ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 530/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 13/F/CA din data de 5 mai 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de către reclamantul P.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, a dispus anularea Ordinului nr. 2930 din 19 octombrie 2009 emis de pârât și l-a obligat pe acesta la plata către reclamant a sumei de 1500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, luând act de renunțarea reclamantului la judecarea petitului privind menținerea sa în funcția de director coordonator adjunct al Gărzii Financiare Hunedoara.

In motivarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator adjunct la Garda Financiară Secția Hunedoara prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1381 din 25 mai 2009, cu aceeași ocazie fiind încheiat și contractul de management nr. 257/2009 pe o durată de 1 an, iar prin Ordinul nr. 2930 din 19 octombrie 2009 emis de președintele A.N.A.F. pentru ministrul finanțelor publice s-a dispus încetarea, începând cu data de 20 octombrie 2009, a aplicabilității Ordinului 1381/2009 privind numirea reclamantului din funcția de director coordonator adjunct și a contractului de management nr. 257/2009.

Prima instanță a mai reținut că temeiul care a stat la baza deciziei de eliberare din funcție a reclamantului 1-a constituit constatările Comisiei de evaluare a activității directorilor coordonatori și directorilor coordonatori adjuncți din cadrul serviciilor deconcentrate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice descrise în nota nr. 605967 din 15 octombrie 2009 (f .93-94). Curtea a criticat evaluarea menționată pe considerentul că nu a fost adusă la cunoștința reclamantului decât la momentul comunicării ordinului de revocare din funcția de conducere, nu are indicată perioada în care s-a realizat și actele care au fost avute în vedere la realizarea ei (indicarea din nota respectivă are caracter general), apreciind că raportul de evaluare este sumar și superficial, în neconcordanță cu constatările lunare efective privind îndeplinirea indicatorilor de performanță, sens în care ordinul atacat are la bază aspecte contrare realității și se impune anularea acestuia.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal, D.G.F.P. Hunedoara, în numele Ministerului Finanțelor Publice, solicitând modificarea acesteia pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. In motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că ordinul contestat a fost legal emis, în baza constatărilor Comisiei de evaluare a activității directorilor coordonatori și directorilor coordonatori adjuncți din cadrul serviciilor deconcentrate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, care a constatat deficiențe în organizarea activității de control a secției raportat la neîndeplinirea obligațiilor asumate și nerealizarea indicatorilor de performanță, activitatea reclamantului-intimat fiind considerată necorespunzătoare.

Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de recurentă și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează. Reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator adjunct la Garda Financiară Secția Hunedoara prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1381 din 25 mai 2009, cu aceeași ocazie fiind încheiat și contractul de management nr. 257/2009 pe o durată de 1 an, iar prin Ordinul nr. 2930 din 19 octombrie 2009 emis de președintele A.N.A.F. pentru ministrul finanțelor publice s-a dispus încetarea, începând cu data de 20 octombrie 2009, a aplicabilității Ordinului 1381/2009 privind numirea reclamantului din funcția de director coordonator adjunct și a contractului de management nr. 257/2009.

Nu poate fi reținută ca motivare legală și suficientă a emiterii ordinului contestat și a încetării contractului de management „evaluarea" prezentată de către recurenta-pârâtă, un înscris ce cuprinde concluzii sumare, insuficient fundamentate, nesusținute faptic de fișa detaliată de analiză a indicatorilor de performanță, sub acest aspect fiind întemeiate considerentele instanței de fond. Pe de altă parte, examinând conținutul actului contestat, Înalta Curte constată că Ordinul nr. 2930 din 19 octombrie 2009 a fost esențialmente emis în aplicarea dispozițiilor O.U.G.

nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local. In aceste condiții, Înalta Curte reține că actul contestat a fost lipsit de orice fundament legal ca urmare a deciziei nr. 1629 din 3 decembrie 2009, prin care Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea O.U.G.

nr. 105/2009. Viciul de constituționalitate constatat cu privire la O.U.G. nr. 105/2009 afectează în egală măsură actele administrative emise în baza și pentru executarea unor dispoziții neconstituționale, întrucât asemenea acte devin lipsite de temei legal și nu poate fi calificat drept legal un act juridic emis sau încheiat în baza unei dispoziții neconstituționale. Actele și măsurile adoptate în baza acestei Ordonanțe sunt afectate de viciul de neconstituționalitate al acestui act normativ și, în consecință, corect au fost anulate de instanța de fond Menținerea actelor administrative emise în baza acestui act normativ ar lipsi de finalitate controlul de constituționalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituției, ci include protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentate ale destinatarilor normelor declarate neconstituționale.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de modificare ori de casare a sentinței recurate, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de D.G.F.P. Hunedoara, în numele Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 132/F/CA din data de 5 mai 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2011.