ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1682/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția comercială, la data de 20 februarie 2007 sub nr. dosar 7259/90/2006, ulterior precizată, reclamanta SC N.R. SRL BUCUREȘTI a chemat în judecată pârâta SC U.S.G. SA Râmnicu Vâlcea pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 200.000 lei, actualizată cu rata inflației de la data plății efective reprezentând avans și la plata sumei de 13.195 lei reprezentând dobânda legală, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 2574/ C din 20 iunie 2007, Tribunalul Brașov, secția comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC N.R.

SRL BUCUREȘTI și a obligat pârâta SC U.S.G. SA Râmnicu Vâlcea să restituie suma de 200.000 lei actualizată în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective și 13.195 lei dobândă legală. Prin încheierea din 4 septembrie 2007 s-a îndreptat dispozitivul sentinței în sensul cuantificării dobânzii la suma de 131.952 lei. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că nu au fost îndeplinite condițiile compensației legale deoarece la data efectuării plății în avans a OP nr. 224 din 26 februarie 2002 pârâta era cea care datora reclamantei suma de 96.402,28 lei așa încât, după această plată, pârâta datorează reclamantei suma de 296.402,28 lei.

Ori, pentru ca pârâta să fi putut face compensația trebuia ca în acel moment să existe o datorie reciprocă a reclamantei, ori în cuprinsul raportului de expertiză se arată că pârâta a efectuat deseori compensări greșite, asupra cărora a revenit efectuând modificări, fapt ce a condus la o situație neclară. Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel pârâta G.C.C.G. SA invocând greșita apreciere a probelor, respectiv ignorarea concluziilor expertizei care arată că pârâta datorează doar suma de 483.238.397 lei Rol. Prin motivele suplimentare formulate, pârâta a invocat netemeinicia acțiunii în lipsa raporturilor contractuale dintre părți. Intimata-reclamantă a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului, ca nefondat, întrucât la data de 26 februarie 2002, U.S.G.

datora deja suma de 96.402 lei la care s-a adăugat suma de 200.000 lei, ceea ce face imposibilă compensația legală. Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 210/ Ap din 15 noiembrie 2007, a admis în parte apelul declarat de pârâta G.C.C.G. SA Râmnicu Vâlcea împotriva sentinței civile nr. 2574/ C din 20 iunie 2007 a Tribunalului Brașov, secția comercială, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a redus obligația de plată stabilită în sarcina pârâtei de la 200.000 lei la 48.323,84 lei, menținând restul dispozițiilor. A respins apelul declarat de aceiași pârâtă împotriva încheierii din 4 septembrie 2007 pronunțată în dosarul 7259/90/2006 al tribunalului Brașov, secția comercială.

Pentru a pronunța această decizie instanța de control judiciar a reținut, în esență, că potrivit raportului de expertiză necontestat de apelanta – pârâtă, rezultă că înainte de efectuarea plății sumei de 2.000.000.000 lei din 26 februarie 2002, reclamanta era creditoare pentru pârâtă cu suma de 964.022.897 lei, deci după această dată era creditoare cu suma totală de 2.964.022.897 lei, aspect reținut și în raportul de inspecție fiscală din 14 iunie 2005. În cursul anului 2006 pârâta virează în contul reclamantei suma de 2.480.784.500 lei, rămânând o diferență de plată în sumă de 483.238.397 lei Rol, respectiv 48.323,84 Ron. Instanța de fond a reținut nelegalitatea compensărilor efectuate de pârâtă cu privire la suma de 2.000.000.000 lei și a obligat-o la restituirea acestei sume, fără a avea în vedere plata efectuată de pârâtă în cursul anului 2006, în timpul procesului.

Prin executarea parțială a obligației de plată și prin acoperirea parțială a datoriei, creanța reclamantei față de pârâtă a fost diminuată substanțial, astfel încât în mod greșit instanța de fond nu a luat în considerare datoria reală existentă la data pronunțării hotărârii judecătorești. Chiar dacă achitarea parțială a debitului s-a realizat prin executare silită, aceasta a tot un mod de stingere a obligației ce trebuia luată în considerare de instanța de fond (art. 1113 C. civ.).

Cu privire la dobânda legală acordată, a constatat că suma solicitată de reclamantă în cuantum de 131.952 lei a fost calculată pe perioada 28 februarie 2002 – 21 februarie 2005, respectiv pe perioada în care pârâta era debitoare față de reclamantă cu suma de 200.000 lei Ron, achitarea parțială a debitului realizându-se în cursul anului 2006. În consecință, pârâta datora dobânda legală în cuantumul acordat, dobândă aferentă perioadei 28 februarie 2002 - 21 februarie 2005 și calculată la suma de 200.000 lei Ron. Instanța de apel a înlăturat susținerile apelantei legate de indicarea greșită a temeiului juridic al acțiunii, având în vedere că încadrarea juridică a cererii se realizează de instanța de judecată.

Chiar dacă inițial cererea reclamantei viza restituirea unei sume achitate și nedatorate (art. 1092 C. civ.), prin expertiza contabilă efectuată s-a constatat că între părți se derulau relații contractuale, motiv pentru care în mod corect s-au reținut prevederile art. 964 C. civ., privind răspunderea contractuală, datoria existentă derivând din executarea contractelor anterioare încheiate de părți. Instanța de apel a reținut că nu are relevanță dacă părțile nu au încheiat contractul nr. P 0020 din 22 februarie 2002, în condițiile în care datoria finală este rezultatul compensărilor efectuate în baza altor contracte necontestate de părți. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în termen legal, motivat și timbrat reclamanta SC N.R.

SRL BUCUREȘTI criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că decizia comercială nr. 210/ Ap din 15 noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, este nelegală deoarece: 1. Plata de către U.S.G. a sumei de 2.480.754.500 lei vechi s-a făcut în temeiul sentinței arbitrale nr. 275 din 26 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Arbitral constituit la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României și a reprezentat contravaloarea unei cantități de cocs livrată de reclamantă în temeiul unui contract de vânzare-cumpărare cocs (anexa 1). Prin plata acestei sume U.S.G. a stins o altă datorie față de e reclamantă decât cea reclamată în prezenta cauză, datorie care își are izvorul într-un contract de vânzare-cumpărare.

Dispozițiile art. 1113 C. civ., pe care și-a întemeiat raționamentul instanța de apel nu sunt aplicabile având în vedere dispozițiile art. 1147 pct. 7 C. civ., deoarece prin sentința Tribunalului Arbitral s-a stabilit care din datoriile U.S.G. față de SC N.R. SRL BUCUREȘTI se stinge prin plata sumei menționată în titlul executoriu. Pentru a se putea vorbi de imputația plății este necesar să nu se specifice prin actul în baza căruia s-a stabilit și plătit suma în cauză ce datorie se stinge. Suma de 200.000 lei datorată de U.S.G. cu titlu de restituire plată nedatorată nu a fost stinsă prin vreun mijloc legal de U.S.G. până în prezent. Decizia instanței de apel este vădit nelegală deoarece instanța de judecată a încălcat în mod evident prevederile legale incidente în cauză, norme juridice care stabilesc în mod concret condițiile în care se sting datoriile între părți.

În conformitate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta SC N.R. SRL BUCUREȘTI a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul respingerii apelului și menținerii dispozițiilor sentinței civile nr. 2574/ C din 20 iunie 2007 a Tribunalului Brașov, secția comercială. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de apel în mod corect a apreciat actul dedus judecății și probatoriile administrate în cauză.

Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că înainte de efectuarea plății sumei de 2.000.000.000 lei din 26 februarie 2002, reclamanta era creditoare pentru pârâtă cu suma de 964.022.897 lei, deci după această dată era creditoare cu suma totală de 2.964.022.897 lei, aspect reținut și în raportul de inspecție fiscală din 14 iunie 2005. În cursul anului 2006 pârâta virează în contul reclamantei suma de 2.480.784.500 lei rămânând o diferență de plată în sumă de 483.238.397 lei Rol respectiv 48.323,84 Ron. Instanța de fond a reținut nelegalitatea compensărilor efectuate de pârâtă cu privire la suma de 2.00.000.000 lei și a obligat-o la restituirea acestei sume, fără a avea în vedere plata efectuată de pârâtă în cursul anului 2006, în timpul procesului.

În mod greșit instanța de fond nu a luat în considerare datoria reală existentă la data pronunțării hotărârii judecătorești. Instanța de apel în mod corect a reținut modul de stingere a obligației (art. 1113 C. civ.) chiar dacă achitarea parțială a debitului s-a realizat prin executare silită. În ceea ce privește invocarea de către recurentă a dispozițiilor art. 1147 pct. 1 C. civ., ca argument în sensul că între părți nu ar fi putut opera compensația acesteia nu sunt aplicabile în speță în condițiile în care ipoteza vizată de textul legal „Compensația se operează oricare ar fi cauzele uneia sau celeilalte datorii, afară de cazurile: I unei cereri pentru restituțiunea unui lucru ce pe nedrept s-a luat de la proprietar” este în mod evident diferită de speța dedusă judecății.

Având în vedere probatoriul analizat de către instanța de apel respectiv considerentele și concluziile raportului de expertiză, dispozițiile art. 1113 C. civ., cu privire la imputația plății au fost în mod corect și legal aplicate de instanța de apel. Față de cele ce preced, rezultă că decizia atacată este legală și drept urmare Înalta Curte va respinge recursul, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC N.R. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 210/ Ap din 15 noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2008.