ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4668/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4668/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Reclamanta S.C. C. S.R.L. a solicitat prin
acțiune obligarea pârâtei R.A.D.P. Alba la plata sumei de 67.133.560 lei debit
neîncasat la un număr de 3 facturi și la 53.283.580 lei penalități de
întârziere cu motivarea că a prestat servicii pentru pârâtă și că facturile
emise pentru decontarea costului prestațiilor nu au fost achitate.
Tribunalul Alba prin sentința nr. 586 din 20
iunie 2000 a admis primul capăt de cerere și a obligat-o pe pârâtă la plata
prestațiilor. A motivat că pârâta prin întâmpinare nu a contestat suma de
67.133.560 lei și nici nu a făcut dovada plății.
Capătul de cerere pentru plata penalităților a
fost respins cu motivarea că între părțile în proces nu există convenție care
să conțină o clauză penală, iar reactualizarea sumei care a fost cerută de
reclamantă nu poate fi admisă pentru același motiv și anume lipsa clauzei
pentru plata daunelor – interese stipulate pentru neexecutarea obligației.
Apelul declarat de reclamanta S.C. C. S.R.L.
împotriva sentinței fondului a fost admis prin decizia nr. 931/2000 a Curții de
Apel Alba Iulia care a schimbat în parte sentința atacată și a obligat-o pe
pârâtă și la plata sumei de 109.296.760 lei daune – interese. Prin aceeași
decizie au fost majorate cheltuielile de judecată la 16.499.044 lei și a fost menținută
partea din sentință care privește obligarea pârâtei la plata prețului de
67.133.580 lei.
Instanța de apel a reținut că o astfel de clauză
care privește indexarea sumei datorată în raport de rata inflației este
subînțeleasă în raporturile comerciale câtă vreme inflația galopantă i-a produs
creditorului un prejudiciu real.
Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat
recurs pârâta S.C. D.P.L. S.A. Alba – Iulia care a invocat motivul de casare
prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ. în argumentarea căruia a susținut:
- raporturile juridice dintre părțile în proces
s-au stabilit în conformitate cu contractul nr. 24/1996 care nu conține clauză
penală referitoare la plata penalităților de întârziere sau actualizarea conform
unui indice de inflație;
- neplata la termen s-a datorat cercetărilor
penale efectuate pentru fals și uz de fals, printre cei învinuiți fiind și
administratorul reclamantei;
- s-au utilizat în calculul ratei inflației
indici mai mari decât cei oficiali;
- pe perioada în discuție cuprinsă între data
scadenței și data plății, suma actualizată conform indicelui de inflație este
de 46.478.537 lei în loc de 109.296.760 lei.
În sprijinul motivelor invocate a depus nota nr.
8062/2002 a D.S. privind indicii legali de inflație.
Intimata prin întâmpinare a invocat dispozițiile
art. 43 C. com. și a susținut că pentru datoriile ajunse la scadență este în
drept să solicite rata inflației indiferent de stipularea unei clauze în
contract, că suma acordată cuprinde în realitate dobânda comercială.
Recursul este întemeiat pentru următoarele
considerente:
Este adevărat astfel cum susține recurenta că
raporturile juridice s-au stabilit pe baza unui contract în care nu s-a
stipulat clauza penală care să sancționeze întârzierea în plată.
Din acest punct de vedere corect nu s-au acordat
penalități de întârziere așa cum s-au solicitat prin acțiunea introductivă de
instanță.
Actualizarea sumei ce a constituit debit, poate
fi cerută în materie comercială, clauza de prevedere pentru armonizare a
intereselor patrimoniale ale părților fiind subînțeleasă.
Cu alte cuvinte creditorul, în condițiile
deprecierii monedei naționale, dacă plata nu a fost făcută la scadență are
dreptul să ceară plata actualizată care să reprezinte acoperirea integrală a
sumelor stabilite prin acordul de voință întrucât devalorizarea monedei de
plată nu poate să fie repercutată asupra creditorului.
Critica privind modul de determinare a sumei
reactualizate este întemeiată în raport de înscrisul prezentat în recurs prin
care D.G. a transmis indicii inflației pentru perioada în litigiu pe care
recurenta i-a avut în vedere în calculul din dosarul de recurs prin care
reactualizarea sumei datorate reprezintă 46.476.537 lei.
Prin urmare, greșit instanța de apel a acordat
pe de o parte suma reactualizată cuprinsă în cele trei facturi dar și aceleași
sume actualizate interpretând eronat calculul din anexa 3 la raportul de
expertiză.
Având în vedere că nu au fost formulate critici
în legătură cu aspectele procedurale ce țin de momentul solicitării
actualizării sumei pretinse cu indicele de inflație și că motivele invocate
pentru depășirea termenului scadent nu sunt de natură să justifice neachitarea
facturilor, în conformitate cu art. 304 alin. (9) raportat la art. 312 și art.
314 C. proc. civ., recursul se va admite iar decizia va fi modificată în sensul
obligării pârâtei la 46.478.537 lei actualizare debit iar conform art. 274 C.
proc. civ. stabilește cheltuielile de judecată la 7.461.660 lei în sarcina
acesteia. Restul dispozițiilor deciziei vor fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta
S.C. D.P.L. S.A. Alba – Iulia, împotriva deciziei nr. 931/A din 17 noiembrie
2000 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios
administrativ.
Modifică decizia atacată în sensul obligării
pârâtei la plata sumei de 46.478.537 lei actualizare debit și stabilește
cheltuieli de judecată în sumă de 7.461.660 lei, în sarcina acesteia.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 26
noiembrie 2003.