ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4327/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 214/F/CA din 27 octombrie 2009,

Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

formulată de reclamantul P.V., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., a anulat Ordinul

din 04 iunie 2009 emis de conducătorul autorității pârâte, suspendându-l până la

soluționarea irevocabilă a cauzei, și a obligat pârâta să plătească reclamantului

drepturile salariale constând în diferența dintre salariul avut în funcția deținută

anterior emiterii ordinului în litigiu și salariul pe care-l primește în prezent,

de la data emiterii ordinului anulat și până la reîncadrarea efectivă.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin Ordinul nr. 1190

din 04 iunie 2009 emis de președintele A.N.A.F. din subordinea Ministerului Finanțelor

Publice s-a dispus ca reclamantul în calitate de șef administrație la Administrația

Finanțelor Publice a municipiului Petroșani să fie mutat în funcția publică de conducere

de șef birou la Biroul evidență plătitori, compensări și restituiri în cadrul aceleiași

administrații, conform art. 87 alin. (2) lit. d) și art. 91 alin. (2) lit. b) din

Legea nr. 188/1999. S-a mai dispus că elementele salariale ale reclamantului pentru

noul său post vor fi stabilite prin decizie a directorului executiv al D.G.F.P.

Hunedoara, concomitent cu fișa postului.

Temeiul principal al acestui

ordin a constat în cererea reclamantului prin care a solicitat mutarea definitivă

în funcția publică de conducere de șef birou la Biroul evidență plătitori - compensări

și restituiri la Administrația Finanțelor Publice a județului Hunedoara.

Prin cererea adresată

de reclamant președintelui A.N.A.F. din data de 07 mai 2009 și înregistrată sub

nr. 938458 cu aceiași dată, reclamantul a solicitat anularea cererii din data de

30 aprilie 2009 prin care acesta solicita mutarea sa în funcția de șef de birou.

Reclamantul a formulat

și plângere prealabilă prin care a solicitat revocarea Ordinului nr. 1190 din 04

iunie 2009.

Prin Adresa din 17

iulie 2009 emisă de A.N.A.F. s-a comunicat respingerea cererii reclamantului de

revocare a ordinului atacat. În considerentele acestei adrese se arată că cererea

reclamantului de anulare a primei cereri prin care solicita mutarea pe postul de

șef de birou, n-a fost aprobată în condițiile în care prima cerere a fost deja aprobată.

Se mai reține că ordinul a fost emis la data de 04 iunie 2009, întrucât după aprobarea

prealabilă a cererii reclamantului de mutare s-a așteptat epuizarea termenului de

preaviz prevăzut de O.U.G. nr. 37/2009, pentru că postul de șef birou era inclus

în lista posturilor vacante puse la dispoziția funcționarilor publici cu funcții

de conducere ce intra sub incidența O.U.G. nr. 37/2009.

Instanța de fond a reținut,

de asemenea, că aparenta excepție a lipsei de interes, invocată de pârâtă, nu constituie

o excepție procesuală propriu-zisă, apreciind că argumentele în susținerea acesteia

constituie apărări pe fondul cauzei, motiv pentru care au fost luate în considerare

ca atare la analiza fondului cererii reclamantului.

Astfel, se arată în considerentele

sentinței atacate, potrivit prevederilor art. 91 alin. (2) din Legea nr. 188/1999,

actul administrativ unilateral prin care se produce modificarea raportului de serviciu

al funcționarului public, în sensul mutării sale, este condiționat, în validitatea

sa, printre altele, de solicitarea justificată a funcționarului public, pentru că

în principiu mutarea acestuia nu se poate face fără acordul scris al funcționarului,

manifestat într-o formă sau alta (în speță solicitarea justificată).

Așadar, reține prima instanță,

lipsa solicitării justificate ori a acordului scris în sensul mutării, atrag sancțiunea

nulității actului administrativ.

În speță, arată instanța

de fond, ordinul în discuție a fost emis în lipsa unei solicitări justificate din

partea reclamantului și chiar dacă inițial acesta a formulat o cerere de mutare

pe alt post, ea a fost revocată de către reclamant, până la momentul adoptării Ordinului

nr. 1190 din 04 iunie 2009 și comunicată pârâtei într-un termen rezonabil.

Apărarea pârâtei conform

căreia cererea inițială fusese aprobată de conducerea A.N.A.F. nu a fost reținută

de prima instanță, aceasta apreciind că revocarea de către reclamant a cererii inițiale

nu se impunea a fi aprobată, pentru a i se da eficiență sau cel puțin nu era împiedicată

aprobarea acesteia de aprobarea primei cereri, care rămăsese de altfel rară obiect;

nu în ultimul rând, reține instanța de fond, cererea reclamantului de mutare pe

un alt post nu a fost justificată de acesta prin motive obiective sau subiective,

așa încât în mod greșit s-a procedat Ia aprobarea cererii și ulterior la emiterea

ordinului.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta A.N.A.F., care a

invocat motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență,

următoarele critici:

- instanța de fond a anulat

în mod greșit Ordinul nr. 1190 din 4 iunie 2009, care a fost emis în mod legal ca

urmare a cererii prin care reclamantul a solicitat mutarea definitivă într-o altă

funcție publică de conducere și anume aceea de șef de birou în cadrul A.F.P. Petroșani,

în conformitate cu dispozițiile art. 87 alin. (2) lit. d) și art. 91 alin. (2)

lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici;

- din aceleași motive,

instanța de fond a dispus în mod greșit obligarea autorității la plata diferenței

de drepturi salariale, de la data emiterii ordinului și până la data reîncadrării

efective pe funcția de conducere anterioară;

- în ceea ce privește

măsura suspendării executării ordinului în litigiu până la soluționarea irevocabilă

a cauzei, se susține că instanța de fond a ignorat faptul că nu a fost achitată

cauțiunea de 20% și că nu sunt îndeplinite condițiile existenței unui caz bine justificat

și a iminenței producerii unei pagube.

În cursul judecării recursului,

la solicitarea instanței, autoritatea recurentă a depus la dosar copia xeroxată

a cererii înregistrate sub nr. 11043 din 30 aprilie 2009 la D.G.F.P. Hunedoara –

Deva și sub nr. 938458 din 4 mai 2009 la D.G.O.R.U. din cadrul A.N.A.F., precum

și a Ordinului nr. 1190 din 4 iunie 2009 emis de președintele A.N.A.F.

Reclamantul-intimat a

depus concluzii scrise prin care a combătut criticile formulate în recurs și a susținut,

în esență, că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, deoarece mai

înainte de emiterea ordinului în litigiu, la data de 7 mai 2009 a formulat o cerere

prin care a revenit asupra solicitării din prima cerere.

Recursul este nefondat.

În cauză este necontestat

că Ordinul nr. 1190 din 4 iunie 2009 a fost emis în temeiul prevederilor art. 87

alin. (2) lit. d) și art. 91 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul

funcționarilor publici, ca urmare a cererii formulate de intimatul-reclamant, înregistrată

la D.G.A.F.P. Hunedoara sub nr. 11043 din 30 aprilie 2009, fiind mutat definitiv

din funcția publică de conducere de șef administrație al A.F.P. Petroșani în funcția

publică de conducere de șef birou la Biroul de evidență plătitori, compensări și

restituiri A.F.P. Petroșani.

Într-adevăr, potrivit

art. 87 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 188/1999, „Modificarea raporturilor de serviciu

ale funcționarilor publici de execuție și funcționarilor publici de conducere are

loc prin mutarea în cadrul altui compartiment sau altei structuri fără personalitate

juridică a autorității sau instituției publice”, iar potrivit art. 91 alin. (2)

lit. b) „Mutarea definitivă în cadrul altui compartiment poate avea loc în următoarele

situații: {…} b) la solicitarea justificată a funcționarului public, cu aprobarea

conducătorului autorității sau instituției publice pe o funcție publică de aceeași

categorie, clasă și grad profesional, cu respectarea pregătirii profesionale a funcționarului

public”.

De asemenea, în cauză,

este necontestat că intimatul-reclamant, ulterior formulării cerii prin care a solicitat

mutarea definitivă în funcția publică de șef birou Evidență plătitori, compensări

și restituiri din cadrul A.F.P. Petroșani, a formulat o nouă cerere, înregistrată

sub nr. 938458 din 7 mai 2009, prin care a revenit asupra primei cereri, solicitând

anularea acesteia.

Or, actul administrativ

atacat, Ordinul nr. 1190/2009 a fost emis la data de 4 iunie 2009, fără ca pe prima

cerere să existe vreo rezoluție din care să rezulte că solicitarea de mutare ar

fi fost aprobată la o dată anterioară celei emiterii ordinului în litigiu.

Deci, cum pe cererea de

mutare nu există o rezoluție distinctă de aprobare, rezultă că aceasta a fost aprobată

prin însăși emiterea ordinului de mutare definitivă în noua funcție publică de conducere.

Dar, așa cum s-a arătat

mai sus, mutarea definitivă pe o altă funcție are loc, în primul rând, la solicitarea

justificată a funcționarului public și, în al doilea rând, cu aprobarea conducătorului

autorității.

Deci, din interpretarea

textelor legal citate mai sus, rezultă că, până la data aprobării cererii de mutare,

funcționarul public poate să revină asupra cererii, ceea ce s-a întâmplat și în

cauză.

Astfel fiind, rezultă

că, în cauză, ordinul a fost emis fără temei faptic și legal, situație în care,

așa cum a reținut și instanța de fond, Ordinul în litigiu este lovit de nulitate,

ceea ce face ca motivul de recurs invocat să fie neîntemeiat.

Pe cale de consecință,

având în vedere aceleași considerente, obligarea autorității publice recurente la

plata despăgubirilor este o soluție legală și temeinică.

În ceea ce privește critica

referitoare la măsura suspendării executării ordinului anulat, instanța de recurs

observă că art. 14, 15 din Legea nr. 554/ 2004 nu cer plata unei cauțiuni, iar în

cauză nu a fost atacat un act administrativ-fiscal, în sensul dispozițiilor generale

ale O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., pentru a fi obligatorie plata unei

cauțiuni.

În ceea ce privește condițiile

cazului bine justificat și iminenței producerii unei pagube, instanța de recurs

reține că instanța de fond a apreciat în mod judicios îndeplinirea acestora, măsura

suspendării ordinului în litigiu până la soluționarea irevocabilă a cauzei fiind

legală și temeinică.

În concluzie, având în

vedere considerentele de mai sus, recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta A.N.A.F. împotriva sentinței nr. 214/F/CA din 27 octombrie 2009 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 octombrie 2010.