ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1898/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC N. SRL RM. VÂLCEA prin lichidator SC E. SRL a chemat în judecată pe SC A. SRL RM. VÂLCEA pentru a fi obligată să-i plătească 1.160.050.663 lei, suma ce va rezulta din reactualizarea acesteia și dobânda legală de la data scadenței și până la emiterea hotărârii de obligare la plată. În motivare s-a arătat că reclamanta a livrat pârâtei marfă în valoare de 3.006.930.663 lei din care i-a fost plătită la 31 decembrie 2002, prin compensare, numai suma de 1.846.880.000 lei rămânând neachitată suma pretinsă prin acțiune și care se impune a fi reactualizată, stabilindu-se și dobânzile legale.

Prin sentința nr. 92 din 6 februarie 2006, Tribunalul Vâlcea a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei cu titlu de contravaloare marfă, suma de 1.160.050.663 lei, 643.085.429 lei dobânzi și 5.000.000 lei cheltuieli de judecată, respingând cererea de despăgubiri rezultate din inflație. Instanța a reținut că pârâta a primit marfa fără obiecțiuni, prețul a fost achitat parțial, prin compensare, rămânând de achitat suma solicitată prin acțiune și pentru care, în condițiile art. 43 C. com., se datorează dobânda legală. În ceea ce privește daunele determinate de procesul inflaționist s-a arătat că dobânda stabilită de O.G. nr. 9/2000 ține seama și de rata inflației, așa încâ nu pot fi acordate ambele categorii de sume, pentru că ar fi o îmbogățire fără justă cauză a creditorului.

Pârâta a declarat apel, susținând următoarele: mărfurile au fost facturate către reclamană la un preț superior celui de la piață, scopul urmărit fiind achiziționarea unor produse pentru stingerea prin compensare a unei datorii a reclamantei, reclamanta nu mai putea să desfășoare operațiuni comerciale, deci nu mai avea capacitate să contracteze și să-și conducă afacerile de la deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, acțiunea a fost introdusă după termenul de 18 luni, documentele pentru înscrierea mărfii în contabilitate sunt emise de o persoană judiciară aflată în lichidare, care nu avea capacitatea de a contracta, iar dobânda legală nu se putea acorda, ca accesoriu al obligației principale.

Prin decizia nr. 53 din 24 mai 2006, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă, reținând că reclamanta a oferit marfa, iar pârâta a primit-o și nu s-a dovedit existența nici unei înțelegeri cu privire la transmiterea proprietății numai pentru mărfurile pe care cea din urmă le putea valorifica. Pârâta a primit mărfurile fără obiecțiuni, a recunoscut existența obligației de plată prin încheierea procesului verbal de compensare, nu a formulat o acțiune în constatarea nulității convenției de vânzare-cumpărare, după deschiderea procedurii falimentului reclamantei. Obiectul acțiunii este executarea unei convenții astfel că nu se aplică termenul de 18 luni prevăzut de art. 62 din Legea nr. 64/1995, ci termenului general de prescripție reglementat de Decretul nr. 167/1958.

Datoria este scadentă la timpul în care s-a făcut predarea mărfii, în octombrie și decembrie 2002, iar în temeiul art. 1088 C. civ. și art. 43 C. com., pârâta datorează și dobânda legală. Pârâta a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, susținând că excepția de tardivitate a fost respinsă nelegal, acțiunea fiind tardiv introdusă, facturile emise de către reclamantă nu pot fi considerate documente justificative, pentru înregistrarea în contabilitate, deoarece ele emană de la o persoană lipsită de capacitatea de a contracta și critică soluțiile celor două instanțe, în ceea ce privește obligarea la plată pentru suma rămasă în urma compensării precum și obligarea la dobânda legală.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: pârâta a preluat marfa fără obligațiuni, și-a însușit facturile emise de reclamantă, le-a înregistrat în contabilitate și nu a consemnat obligațiuni în notele de intrare. Reclamanta nu a solicitat anularea unor transferuri ale debitorului, ci obiectul acțiunii este executarea unei convenții, astfel că acțiunea nu este tardiv introdusă, în cauză nefiind incident termenul de 18 luni prevăzut de Legea nr. 64/1995. Pârâta a primit marfa pentru care datorează prețul neplătit, iar în temeiul art. 43 C. com., datorează și dobânda legală. Criticile formulate nu pot fi reținute, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., recursul este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SRL RM. VÂLCEA împotriva deciziei nr. 53 din 24 mai 2006 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2007.