ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2238/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 26 septembrie 2008, reclamantul C.B. a solicitat anularea ordinului nr. 1302 din 19 septembrie 2008 emis de A.N.A.F., precum și suspendarea executării acestui ordin. În motivarea acțiunii s-a arătat că măsura luată de A.N.A.F. de „mutare" temporară, pe un post inferior prin ordinul atacat, este nelegală; că, față de data întocmirii raportului de către Inspecția generală a A.N.A.F. din 8 august 2007 sub nr. 83042, nu mai putea avea loc sesizarea comisiei de disciplină, deoarece potrivit art. 24 alin. (4) din H.G.

nr. 1210/2003, sesizarea comisiei de disciplină se poate face în termen de 15 zile lucrătoare, de persoanele prevăzute la alin. 1 dar nu mai mult de două luni de la data săvârșirii faptei care constituie abatere disciplinară; că propunerea Comisiei de disciplină și apoi emiterea Ordinului nr. 1302 din 19 septembrie 2008 de sancționare cu mutarea temporară în funcția publică de conducere de șef administrație adjunct din cadrul A.F.P. Fălticeni s-a făcut cu încălcarea dispoziției legale citate, deoarece faptele ce se impută sunt prescrise iar ordinul a fost emis tardiv. Pe fondul cauzei, reclamantul a arătat că mutarea pe un alt post și anume la A.F.P. Fălticeni, corespunde schimbării locului de muncă și s-a făcut fără consimțământul său, astfel că este nelegală; că faptele pentru care s-a sesizat Comisia au fost în totalitate remediate astfel că luarea măsurii de sancționare apare neavenită.

A mai evidențiat reclamantul că măsura luată de „mutare temporară" conform art. 77 alin. (7) din Legea nr. 188/1999 se ia atunci când în perioada cercetării administrative, funcționarul public care a săvârșit o abatere disciplinară poate influența cercetarea administrativă. Or, la data emiterii ordinului, 19 septembrie 2008, reclamantul nu se afla în cercetare administrativă. Prin sentința civilă nr. 153/2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, acțiunea a fost admisă, s-a anulat ordinul nr. 1302 din 19 septembrie 2008 emis de A.N.A.F. și s-a dispus suspendarea executării ordinului până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Instanța a reținut că, potrivit Raportului Inspecției Generale a A.N.A.F., nr. 83042 din 8 august 2007, faptele care s-au imputat reclamantului au fost săvârșite în lunile ianuarie, martie, aprilie 2007, în vigoare fiind H.G.

nr. 1210/2003 care, la art. 24 alin. (4) prevede că termenul de sesizare a Comisiei de disciplină este de 15 zile lucrătoare dar nu mai mult de două luni de la data săvârșirii faptei; că această Comisie a fost sesizată tardiv, astfel încât ordinul contestat este nelegal; că, față de dispozițiile art. 77 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, măsura „mutării temporare” luată față de reclamant apare fără efect, deoarece la data luării acestei măsuri, 19 septembrie 2008, reclamantul nu se mai afla în cercetare administrativă, astfel cum condiționează textul legal. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen A.N.A.F.. În motivarea recursului s-a arătat în esență: că măsura suspendării executării ordinului este nelegală; că măsura anulării ordinului este nelegală, fiind aplicabile dispozițiile H.G.

nr. 1344/2007 intrată în vigoare la data de 13 ianuarie 2008, dispoziții față de care sesizarea Comisiei de disciplină la data de 6 mai 2008 a fost făcută în termen iar ordinul nr. 1302 din 19 septembrie 2008 este legal; că măsura”mutării temporare” nu se ia numai în timpul cercetării administrative. Recurenta precizează că Raportul de inspecție generală s-a încheiat la data de 8 august 2007; că la data de 6 mai 2008 Comisia de disciplină a fost sesizată, în termenul de 1 an și 6 luni prevăzut de H.G. nr.1 344/2007, termen calculat de la data săvârșirii faptei: 4 decembrie 2006-11 iulie 2007 și 11 martie 2007 – 13 iulie 2007; că sunt aplicabile dispozițiile art. 75 din Legea nr. 188/1999, art. 77 alin. (1) și (2) lit. e) și j) art. 77 alin. (7) din aceeași lege și art. 44 alin. (1) din H.G.

nr. 1344/2007. Verificând cauza în funcție de motivarea recursului și având în vedere dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat. Faptele imputate reclamantului, director general adjunct în cadrul D.G.F.P. Suceava, s-au petrecut în perioada 4 decembrie 2006 – 11 iulie 2007, 11 martie 2007 – 13 iulie 2007, perioadă în care erau în vigoare dispozițiile H.G. nr. 1210/2003. Art. 24 alin. (4) din această hotărâre de guvern precizează că sesizarea Comisiei de disciplină se poate face în termen cel mult 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință de către conducătorul autorității, dar nu mai târziu de două luni de la data săvârșirii faptei care constituie abatere disciplinară.

Faptele imputate reclamantului, concretizate în Raportul de inspecție generală, s-ar circumscrie, conform opiniei A.N.A.F., dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu dispozițiile art. 77 alin. (1) și (2) lit. e) și j) din aceeași Lege, deși aceste texte legale nu sunt indicate în Ordinul contestat. Din actele dosarului rezultă că sesizarea Comisiei de disciplină s-a făcut la data de 6 mai 2008, peste termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 24 alin. (4) din H.G. nr. 1210/2003. Curtea de apel a apreciat corect împrejurarea că se au în vedere dispozițiile acestei hotărâri de guvern, întrucât sub imperiul acestui act normativ au fost săvârșite faptele pentru care reclamantul a fost cercetat.

Nu pot fi aplicabile dispozițiile H.G. nr. 1344/2007, intrată în vigoare la data de 13 ianuarie 2008, deoarece se încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituția României. Ca atare, Ordinul nr. 1302 din 19 septembrie 2008 este nelegal și în mod judicios a fost anulat de către instanță. Analizând ordinul din perspectiva dispozițiilor art. 77 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, text legal menționat în ordin, se constată că măsura „mutării temporare” este nu numai nelegală dar și nepotrivită, întrucât art. 77 alin. (7) din Statutul funcționarului public prevede că mutarea temporară a funcționarului public pe perioada cercetării administrative se ia în situația în care acesta poate influența cercetarea administrativă.

Or, la data luării măsurii, 19 septembrie 2008, cercetarea era finalizată. Este real faptul că în cuprinsul art. 1 al Ordinului contestat este precizat și art. 87 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 188/1999. Acest text legal face parte din Cap. IX, Secțiunea 1 „Modificarea raportului de serviciu” din Legea nr. 188/1999 și prevede că această modificare are loc și prin mutarea în cadrul altui compartiment sau altei structuri a autorității publice, măsura neavând caracter sancționator. Or, caracterul de sancțiune al măsurii dispuse prin Ordinul nr. 1302 din 19 septembrie 2008 este cu evidență reliefat în cuprinsul ordinului, situație nelegală față de textul precizat. În ordin sunt menționate și dispozițiile art. 91 alin. (1) și (3) din Legea nr. 188/1999, articolul făcând parte tot din capitolul din lege privind modificarea raportului de serviciu.

Aceste norme legale precizează că mutarea în cadrul altui compartiment , atunci când este temporară, se dispune pe o perioadă de maximum 6 luni. Or, în cuprinsul ordinului nu este prevăzută perioada mutării temporare a recurentului, actul atacat fiind nelegal și din acest punct de vedere. Concluzionând, Înalta Curte reține următoarele aspecte de nelegalitate ale Ordinului nr. 1302 din 19 septembrie 2008 emis de A.N.A.F.: - Actul a fost tardiv elaborat, prin încălcarea dispozițiilor H.G. nr. 1210/2003 aplicabile faptelor reținute de recurentă ca fiind comise de intimat în perioada 2006-2007, întrucât s-ar încălca principii consacrate de drept: tempus regit actum, neretroactivitatea legii civile (respectiv H.G.

nr. 1344/2007intrată în vigoare în ianuarie 2008) și principiul previzibilității aplicării legii; - Încălcarea dispozițiilor art. 77 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, text înserat în ordin, întrucât acest articol din lege se aplică exclusiv pe parcursul cercetării administrative, fază care a fost depășită la data emiterii ordinului, 19 septembrie 2008, măsura dispusă având cu evidență caracterul de sancțiune în opinia autorității administrative; - Încălcarea art. 87 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 188/1999, text înserat în ordin, deoarece numirea în cadrul altui compartiment, potrivit acestui text legal, nu are caracter de sancțiune; - Încălcarea art. 91 alin. (1) și (3) din Legea nr. 188/1999, de asemenea menționat în ordin, întrucât mutarea temporară nu are caracter sancționator și nu poate fi dispusă pe o perioadă mai mare de 6 luni.

Or, în ordin, nu se prevede nici un termen pentru „mutarea temporară” a reclamantului. Referitor la măsura suspendării executării ordinului, se apreciază că a fost în mod legal dispusă de instanță. Față de soluția de fond mai sus analizată, cerințele art. 14 (caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente) din Legea nr. 554/2004 sunt cu prisosință îndeplinite, astfel încât, în conformitate cu dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 măsura se impunea a fi luată. Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.A.F. , împotriva sentinței civile nr. 153 din 5 decembrie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2009.