașteri a datoriei. Astfel, din procesul
- verbal al întâlnirii dintre conducătorii părților cu ocazia discuțiilor
asupra deconectării pârâtei de la furnizarea energiei termice, nu rezultă că
reprezentantul acționarului B. a fost împuternicit să facă vreo recunoaștere de
datorie a pârâtei față de reclamantă, cu atât mai mult cu cât la întâlnirea
respectivă au participat și președintele consiliului de administrație și
directorul general al pârâtei care nu au făcut vreo recunoaștere de datorie.
Prin urmare, susținerea
reprezentantului acționarului B. că vor fi plătite facturile lunilor septembrie
– decembrie 2004, nefiind făcută de o persoană împuternicită să oblige pe
pârâtă și, respectiv, fiind exprimată într-o formă echivocă, nu valorează
recunoaștere de datorie din partea pârâtei.
În consecință, pentru
energia termică livrată în perioada august – decembrie 2004, apelanta - pârâtă
a plătit în mod corect doar prețul rezultat din contractul din 2004 și nu poate
fi obligată la plata diferenței până la prețul stabilit unilateral de
reclamantă.
Pentru energia termică
livrată după încetarea contractului din 2004, reclamanta era în drept să impună
prețul apreciat de ea ca fiind cel corect.
Apelanta - pârâtă nu a
invocat alte motive de neplată decât neconcordanța prețului cu dispozițiile
contractului din 2004, astfel că aceasta nu a negat corectitudinea calculului
noului preț.
Împotriva deciziei nr. 34/A-C
din 26 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și
de contencios administrativ, a promovat recurs reclamanta SC C.G. SA care a
criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct.
9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în
sensul respingerii apelului declarat SC U.C.C.G. SA și a menținerii sentinței nr.
1296/C din 19 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
În dezvoltarea motivelor de
recurs s-a evocat împrejurarea că instanța de apel a dat o interpretare greșită
textului prevăzut de art. 969 C. civ., iar acceptarea și plata a trei facturi
consecutive cuprinzând noile prețuri fac dovada acordului pentru modificarea
prețului prevăzut în contract. De asemenea procesul - verbal din 4 ianuarie
2004 a fost semnat de cele trei persoane care au reprezentat legal societatea
și asumarea obligației de plată este mai mult decât o recunoaștere de debit.
Intimata - pârâtă SC U.S.G.C.C.G.
SA a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând
materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse în
cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca
nefondat recursul reclamantei SC C.G. SA Râmnicu Vâlcea, pentru următoarele
considerente.
Este de necontestat că între
SC C.G. SA, în calitatea de furnizor și SC U.G. SA în calitatea de consumator,
a fost încheiat contractul comercial din 2004 având ca obiect furnizarea
energiei termice și reglementarea raporturilor dintre furnizor și consumator
privind furnizarea energiei termice, facturarea, plata și condițiile de consum
ale acesteia.
De comun acord părțile au
stabilit în clauza de la art. 4 că respectivul contract își produce efectele de
la 12 februarie 2004 până la 31 decembrie 2004 și în continuarea
reglementărilor la art. 9 s-a precizat că prețul pentru energia termică se
stabilește ținându-se seama de prevederile art. 8 precum și de necesarul
prezumat transmis de către consumator. Modificarea prețului presupune
modificarea anexei nr. 9 care va fi negociată și acceptată de ambele părți.
Amplu documentat și bine
argumentat, instanța de apel a stabilit cu rigurozitate adevăratele raporturi
juridice dintre părți, cu reala întindere a drepturilor și obligațiilor asumate
reciproc.
Apare fără echivoc că numai
acordul de voință liber exprimat al părților poate realiza modificarea prețului
pentru energia termică, aspect în deplină concordanță cu art. 969 C. civ., care
consacră principiul: „contractul este legea părților”.
Nu poate fi primită teza
acreditată de reclamantă că au fost acceptate unele facturi la plată și la
întâlnirea din 4 ianuarie 2005 reprezentantul B., acționar al pârâtei, s-a
declarat de acord cu noile prețuri, deoarece din conținutul corespondenței
părților rezultă că noile prețuri nu au fost acceptate. Nu există dovada
negocierii prețului și niciun acord cu privire la aceste împrejurări.
Pentru aceste rațiuni,
corect a fost admisă acțiunea reclamantei, numai la concurența sumei de
150.876,65 lei, cu titlu de preț neachitat, pentru facturile aferente perioadei
31 ianuarie – 28 februarie 2005.
S-a procedat corect și în
privința cheltuielilor de judecată, prin reducerea lor proporțional cu limitele
admiterii acțiunii promovate de reclamantă.
În consecință urmează a fi
respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC C.G. SA împotriva
deciziei nr. 34/A-C din 26 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția
comercială și de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nicio
cerință prevăzută de art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta SC C.G. SA Râmnicu Vâlcea, împotriva deciziei nr. 34/A-C din 26
martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința
publică, astăzi 27 noiembrie 2008.