ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4327/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 214/F/CA din 27 octombrie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul P.V., în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F., a anulat Ordinul din 04 iunie 2009 emis de conducătorul autorității pârâte, suspendându-l până la soluționarea irevocabilă a cauzei, și a obligat pârâta să plătească reclamantului drepturile salariale constând în diferența dintre salariul avut în funcția deținută anterior emiterii ordinului în litigiu și salariul pe care-l primește în prezent, de la data emiterii ordinului anulat și până la reîncadrarea efectivă.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Prin Ordinul nr. 1190 din 04 iunie 2009 emis de președintele A.N.A.F. din subordinea Ministerului Finanțelor Publice s-a dispus ca reclamantul în calitate de șef administrație la Administrația Finanțelor Publice a municipiului Petroșani să fie mutat în funcția publică de conducere de șef birou la Biroul evidență plătitori, compensări și restituiri în cadrul aceleiași administrații, conform art. 87 alin. (2) lit. d) și art. 91 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999. S-a mai dispus că elementele salariale ale reclamantului pentru noul său post vor fi stabilite prin decizie a directorului executiv al D.G.F.P.

Hunedoara, concomitent cu fișa postului. Temeiul principal al acestui ordin a constat în cererea reclamantului prin care a solicitat mutarea definitivă în funcția publică de conducere de șef birou la Biroul evidență plătitori - compensări și restituiri la Administrația Finanțelor Publice a județului Hunedoara. Prin cererea adresată de reclamant președintelui A.N.A.F. din data de 07 mai 2009 și înregistrată sub nr. 938458 cu aceiași dată, reclamantul a solicitat anularea cererii din data de 30 aprilie 2009 prin care acesta solicita mutarea sa în funcția de șef de birou. Reclamantul a formulat și plângere prealabilă prin care a solicitat revocarea Ordinului nr. 1190 din 04 iunie 2009. Prin Adresa din 17 iulie 2009 emisă de A.N.A.F.

s-a comunicat respingerea cererii reclamantului de revocare a ordinului atacat. În considerentele acestei adrese se arată că cererea reclamantului de anulare a primei cereri prin care solicita mutarea pe postul de șef de birou, n-a fost aprobată în condițiile în care prima cerere a fost deja aprobată. Se mai reține că ordinul a fost emis la data de 04 iunie 2009, întrucât după aprobarea prealabilă a cererii reclamantului de mutare s-a așteptat epuizarea termenului de preaviz prevăzut de O.U.G. nr. 37/2009, pentru că postul de șef birou era inclus în lista posturilor vacante puse la dispoziția funcționarilor publici cu funcții de conducere ce intra sub incidența O.U.G. nr. 37/2009.

Instanța de fond a reținut, de asemenea, că aparenta excepție a lipsei de interes, invocată de pârâtă, nu constituie o excepție procesuală propriu-zisă, apreciind că argumentele în susținerea acesteia constituie apărări pe fondul cauzei, motiv pentru care au fost luate în considerare ca atare la analiza fondului cererii reclamantului. Astfel, se arată în considerentele sentinței atacate, potrivit prevederilor art. 91 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, actul administrativ unilateral prin care se produce modificarea raportului de serviciu al funcționarului public, în sensul mutării sale, este condiționat, în validitatea sa, printre altele, de solicitarea justificată a funcționarului public, pentru că în principiu mutarea acestuia nu se poate face fără acordul scris al funcționarului, manifestat într-o formă sau alta (în speță solicitarea justificată).

Așadar, reține prima instanță, lipsa solicitării justificate ori a acordului scris în sensul mutării, atrag sancțiunea nulității actului administrativ. În speță, arată instanța de fond, ordinul în discuție a fost emis în lipsa unei solicitări justificate din partea reclamantului și chiar dacă inițial acesta a formulat o cerere de mutare pe alt post, ea a fost revocată de către reclamant, până la momentul adoptării Ordinului nr. 1190 din 04 iunie 2009 și comunicată pârâtei într-un termen rezonabil. Apărarea pârâtei conform căreia cererea inițială fusese aprobată de conducerea A.N.A.F.

nu a fost reținută de prima instanță, aceasta apreciind că revocarea de către reclamant a cererii inițiale nu se impunea a fi aprobată, pentru a i se da eficiență sau cel puțin nu era împiedicată aprobarea acesteia de aprobarea primei cereri, care rămăsese de altfel rară obiect; nu în ultimul rând, reține instanța de fond, cererea reclamantului de mutare pe un alt post nu a fost justificată de acesta prin motive obiective sau subiective, așa încât în mod greșit s-a procedat Ia aprobarea cererii și ulterior la emiterea ordinului. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta A.N.A.F., care a invocat motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și a susținut, în esență, următoarele critici: - instanța de fond a anulat în mod greșit Ordinul nr. 1190 din 4 iunie 2009, care a fost emis în mod legal ca urmare a cererii prin care reclamantul a solicitat mutarea definitivă într-o altă funcție publică de conducere și anume aceea de șef de birou în cadrul A.F.P.

Petroșani, în conformitate cu dispozițiile art. 87 alin. (2) lit. d) și art. 91 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici; - din aceleași motive, instanța de fond a dispus în mod greșit obligarea autorității la plata diferenței de drepturi salariale, de la data emiterii ordinului și până la data reîncadrării efective pe funcția de conducere anterioară; - în ceea ce privește măsura suspendării executării ordinului în litigiu până la soluționarea irevocabilă a cauzei, se susține că instanța de fond a ignorat faptul că nu a fost achitată cauțiunea de 20% și că nu sunt îndeplinite condițiile existenței unui caz bine justificat și a iminenței producerii unei pagube.

În cursul judecării recursului, la solicitarea instanței, autoritatea recurentă a depus la dosar copia xeroxată a cererii înregistrate sub nr. 11043 din 30 aprilie 2009 la D.G.F.P. Hunedoara – Deva și sub nr. 938458 din 4 mai 2009 la D.G.O.R.U. din cadrul A.N.A.F., precum și a Ordinului nr. 1190 din 4 iunie 2009 emis de președintele A.N.A.F. Reclamantul-intimat a depus concluzii scrise prin care a combătut criticile formulate în recurs și a susținut, în esență, că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, deoarece mai înainte de emiterea ordinului în litigiu, la data de 7 mai 2009 a formulat o cerere prin care a revenit asupra solicitării din prima cerere. Recursul este nefondat.

În cauză este necontestat că Ordinul nr. 1190 din 4 iunie 2009 a fost emis în temeiul prevederilor art. 87 alin. (2) lit. d) și art. 91 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, ca urmare a cererii formulate de intimatul-reclamant, înregistrată la D.G.A.F.P. Hunedoara sub nr. 11043 din 30 aprilie 2009, fiind mutat definitiv din funcția publică de conducere de șef administrație al A.F.P. Petroșani în funcția publică de conducere de șef birou la Biroul de evidență plătitori, compensări și restituiri A.F.P. Petroșani.

Într-adevăr, potrivit art. 87 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 188/1999, „Modificarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici de execuție și funcționarilor publici de conducere are loc prin mutarea în cadrul altui compartiment sau altei structuri fără personalitate juridică a autorității sau instituției publice”, iar potrivit art. 91 alin. (2) lit. b) „Mutarea definitivă în cadrul altui compartiment poate avea loc în următoarele situații: {…} b) la solicitarea justificată a funcționarului public, cu aprobarea conducătorului autorității sau instituției publice pe o funcție publică de aceeași categorie, clasă și grad profesional, cu respectarea pregătirii profesionale a funcționarului public”.

De asemenea, în cauză, este necontestat că intimatul-reclamant, ulterior formulării cerii prin care a solicitat mutarea definitivă în funcția publică de șef birou Evidență plătitori, compensări și restituiri din cadrul A.F.P. Petroșani, a formulat o nouă cerere, înregistrată sub nr. 938458 din 7 mai 2009, prin care a revenit asupra primei cereri, solicitând anularea acesteia. Or, actul administrativ atacat, Ordinul nr. 1190/2009 a fost emis la data de 4 iunie 2009, fără ca pe prima cerere să existe vreo rezoluție din care să rezulte că solicitarea de mutare ar fi fost aprobată la o dată anterioară celei emiterii ordinului în litigiu. Deci, cum pe cererea de mutare nu există o rezoluție distinctă de aprobare, rezultă că aceasta a fost aprobată prin însăși emiterea ordinului de mutare definitivă în noua funcție publică de conducere.

Dar, așa cum s-a arătat mai sus, mutarea definitivă pe o altă funcție are loc, în primul rând, la solicitarea justificată a funcționarului public și, în al doilea rând, cu aprobarea conducătorului autorității. Deci, din interpretarea textelor legal citate mai sus, rezultă că, până la data aprobării cererii de mutare, funcționarul public poate să revină asupra cererii, ceea ce s-a întâmplat și în cauză. Astfel fiind, rezultă că, în cauză, ordinul a fost emis fără temei faptic și legal, situație în care, așa cum a reținut și instanța de fond, Ordinul în litigiu este lovit de nulitate, ceea ce face ca motivul de recurs invocat să fie neîntemeiat. Pe cale de consecință, având în vedere aceleași considerente, obligarea autorității publice recurente la plata despăgubirilor este o soluție legală și temeinică.

În ceea ce privește critica referitoare la măsura suspendării executării ordinului anulat, instanța de recurs observă că art. 14, 15 din Legea nr. 554/ 2004 nu cer plata unei cauțiuni, iar în cauză nu a fost atacat un act administrativ-fiscal, în sensul dispozițiilor generale ale O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., pentru a fi obligatorie plata unei cauțiuni. În ceea ce privește condițiile cazului bine justificat și iminenței producerii unei pagube, instanța de recurs reține că instanța de fond a apreciat în mod judicios îndeplinirea acestora, măsura suspendării ordinului în litigiu până la soluționarea irevocabilă a cauzei fiind legală și temeinică. În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.N.A.F. împotriva sentinței nr. 214/F/CA din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2010.