ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3011/2006

Deliberând asupra recursului

de față,

Reclamanta SC V.I. SRL a

solicitat obligarea pârâtei SC B. SA Brașov la plata sumei de 124.395.248 lei

diferență debit restant reactualizat în funcție de inflație și 167.933.583 lei

dobândă comercială cât și cheltuieli de judecată.

Motivându-și acțiunea

reclamanta arată că pârâta a fost obligată la plata sumei de 53.865.443 lei

prin sentința civilă nr. 879 din 4 martie 1998, reprezentând contravaloare

marfă și 5.406.544 lei cheltuieli de judecată; debitul nu a fost recuperat

astfel că se datorează și devalorizarea monedei naționale conform art. 1084 C.

civ. Reclamanta și-a precizat acțiunea la data de 25 octombrie 1999,

reducându-și pretențiile la 65.171.746 lei procent de inflație și 99.974.261

lei dobândă comercială.

Tribunalul București, prin

sentința civilă nr. 5127 din 25 octombrie 1999, a admis acțiunea precizată și a

obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 65.171.746 lei daune rezultând din

inflație, 99.974.261 lei dobândă comercială și 7.067.920 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța această

sentință instanța de fond a reținut că, potrivit art. 1084 C. civ., creditorul

este îndreptățit la repararea pierderii suferite și a beneficiului nerealizat

iar conform art. 43 C. com., se datorează și dobânzi care curg de drept, la

valoarea celor acordate de banca la care are cont deschis.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta care a fost respins într-un prim ciclu procesual însă

ulterior, ca urmare a casării acelei decizii, apelul a fost rejudecat prin

decizia nr. 72 din 26 noiembrie 2003 a Curții de Apel București.

S-a admis apelul pârâtei, a

fost schimbată, în parte sentința și obligată pârâta la plata sumei de

49.928.637 lei dobândă la nivelul ratei de scont a B.N.R.

Decizia a fost atacată cu

recurs de către pârâtă invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C.

proc. civ.

Se susține că nu au fost

respectate dispozițiile art. 112 și 113 C. proc. civ., necomunicându-se cererea

de precizare a acțiunii cu privire la calculul creanței actualizate și că s-a

încălcat dreptul la apărare al pârâtei nedezbătându-se celelalte motive de apel

și invocându-se investirea instanței doar cu cererea referitoare la dobânzi.

Recursul pârâtei este

nefondat având în vedere următoarele considerente:

Din practicaua deciziei,

aflată la fila 49 dosar nr. 403/2000, rezultă că reprezentanții anbelor părți

au fost prezenți la dezbateri, nesolicitând niciunul termen pentru a lua

cunoștință de actele depuse, printre aceste acte aflându-se și calculul

defalcat al creanței.

În aceste condiții, nu se

poate susține încălcarea dreptului la apărare când însăși partea care invocă

această încălcare nu a uzat de dreptul său apreciind cauza în stare de

judecată.

Dispozițiile art. 112 și 113

C. proc. civ., prevăd comunicarea dar atunci când reprezentantul părții față de

care se impune a se face comunicarea renunță la această comunicare, aceasta

echivalează cu o îndeplinire a obligației de comunicare, partea declarându-se

în măsură a se pronunța asupra actelor care complineau precizarea cuantumului

creanței.

Ar reprezenta exercitarea

abuzivă din partea instanței acordarea unui termen fără ca partea să solicite

aceasta, ea fiind cea mai în măsură să aprecieze dacă își poate face apărările.

De altfel, pronunțarea

deciziei a fost amânată și pentru a da posibilitatea părților să depună

concluzii scrise astfel că nu s-a produs nici o încălcare a dreptului la

apărare respectându-se dispozițiile art. 156 C. proc. civ.

Negăsindu-se întemeiate

motivele prevăzute de art. 304 pcvt.5 și 9 C. proc. civ., urmează a fi respins,

ca nefondat, recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC B. SA BRAȘOV prin lichidator SC C.E. SA BACĂU, împotriva deciziei nr.

72/ A din 26 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2006.