ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1898/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC N. SRL RM.

VÂLCEA prin lichidator SC E. SRL a chemat în judecată pe SC A. SRL RM. VÂLCEA pentru

a fi obligată să-i plătească 1.160.050.663 lei, suma ce va rezulta din

reactualizarea acesteia și dobânda legală de la data scadenței și până la

emiterea hotărârii de obligare la plată.

În motivare s-a arătat că

reclamanta a livrat pârâtei marfă în valoare de 3.006.930.663 lei din care i-a

fost plătită la 31 decembrie 2002, prin compensare, numai suma de 1.846.880.000

lei rămânând neachitată suma pretinsă prin acțiune și care se impune a fi

reactualizată, stabilindu-se și dobânzile legale.

Prin sentința nr. 92 din 6

februarie 2006, Tribunalul Vâlcea a admis în parte acțiunea și a obligat pe

pârâtă să plătească reclamantei cu titlu de contravaloare marfă, suma de 1.160.050.663

lei, 643.085.429 lei dobânzi și 5.000.000 lei cheltuieli de judecată,

respingând cererea de despăgubiri rezultate din inflație.

Instanța a reținut că pârâta

a primit marfa fără obiecțiuni, prețul a fost achitat parțial, prin compensare,

rămânând de achitat suma solicitată prin acțiune și pentru care, în condițiile art.

43 C. com., se datorează dobânda legală.

În ceea ce privește daunele

determinate de procesul inflaționist s-a arătat că dobânda stabilită de O.G. nr.

9/2000 ține seama și de rata inflației, așa încâ nu pot fi acordate ambele

categorii de sume, pentru că ar fi o îmbogățire fără justă cauză a

creditorului.

Pârâta a declarat apel,

susținând următoarele: mărfurile au fost facturate către reclamană la un preț

superior celui de la piață, scopul urmărit fiind achiziționarea unor produse

pentru stingerea prin compensare a unei datorii a reclamantei, reclamanta nu

mai putea să desfășoare operațiuni comerciale, deci nu mai avea capacitate să

contracteze și să-și conducă afacerile de la deschiderea procedurii

reorganizării judiciare și a falimentului, acțiunea a fost introdusă după

termenul de 18 luni, documentele pentru înscrierea mărfii în contabilitate sunt

emise de o persoană judiciară aflată în lichidare, care nu avea capacitatea de

a contracta, iar dobânda legală nu se putea acorda, ca accesoriu al obligației

principale.

Prin decizia nr. 53 din 24

mai 2006, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă, reținând că

reclamanta a oferit marfa, iar pârâta a primit-o și nu s-a dovedit existența

nici unei înțelegeri cu privire la transmiterea proprietății numai pentru

mărfurile pe care cea din urmă le putea valorifica.

Pârâta a primit mărfurile

fără obiecțiuni, a recunoscut existența obligației de plată prin încheierea

procesului verbal de compensare, nu a formulat o acțiune în constatarea

nulității convenției de vânzare-cumpărare, după deschiderea procedurii

falimentului reclamantei.

Obiectul acțiunii este

executarea unei convenții astfel că nu se aplică termenul de 18 luni prevăzut de

art. 62 din Legea nr. 64/1995, ci termenului general de prescripție reglementat

de Decretul nr. 167/1958.

Datoria este scadentă la

timpul în care s-a făcut predarea mărfii, în octombrie și decembrie 2002, iar

în temeiul art. 1088 C. civ. și art. 43 C. com., pârâta datorează și dobânda

legală.

Pârâta a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, susținând că excepția de tardivitate a

fost respinsă nelegal, acțiunea fiind tardiv introdusă, facturile emise de

către reclamantă nu pot fi considerate documente justificative, pentru

înregistrarea în contabilitate, deoarece ele emană de la o persoană lipsită de

capacitatea de a contracta și critică soluțiile celor două instanțe, în ceea ce

privește obligarea la plată pentru suma rămasă în urma compensării precum și

obligarea la dobânda legală.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente: pârâta a preluat marfa fără obligațiuni, și-a

însușit facturile emise de reclamantă, le-a înregistrat în contabilitate și nu

a consemnat obligațiuni în notele de intrare.

Reclamanta nu a solicitat

anularea unor transferuri ale debitorului, ci obiectul acțiunii este executarea

unei convenții, astfel că acțiunea nu este tardiv introdusă, în cauză nefiind

incident termenul de 18 luni prevăzut de Legea nr. 64/1995.

Pârâta a primit marfa pentru

care datorează prețul neplătit, iar în temeiul art. 43 C. com., datorează și

dobânda legală.

Criticile formulate nu pot

fi reținute, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ., recursul este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC A. SRL RM. VÂLCEA împotriva deciziei nr. 53 din 24 mai 2006 a

Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 mai 2007.