ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 699/2012

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta L.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A.: - să se dispună anularea ordinului nr. 69558 din 23 aprilie 2009 emis de pârâtă ; - să se constate că termenul prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a fost suspendat până la data de 4 mai 2010, conform art. 13 din Decretul nr. 167/1958, după care și-a continuat cursul, la expirarea acestui termen începând să curgă termenul de un an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a exercitat funcția publică de conducere de director executiv adjunct al D.S.V.S.A. Hunedoara, iar prin ordinul atacat s-a dispus încetarea raporturilor sale de serviciu, în temeiul art. III din O.U.G. nr. 37/2009. Cum ordonanța a fost declarată neconstituțională, însuși temeiul juridic al ordinului atacat lipsește, astfel că devine operant principiul potrivit căruia ceea ce este nul nu produce efecte. În subsidiar, arată reclamanta că ordinul atacat nu face trimitere concretă la prevederile alin. (3) al art. III din O.U.G. nr. 37/2009, deși era obligatoriu să i se indice petentei funcția pe care ar putea-o ocupa în condițiile stabilite prin actul normativ. Totodată, arată reclamanta că deși există funcții publice vacante, opțiunea sa de a fi numită într-una dintre aceste funcții nu a fost luată în considerare de către pârâtă. În ceea ce privește solicitarea de a se constata că termenul prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a fost suspendat, precizează reclamanta că fiind un termen de prescripție, operează cazurile de suspendare prevăzute de Decretul nr. 167/1958. Procedurile vizând examinarea constituționalității dispozițiilor pe care s-a întemeiat ordinul atacat au curs până la data publicării în M. Of. a Deciziei nr. 414/2010, respectiv 04 mai 2010, când termenul de sesizare a instanței de contencios administrativ a început să curgă. În plus, arată reclamanta, declanșarea măsurilor reparatorii reprezintă un caz de forță majoră suplimentar ce a împiedicat-o să se adreseze instanței.

Apărările pârâtei Prin întâmpinare, pârâta A.N.S.V.S.A. a arătat, în esență, că actul administrativ atacat este fundamentat pe prevederile art. III din O.U.G. nr. 37/2009, prin care s-a desființat funcția publică deținută de reclamantă, iar pârâta a pus în aplicare, fără drept de opțiune dispozițiile ordonanței, neexistând cauze de nulitate ale ordinului contestat. Nu se poate aprecia că efectele unei decizii a Curții Constituționale de constatare a neconstituționalității unei O.G. sunt retroactive și pentru perioada anterioară momentului publicării deciziei în M.Of., întrucât aceasta nu rezultă din dispozițiile art. 147 din Constituția României.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 311 din 28 decembrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea în formulată de reclamantă, a dispus anularea ordinului din 23 aprilie 2009 emis de pârâtă, a obligat pârâta la 1.200 RON cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei și a respins în rest acțiunea. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin ordinul din 15 decembrie 2004 emis de A.N.S.V.S.A., reclamanta a fost numită în funcția publică de conducere de director executiv adjunct la D.S.V.S.A. Hunedoara, în temeiul dispozițiilor O.G. nr. 42/2004 și a Legii nr. 188/1999. Prin ordinul din 23 aprilie 2009, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. III din O.U.G. nr. 37/2009, încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantei prin eliberarea din funcția publică, din motive neimputabile și acordarea unui preaviz de 30 de zile calendaristice Prima instanță a apreciat, în raport de motivarea în fapt a cererii, că temeiul juridic îl reprezintă dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, solicitarea principală fiind anularea ordinului de eliberare din funcția publică emis în temeiul art. III din O.U.G. nr. 37/2009 declarată neconstituțională prin decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009. Analizând acest text de lege, prima instanță a reținut că termenul de sesizare a instanței este derogator de la prevederile art. 11 din Legea nr. 554/2004, acțiunea de față fiind supusă termenului de decădere de 1 an de la publicarea deciziei de neconstituționalitate în M. Of., prevăzut de art. 9 alin. (4) din același act normativ, motiv pentru care solicitarea reclamantei de a se constata suspendarea termenului de prescripție prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 va fi respinsă. Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a reținut, în esență, că temeiul juridic ce a stat la baza ordinului nr. 69558 din 23 aprilie 2009 îl constituie O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice care la art. III alin. (1). Prin decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională, O.U.G. nr. 37/2009, act normativ în baza căruia reclamanta a fost eliberat din funcția publică deținută, a fost declarată ca neconstituțională în cadrul unei obiecții de neconstituționalitate a legii de aprobare a acestei ordonanțe, și ca atare, toate dispozițiile ordonanței rămân fără efect, întocmai ca și măsurile luate în temeiul acestei ordonanțe. În acest context, s-a reținut că temeiul juridic al măsurii luate împotriva reclamantei a fost intervenția O.U.G. nr. 37/2009, iar prin declararea acesteia ca neconstituțională ordinul în discuție, emis în baza acesteia își pierde fundamentul, motiv pentru care, în temeiul art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 554/2004, s-a constatat că reclamanta este vătămată prin emiterea art. III din O.U.G. nr. 37/2009, astfel că se impune anularea în întregime a ordinului atacat, atât în ce privește desființarea funcției publice de conducere, cât și cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, acordarea preavizului și eliberarea din funcție a reclamantei. În aplicarea art. 274 și art. 276 C. proc. civ., apreciind că raportul dintre conținutul obiectului acțiunii și rezultatul obținut prin hotărârea pronunțată nu justifică reducerea cheltuielilor de judecată, pârâta ca parte căzută în pretenții a fost obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată dovedite în sumă de 1.200 RON reprezentând onorariu avocațial.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A.N.S.V.S.A., criticând hotărârea pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sub următoarele aspecte: Ordinul nr. 69588 din 23 aprilie 2009 a fost emis în aplicarea dispozițiilor legale în acel moment, respectiv O.U.G. nr. 37/2009, instituția publică neavând un drept de opțiune astfel încât desființarea funcției s-a produs „ope legis", cu consecința încetării raporturilor de serviciu al reclamantei, ordinul contestat fiind emis cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la acel moment. Decizia Curții Constituționale de constatare a neconstituționalității O.U.G. nr. 37/2009 nu poate avea efect retroactiv, reglementările constituționale și legale prevăd expres efectul ex nunc al Deciziilor Curții Constituționale în art. 147 alin. (8) din Constituție și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, astfel încât actul administrativ emis anterior publicării acestei decizii a avut un temei legal și a produs efecte juridice valabile.

Apărările intimatei L.D. Prin întâmpinarea formulată în termen legal, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimata a arătat că singurul argument prin care se încearcă demonstrarea nelegalității sentinței, îl reprezintă invocarea principiului neretroactivității legii, însă recurenta face confuzie intenționată, între efectele în timp ale legii și efectele hotărârilor Curții Constituționale, cele din urmă având impact asupra tuturor actelor, anterioare sau ulterioare, emise în baza legii declarate neconstituțională. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a întâmpinării, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Prin ordinul nr. 69588 din 23 aprilie 2009, emis de către Președintele A.N.S.V.S.A. s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantei-intimate L.D. prin eliberarea acesteia din funcția publică de director executiv adjunct al D.S.V.S.A. Hunedoara, în temeiul art. III din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice. Prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituție, a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/ 2009 este neconstituțională, pronunțându-se și asupra constituționalității ordonanței în cauză, lovită de un viciu de neconstituționalitate pentru faptul că a fost adoptată de Guvern cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora „O.U.G.(…) nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului(…)”. Deciziile Curții Constituționale privind admiterea unei excepții de neconstituționalitate sunt de imediată aplicare, cu consecința înlăturării normei declarate neconstituționale, a eliminării acesteia din sistemul normativ, normă astfel devenită inexistentă, decizia Curții Constituționale fiind definitivă și obligatorie, cu efecte erga omnes, iar textul neconstituțional își pierde eficiența. Ca urmare a acestei decizii, actul administrativ emis în baza textului normativ declarat neconstituțional devine lipsit de orice fundament legal. Înalta Curte reține că desființarea postului deținut de intimată în urma aplicării dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009, este lipsită de efecte juridice din moment ce ordonanța a fost declarată neconstituțională, astfel că se revine la forma și structura reglementată de Legea nr. 188/1999, care este lege organică și ale cărei dispoziții sunt de natură să asigure stabilitatea funcției publice, ca element al securității sociale. În aceste condiții, eliberarea intimatei dintr-o funcție publică în alte situații decât cele reglementate în Legea nr. 188/1999, așa cum este cazul în speță, reprezintă un act nelegal, de natură a afecta în mod evident securitatea raporturilor de funcție, care se circumscrie noțiunii de securitate socială, protejată prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului și actele comunitare, precum și alte tratate internaționale la care România este parte și a căror îndeplinire este obligată să o asigure potrivit art. 11 și 20 din Constituția României. Acceptarea argumentului potrivit căruia ordinul contestat își păstrează validitatea pentru că ordonanța de urgență era în vigoare la data emiterii sale ar lipsi de finalitate controlul de constituționalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituției, ci include protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentate ale destinatarilor normelor declarate neconstituționale. 2.Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.