ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 530/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 13/F/CA din data de 5 mai

2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea formulată de către reclamantul P.A.

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, a dispus anularea

Ordinului nr. 2930 din 19 octombrie 2009 emis de pârât și l-a obligat pe acesta

la plata către reclamant a sumei de 1500 lei cu titlul de cheltuieli de

judecată, luând act de renunțarea reclamantului la judecarea petitului privind

menținerea sa în funcția de director coordonator adjunct al Gărzii Financiare

Hunedoara.

In motivarea acestei hotărâri, instanța de fond a

reținut că reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator adjunct

la Garda Financiară Secția Hunedoara prin Ordinul Ministrului Finanțelor

Publice nr. 1381 din 25 mai 2009, cu aceeași ocazie fiind încheiat și

contractul de management nr. 257/2009 pe o durată de 1 an, iar prin Ordinul nr.

2930 din 19 octombrie 2009 emis de președintele A.N.A.F. pentru ministrul finanțelor

publice s-a dispus încetarea, începând cu data de 20 octombrie 2009, a

aplicabilității Ordinului 1381/2009 privind numirea reclamantului din funcția

de director coordonator adjunct și a contractului de management nr. 257/2009.

Prima instanță a mai reținut că temeiul care a stat

la baza deciziei de eliberare din funcție a reclamantului 1-a constituit

constatările Comisiei de evaluare a activității directorilor coordonatori și

directorilor coordonatori adjuncți din cadrul serviciilor deconcentrate din

cadrul Ministerului Finanțelor Publice descrise în nota nr. 605967 din 15

octombrie 2009 (f .93-94).

Curtea a criticat evaluarea menționată pe

considerentul că nu a fost adusă la cunoștința reclamantului decât la momentul

comunicării ordinului de revocare din funcția de conducere, nu are indicată

perioada în care s-a realizat și actele care au fost avute în vedere la

realizarea ei (indicarea din nota respectivă are caracter general), apreciind

că raportul de evaluare este sumar și superficial, în neconcordanță cu

constatările lunare efective privind îndeplinirea indicatorilor de performanță,

sens în care ordinul atacat are la bază aspecte contrare realității și se

impune anularea acestuia.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în

termenul legal, D.G.F.P. Hunedoara, în numele Ministerului Finanțelor Publice,

solicitând modificarea acesteia pentru motive încadrate în dispozițiile art.

304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

In motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în

esență, că ordinul contestat a fost legal emis, în baza constatărilor Comisiei

de evaluare a activității directorilor coordonatori și directorilor

coordonatori adjuncți din cadrul serviciilor deconcentrate din cadrul

Ministerului Finanțelor Publice, care a constatat deficiențe în organizarea

activității de control a secției raportat la neîndeplinirea obligațiilor

asumate și nerealizarea indicatorilor de performanță, activitatea

reclamantului-intimat fiind considerată necorespunzătoare.

Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului,

prin prisma criticilor formulate de recurentă și a dispozițiilor legale

incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și îl va respinge,

pentru considerentele ce urmează.

Reclamantul a fost numit în funcția de director

coordonator adjunct la Garda Financiară Secția Hunedoara prin Ordinul

Ministrului Finanțelor Publice nr. 1381 din 25 mai 2009, cu aceeași ocazie

fiind încheiat și contractul de management nr. 257/2009 pe o durată de 1 an,

iar prin Ordinul nr. 2930 din 19 octombrie 2009 emis de președintele A.N.A.F. pentru

ministrul finanțelor publice s-a dispus încetarea, începând cu data de 20

octombrie 2009, a aplicabilității Ordinului 1381/2009 privind numirea

reclamantului din funcția de director coordonator adjunct și a contractului de

management nr. 257/2009.

Nu poate fi reținută ca motivare legală și suficientă

a emiterii ordinului contestat și a încetării contractului de management

„evaluarea" prezentată de către recurenta-pârâtă, un înscris ce cuprinde

concluzii sumare, insuficient fundamentate, nesusținute faptic de fișa

detaliată de analiză a indicatorilor de performanță, sub acest aspect fiind

întemeiate considerentele instanței de fond.

Pe de altă parte, examinând conținutul actului

contestat, Înalta Curte constată că Ordinul nr. 2930 din 19 octombrie 2009 a

fost esențialmente emis în aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 105/2009 privind unele

măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale

la

nivelul serviciilor publice

deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale

administrației

publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale altor

servicii publice, precum și pentru reglementarea

unor măsuri privind cabinetul

demnitarului

din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și

cabinetul

alesului local.

In aceste condiții, Înalta Curte reține că actul

contestat a fost lipsit de orice fundament legal ca urmare a deciziei nr. 1629

din 3 decembrie 2009, prin care Curtea Constituțională a constatat

neconstituționalitatea O.U.G. nr. 105/2009.

Viciul de constituționalitate constatat cu privire la

O.U.G. nr. 105/2009 afectează în egală măsură actele administrative emise în

baza și pentru executarea unor dispoziții neconstituționale, întrucât asemenea

acte devin lipsite de temei legal și nu poate fi calificat drept legal un act

juridic emis sau încheiat în baza unei dispoziții neconstituționale.

Actele și măsurile adoptate în baza acestei Ordonanțe

sunt afectate de viciul de neconstituționalitate al acestui act normativ și, în

consecință, corect au fost anulate de instanța de fond

Menținerea actelor administrative emise în baza

acestui act normativ ar lipsi de finalitate controlul de constituționalitate,

care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea

prevederilor legale contrare Constituției, ci include protecția efectivă a

drepturilor și libertăților fundamentate ale destinatarilor normelor declarate

neconstituționale.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive

de modificare ori de casare a sentinței recurate, Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de D.G.F.P. Hunedoara, în

numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 132/F/CA

din data de 5 mai 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie

2011.