ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2238/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 26

septembrie 2008, reclamantul C.B. a solicitat anularea ordinului nr. 1302 din 19

septembrie 2008 emis de A.N.A.F., precum și suspendarea executării acestui

ordin.

În

motivarea acțiunii s-a arătat că măsura luată de A.N.A.F. de „mutare"

temporară, pe un post inferior prin ordinul atacat, este nelegală; că, față de

data întocmirii raportului de către Inspecția generală a A.N.A.F. din 8 august 2007

sub nr. 83042, nu mai putea avea loc sesizarea comisiei de disciplină, deoarece

potrivit art. 24 alin. (4) din H.G. nr. 1210/2003, sesizarea comisiei de

disciplină se poate face în termen de 15 zile lucrătoare, de persoanele

prevăzute la alin. 1 dar nu mai mult de două luni de la

data săvârșirii faptei care constituie abatere disciplinară; că

propunerea

Comisiei de disciplină și apoi emiterea Ordinului nr. 1302 din 19 septembrie 2008

de sancționare cu mutarea temporară în funcția publică de conducere de șef

administrație adjunct din cadrul A.F.P. Fălticeni s-a făcut cu încălcarea

dispoziției legale citate,

deoarece faptele

ce se impută sunt prescrise iar ordinul a fost emis tardiv.

Pe

fondul cauzei, reclamantul a arătat că mutarea pe un alt post și anume la A.F.P.

Fălticeni, corespunde schimbării locului de muncă și s-a făcut fără

consimțământul său, astfel că este nelegală; că faptele pentru care s-a sesizat

Comisia au fost în totalitate remediate astfel că luarea măsurii de sancționare

apare neavenită.

A

mai evidențiat reclamantul că măsura luată de „mutare

temporară" conform art. 77 alin. (7) din Legea nr. 188/1999 se ia

atunci când în

perioada cercetării administrative, funcționarul public

care a săvârșit o abatere disciplinară poate influența cercetarea

administrativă. Or, la data emiterii ordinului, 19 septembrie 2008, reclamantul

nu se afla în cercetare administrativă.

Prin

sentința civilă nr. 153/2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, acțiunea a fost admisă, s-a anulat ordinul

nr. 1302 din 19 septembrie 2008 emis de A.N.A.F. și s-a dispus suspendarea

executării ordinului până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Instanța

a reținut că, potrivit Raportului Inspecției Generale a A.N.A.F., nr. 83042 din

8 august 2007, faptele care s-au imputat reclamantului au fost săvârșite în

lunile ianuarie, martie, aprilie 2007, în vigoare fiind H.G. nr. 1210/2003

care, la art. 24 alin. (4) prevede că termenul de sesizare a Comisiei de

disciplină este de 15 zile lucrătoare dar nu mai mult de două luni de la data

săvârșirii faptei; că această Comisie a fost sesizată tardiv, astfel încât

ordinul contestat este nelegal; că, față de dispozițiile art. 77 alin. (7) din

Legea nr. 188/1999, măsura „mutării temporare” luată față de reclamant apare

fără efect, deoarece la data luării acestei măsuri, 19 septembrie 2008,

reclamantul nu se mai afla în cercetare administrativă, astfel cum

condiționează textul legal.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs în termen A.N.A.F..

În

motivarea recursului s-a arătat în esență: că măsura suspendării executării

ordinului este nelegală; că măsura anulării ordinului este nelegală, fiind

aplicabile dispozițiile H.G. nr. 1344/2007 intrată în vigoare la data de 13

ianuarie 2008, dispoziții față de care sesizarea Comisiei de disciplină la data

de 6 mai 2008 a fost făcută în termen iar ordinul nr. 1302 din 19 septembrie

2008 este legal; că măsura”mutării temporare” nu se ia numai în timpul

cercetării administrative.

Recurenta

precizează că Raportul de inspecție generală s-a încheiat la data de 8 august

2007; că la data de 6 mai 2008 Comisia de disciplină a fost sesizată, în

termenul de 1 an și 6 luni prevăzut de H.G. nr.1 344/2007, termen calculat de

la data săvârșirii faptei: 4 decembrie 2006-11 iulie 2007 și 11 martie 2007 –

13 iulie 2007; că sunt aplicabile dispozițiile art. 75 din Legea nr. 188/1999,

art. 77 alin. (1) și (2) lit. e) și j) art. 77 alin. (7) din aceeași lege și

art. 44 alin. (1) din H.G. nr. 1344/2007.

Verificând

cauza în funcție de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat.

Faptele

imputate reclamantului, director general adjunct în cadrul D.G.F.P. Suceava,

s-au petrecut în perioada 4 decembrie 2006 – 11 iulie 2007, 11 martie 2007 – 13

iulie 2007, perioadă în care erau în vigoare dispozițiile H.G. nr. 1210/2003.

Art. 24 alin. (4) din această hotărâre de guvern precizează că sesizarea

Comisiei de disciplină se poate face în termen cel mult 15 zile lucrătoare de

la data luării la cunoștință de către conducătorul autorității, dar nu mai

târziu de două luni de la data săvârșirii faptei care constituie abatere

disciplinară.

Faptele

imputate reclamantului, concretizate în Raportul de inspecție generală, s-ar

circumscrie, conform opiniei A.N.A.F., dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 188/1999,

coroborate cu dispozițiile art. 77 alin. (1) și (2) lit. e) și j) din aceeași

Lege, deși aceste texte legale nu sunt indicate în Ordinul contestat.

Din

actele dosarului rezultă că sesizarea Comisiei de disciplină s-a făcut la data

de 6 mai 2008, peste termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 24 alin. (4)

din H.G. nr. 1210/2003.

Curtea

de apel a apreciat corect împrejurarea că se au în vedere dispozițiile acestei

hotărâri de guvern, întrucât sub imperiul acestui act normativ au fost

săvârșite faptele pentru care reclamantul a fost cercetat.

Nu

pot fi aplicabile dispozițiile H.G. nr. 1344/2007, intrată în vigoare la data

de 13 ianuarie 2008, deoarece se încalcă principiul neretroactivității legii

civile consacrat de dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituția României.

Ca

atare, Ordinul nr. 1302 din 19 septembrie 2008 este nelegal și în mod judicios

a fost anulat de către instanță.

Analizând

ordinul din perspectiva dispozițiilor art. 77 alin. (7) din Legea nr. 188/1999,

text legal menționat în ordin, se constată că măsura „mutării temporare” este

nu numai nelegală dar și nepotrivită, întrucât art. 77 alin. (7) din Statutul

funcționarului public prevede că mutarea temporară a funcționarului public pe

perioada cercetării administrative se ia în situația în care acesta poate

influența cercetarea administrativă. Or, la data luării măsurii, 19 septembrie

2008, cercetarea era finalizată.

Este

real faptul că în cuprinsul art. 1 al Ordinului contestat este precizat și art.

87 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 188/1999. Acest text legal face parte din

Cap. IX, Secțiunea 1 „Modificarea raportului de serviciu” din Legea nr. 188/1999

și prevede că această modificare are loc și prin mutarea în cadrul altui

compartiment sau altei structuri a autorității publice, măsura neavând caracter

sancționator. Or, caracterul de sancțiune al măsurii dispuse prin Ordinul nr. 1302

din 19 septembrie 2008 este cu evidență reliefat în cuprinsul ordinului,

situație nelegală față de textul precizat.

În

ordin sunt menționate și dispozițiile art. 91 alin. (1) și (3) din Legea nr. 188/1999,

articolul făcând parte tot din capitolul din lege privind modificarea

raportului de serviciu. Aceste norme legale precizează că mutarea în cadrul

altui compartiment , atunci când este temporară, se dispune pe o perioadă de

maximum 6 luni. Or, în cuprinsul ordinului nu este prevăzută perioada mutării

temporare a recurentului, actul atacat fiind nelegal și din acest punct de

vedere.

Concluzionând,

Înalta Curte reține următoarele aspecte de nelegalitate ale Ordinului nr. 1302

din 19 septembrie 2008 emis de A.N.A.F.:

-

Actul a fost tardiv elaborat, prin încălcarea dispozițiilor H.G. nr. 1210/2003

aplicabile faptelor reținute de recurentă ca fiind comise de intimat în

perioada 2006-2007, întrucât s-ar încălca principii consacrate de drept: tempus

regit actum, neretroactivitatea legii civile (respectiv H.G. nr. 1344/2007intrată

în vigoare în ianuarie 2008) și principiul previzibilității aplicării legii;

- Încălcarea

dispozițiilor art. 77 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, text înserat în ordin,

întrucât acest articol din lege se aplică exclusiv pe parcursul cercetării

administrative, fază care a fost depășită la data emiterii ordinului, 19

septembrie 2008, măsura dispusă având cu evidență caracterul de sancțiune în

opinia autorității administrative;

- Încălcarea

art. 87 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 188/1999, text înserat în ordin,

deoarece numirea în cadrul altui compartiment, potrivit acestui text legal, nu

are caracter de sancțiune;

- Încălcarea

art. 91 alin. (1) și (3) din Legea nr. 188/1999, de asemenea menționat în

ordin, întrucât mutarea temporară nu are caracter sancționator și nu poate fi

dispusă pe o perioadă mai mare de 6 luni. Or, în ordin, nu se prevede nici un

termen pentru „mutarea temporară” a reclamantului.

Referitor

la măsura suspendării executării ordinului, se apreciază că a fost în mod legal

dispusă de instanță.

Față

de soluția de fond mai sus analizată, cerințele art. 14 (caz bine justificat și

prevenirea unei pagube iminente) din Legea nr. 554/2004 sunt cu prisosință

îndeplinite, astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art. 15 din Legea

nr. 554/2004 măsura se impunea a fi luată.

Pentru

considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând

temeiuri de casare de ordine publică în conformitate cu dispozițiile art. 306

alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de A.N.A.F.

,

împotriva sentinței civile nr. 153 din 5 decembrie 2008 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14

aprilie 2009.