ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3557/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Vâlcea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1296/C din 19 decembrie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamanta SC C.G. SA cu sediul social în Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea, în contradictoriu cu pârâta SC U.C.C.G. SA cu sediul social în Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea, în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 909.070,84 lei cu titlu de despăgubiri către reclamantă. A mai fost obligată pârâta la plata sumei de 12.277,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă. S-a reținut, în principal, că între părți a fost încheiat contractul din 2004, pe o perioadă cuprinsă între 12 februarie 2004 și 31 decembrie 2004, având ca obiect furnizarea energiei termice și reglementarea raporturilor dintre furnizor și consumator privind furnizarea energiei termice, facturarea, plata și condițiile de consum ale acesteia.

Prin adresa din 10 mai 2004 emisă de reclamantă s-a solicitat modificarea prețurilor motivat de menținerea îndelungată a cursului dolarului și de creșterea semnificativă a prețurilor la combustibil, la transport. Prin adresa din 21 iunie 2004 pârâta a refuzat acceptarea noilor tarife. Susținerea pârâtei în sensul că modificarea prețurilor stabilite prin contract s-a realizat în mod unilateral de către reclamantă, sunt nefondate întrucât faptul că negocierea prețului s-a realizat rezultă din împrejurarea că pârâta a acceptat la plată și a achitat o parte din facturile emise de reclamantă cu noile tarife, respectiv facturile emise în perioada 31 mai 2004 – 31 iulie 2004, refuzând la plată facturile aferente lunilor august 2004 – februarie 2005 și acumulând un debit de 909.070,84 lei.

Mai mult, prin procesul - verbal încheiat între părți la data de 4 ianuarie 2005 reprezentanții pârâtei au fost de acord să achite contravaloarea facturilor aferente lunilor septembrie – decembrie 2004 și o parte din datorie să fie convertită în acțiuni. Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 34/A-C din 26 martie 2008 a admis apelul formulat de pârâta SC U.C.C.G. SA Râmnicu Vâlcea împotriva sentinței nr. 1296/C din 19 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, și a schimbat sentința atacată în sensul că a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să plătească doar suma de 150.876,65 lei cu titlu de preț, precum și suma de 4.270 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat că orice schimbare în prețul stabilit inițial de părți și inserat în anexa din contract nu se putea face decât în urma unei negocieri și a acceptării ei de către fiecare parte. Potrivit art. 969 C. civ., invocat de prima instanță, contractul este legea părților, astfel încât reclamanta nu putea să stabilească un nou preț până când acesta nu era negociat cu pârâta și până când modificarea prețului nu era în mod expres acceptată de aceasta, în aceiași formă în care consimțământul ei a fost exprimat cu ocazia întocmirii anexei 9 la contract.

Faptul că, la întâlnirea din data de 4 ianuarie 2005, reprezentantul B. – acționar al pârâtei – a declarat că vor fi plătite facturile lunilor septembrie – decembrie 2004 și că o parte din datoria pârâtei către reclamantă va fi convertită în acțiuni, este fără relevanță în privința acceptării de către pârâtă a noului preț stabilit de reclamantă, neavând valoarea unei recunoașteri a datoriei. Astfel, din procesul - verbal al întâlnirii dintre conducătorii părților cu ocazia discuțiilor asupra deconectării pârâtei de la furnizarea energiei termice, nu rezultă că reprezentantul acționarului B. a fost împuternicit să facă vreo recunoaștere de datorie a pârâtei față de reclamantă, cu atât mai mult cu cât la întâlnirea respectivă au participat și președintele consiliului de administrație și directorul general al pârâtei care nu au făcut vreo recunoaștere de datorie.

Prin urmare, susținerea reprezentantului acționarului B. că vor fi plătite facturile lunilor septembrie – decembrie 2004, nefiind făcută de o persoană împuternicită să oblige pe pârâtă și, respectiv, fiind exprimată într-o formă echivocă, nu valorează recunoaștere de datorie din partea pârâtei. În consecință, pentru energia termică livrată în perioada august – decembrie 2004, apelanta - pârâtă a plătit în mod corect doar prețul rezultat din contractul din 2004 și nu poate fi obligată la plata diferenței până la prețul stabilit unilateral de reclamantă. Pentru energia termică livrată după încetarea contractului din 2004, reclamanta era în drept să impună prețul apreciat de ea ca fiind cel corect.

Apelanta - pârâtă nu a invocat alte motive de neplată decât neconcordanța prețului cu dispozițiile contractului din 2004, astfel că aceasta nu a negat corectitudinea calculului noului preț. Împotriva deciziei nr. 34/A-C din 26 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a promovat recurs reclamanta SC C.G. SA care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat SC U.C.C.G. SA și a menținerii sentinței nr. 1296/C din 19 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Vâlcea. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că instanța de apel a dat o interpretare greșită textului prevăzut de art. 969 C. civ., iar acceptarea și plata a trei facturi consecutive cuprinzând noile prețuri fac dovada acordului pentru modificarea prețului prevăzut în contract.

De asemenea procesul - verbal din 4 ianuarie 2004 a fost semnat de cele trei persoane care au reprezentat legal societatea și asumarea obligației de plată este mai mult decât o recunoaștere de debit. Intimata - pârâtă SC U.S.G.C.C.G. SA a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul reclamantei SC C.G. SA Râmnicu Vâlcea, pentru următoarele considerente. Este de necontestat că între SC C.G. SA, în calitatea de furnizor și SC U.G. SA în calitatea de consumator, a fost încheiat contractul comercial din 2004 având ca obiect furnizarea energiei termice și reglementarea raporturilor dintre furnizor și consumator privind furnizarea energiei termice, facturarea, plata și condițiile de consum ale acesteia.

De comun acord părțile au stabilit în clauza de la art. 4 că respectivul contract își produce efectele de la 12 februarie 2004 până la 31 decembrie 2004 și în continuarea reglementărilor la art. 9 s-a precizat că prețul pentru energia termică se stabilește ținându-se seama de prevederile art. 8 precum și de necesarul prezumat transmis de către consumator. Modificarea prețului presupune modificarea anexei nr. 9 care va fi negociată și acceptată de ambele părți. Amplu documentat și bine argumentat, instanța de apel a stabilit cu rigurozitate adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu reala întindere a drepturilor și obligațiilor asumate reciproc. Apare fără echivoc că numai acordul de voință liber exprimat al părților poate realiza modificarea prețului pentru energia termică, aspect în deplină concordanță cu art. 969 C. civ., care consacră principiul: „contractul este legea părților”.

Nu poate fi primită teza acreditată de reclamantă că au fost acceptate unele facturi la plată și la întâlnirea din 4 ianuarie 2005 reprezentantul B., acționar al pârâtei, s-a declarat de acord cu noile prețuri, deoarece din conținutul corespondenței părților rezultă că noile prețuri nu au fost acceptate. Nu există dovada negocierii prețului și niciun acord cu privire la aceste împrejurări. Pentru aceste rațiuni, corect a fost admisă acțiunea reclamantei, numai la concurența sumei de 150.876,65 lei, cu titlu de preț neachitat, pentru facturile aferente perioadei 31 ianuarie – 28 februarie 2005. S-a procedat corect și în privința cheltuielilor de judecată, prin reducerea lor proporțional cu limitele admiterii acțiunii promovate de reclamantă.

În consecință urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC C.G. SA împotriva deciziei nr. 34/A-C din 26 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nicio cerință prevăzută de art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.G. SA Râmnicu Vâlcea, împotriva deciziei nr. 34/A-C din 26 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 27 noiembrie 2008.