ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 171/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea precizată,

înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ,

sub nr. 4540, reclamanta SC C.C. Timiș a chemat în judecată Direcția Regională

Vamală Interjudețeană Timișoara și Direcția Generală a Vămilor București,

solicitând în contradictoriu cu acestea, anularea adresei nr. 35745 din 21

decembrie 1999, D.V.I. nr. 30228 din 3 decembrie 1999, deciziile nr. 8 din 31

ianuarie 2000 și nr. 810 din 15 mai 2000, ca nelegale și exonerarea de plata

taxelor vamale și T.V.A., în sumă de 1.014.193.524 lei.

În motivarea acțiunii s-a precizat

de către reclamantă, că organele vamale au procedat la o încadrare tarifară

vamală greșită a produselor importate, respectiv a articolului „amestecuri de

substanțe odorifiante” la poziția 3302.10.21, în loc de 3302.10.40 și a

articolului „mistură chimică” la poziția 2106.90.92, în loc de 3824.90.95.

S-a mai susținut că este vorba de

încadrarea tarifară a produselor C.C. Partea I și D.K. 86 Partea I și C.C. Partea

a II-a, C. – GF-56 Partea a II-a, C.O.R. – 309 Partea a II-a.

În legătură cu primele două produse

încadrate la pozițiile indicate, reclamanta a arătat că acestea corespund

clasificărilor corecte din cadrul Uniunii Europene, fiind în contradictoriu cu

regula 3 din Convenția Internațională privind sistemul armonizat de denumire și

codificare a mărfurilor la care România a aderat prin Legea nr. 98/1996.

Potrivit deciziei de casare nr. 3102

din 22 octombrie 2002, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția de

contencios administrativ, cauza a fost casată, cu trimitere spre rejudecare, ca

urmare a încălcării principiului contradictorialității, nefiind citat și Biroul

Vamal Timișoara, al cărui act de constatare a fost solicitat a fi anulat.

Curtea de Apel Timișoara, secția de

contencios administrativ, examinând cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. 7219/2002,

prin sentința civilă nr. 12, pronunțată la 28 ianuarie 2003, a admis acțiunea,

cum a fost precizată, împotriva pârâților Biroul Vamal Timișoara, Direcția

Regională Vamală Interjudețeană Timișoara și Direcția Generală a Vămilor, a

anulat adresa nr. 35745 din 21 decembrie 1999, D.V.I. nr. I 30228 din 3

decembrie 1999, deciziile nr. 8 din 31 ianuarie 2000 și nr. 810 din 15 mai 2000,

cu privire la obligarea reclamantei la plata sumei de 1.013.193.524 lei

reprezentând taxe vamale.

Au fost obligați pârâții să-i

restituie reclamantei, suma de 1.013.193.524 lei încasată necuvenit și la

cheltuieli de judecată în sumă de 20.350.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că a fost necesară efectuarea unei expertize tehnice în

specialitatea alimentară care să stabilească în raport cu structura chimică a

componentelor produselor care este poziția tarifară și cadrul tarifar al

acestora.

Instanța și-a argumentat soluția de

admitere a acțiunii în raport cu concluziile expertizei efectuate și având în

vedere și incidența Regulilor generale pentru interpretarea sistemului

armonizat de denumire și de codificare a mărfurilor adoptate prin Convenția

Internațională privind Sistemul Armonizat la Bruxelles, la care România a aderat prin Legea nr. 98/1996.

În concret, instanța a reținut că

încadrarea tarifară a produselor C.C. Partea I și D.K. 86 Partea I ,este

3824.90.95, iar în ce privește produselor C.C. Partea a II-a și C.-G.F. 56

Partea a II-a și C.-O.R. 305 Partea a II-a, poziția tarifară este la

3302.10.40.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara, invocând

nelegalitatea.

O primă critică s-a referit la

aplicarea greșită a legii și că la baza hotărârii stau în exclusivitate

concluziile raportului de expertiză care au condus la încadrarea tarifară

susținută de intimată.

S-a mai susținut în motivarea

recursului că noua încadrare dată de Comunitatea Europeană nu poate avea efecte

retroactive, aceasta urmând să se aplice pe viitor, astfel că greșit s-a

fundamentat hotărârea și pe această decizie care contravine principiului

neretroactivității legii.

Recursul este nefondat.

Curtea, analizând actele dosarului,

urmează să constate că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

de contencios administrativ, este legală și temeinică.

Se apreciază că pentru determinarea

corectă a încadrării tarifare a unui produs, este esențială cunoașterea exactă

a compoziției chimice a acesteia, astfel că instanța a apreciat pertinența

administrării acestei probe.

De altfel, recurenta nu a contestat

raportul de expertiză și nici nu a formulat obiecțiuni sau să solicite o altă

expertiză.

Reglementările Comisiei Europene nr.

1694/2001 nu au făcut altceva decât să confirme legalitatea încadrării tarifare

stabilite la momentul importului de către intimată, aceasta, cu atât mai mult,

cu cât autoritatea vamală avea datoria să execute obligațiile la care s-a

angajat prin aderarea la Convenția Internațională privind Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, astfel că nu se poate vorbi de o

încălcare a principiului neretroactivității legii.

Astfel fiind, Curtea urmează ca în

conformitate cu art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Direcția Regională Vamală Interjudețeană Timișoara, în numele și pentru

Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 12 din 28

ianuarie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 ianuarie 2004.