ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4909/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4909/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei.
Obiectul acțiunii. Prin acțiunea formulată pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia, reclamantul P.G.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.P.S.: - anularea Ordinului nr. 201 din 12 octombrie 2009 emis de pârâtă, prin care reclamantul a fost revocat din funcția de director coordonator al A.J.P.S. Sibiu și prin care încetează contractul de management; - reintegrarea reclamantului în funcția de director coordonator al A.J.P.S. Sibiu; - obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri reprezentând suma drepturilor salariale și a prestațiilor de asigurări sociale ce s-ar fi cuvenit reclamantului de la momentul încetării contractului de management până la efectiva reîncadrare în funcția deținută anterior emiterii Ordinului 201 din 12 octombrie 2009.
Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că ordinul prin care a fost eliberat din funcția de director coordonator adjunct al A.J.P.S. Sibiu este nelegal, nefiind motivat, încălcând astfel dispozițiile art. IV alin. (7) din O.U.G. nr. 105/2009. Totodată, a susținut că actul atacat a fost emis cu încălcarea dispozițiilor constituționale, întrucât este emis în temeiul O.U.G. nr. 105/2009 care a preluat în integralitate dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009 declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009. La data de 22 ianuarie 2010 reclamantul P.G.I. a invocat, în scris, excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 105/ 2009, excepție la care a renunțat la termenul de judecată din 3 martie 2010.
Apărările formulate de pârât. Prin întâmpinare, pârâta A.N.P.S. a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. A susținut că ordinul contestat a fost dat în aplicarea dispozițiilor art. IV, art. V și art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009, ca urmare a abrogării exprese a O.U.G. nr. 37/2009 iar încetarea contractului de management s-a datorat incidenței unui caz legal - desființarea funcției - și nicidecum a nerespectării obligațiilor reclamantului rezultate din contractul de management. Cu privire la cererea de reintegrare în funcția publică a arătat aceasta este neîntemeiată,întrucât funcția respectivă a fost desființată, începând cu data de 22 decembrie 2009 directorii coordonatori fiind notificați că se află în termenul de preaviz de 20 de zile lucrătoare.
Hotărârea instanție de fond. Curtea de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 62/F/CA/2010, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P.G.I., în contradictoriu cu pârâta A.N.P.S. și, în consecință,a anulat Ordinul nr. 201 din 12 octombrie 2009 emis de A.N.P.S., a obligat pârâta la plata, în favoarea reclamantului, a drepturilor salariale cuvenite, pentru perioada 12 octombrie 2009 - 01 martie 2010. Totodată, a respins cererea privind reintegrarea reclamantului în funcția de director coordonator adjunct în cadrul A.J.P.S. Sibiu.
Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței de fond. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele: Prin Ordinul nr. 201 din 12 octombrie 2009 emis de Președintele A.N.P.S. s-a dispus revocarea reclamantului din funcția de director coordonator și încetarea contractului de management a reclamantului, începând cu 12 octombrie 2009. A arătat că Ordinul nr. 201 din 12 octombrie 2009 este un act administrativ unilateral cu caracter individual care a fost emis pentru aplicarea în concret a O.U.G. nr. 105/2009. Motivarea este o formalitate substanțială a cărei absență sau insuficiență antrenează anularea actului, însă actul atacat prezintă un viciu formal fundamental sancționabil cu anularea acestuia. A mai constatat instanța că nici sub aspectul celorlalte formalități, Ordinul nr. 201/2009 nu este lipsit de critici. Având în vedere că reclamantul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă în perioada 08 octombrie 2009-21 octombrie 2009, conform certificatului de concediu medical, ordinul emis la 12 octombrie 2009 cu aplicabilitate din 12 octombrie 2009 încalcă dispozițiile art. 60 alin. (1) lit. a) C. muncii, conform cărora concedierea nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical conform legii. Referitor la reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, instanța a constatat că potrivit art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, sens în care a respins acest capăt de cerere.
Recursul formulat de reclamantul P.G.I. împotriva sentinței nr. 62/F/CA/2010 din 3 martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ. 6.1. Recurentul arată că, deși instanța de fond a reținut că funcția de director coordonator în cadrul A.J.P.S. Sibiu nu mai există, aceasta există și în prezent și este ocupată de o altă persoană, astfel cum rezultă din cuprinsul Ordinului nr. 423 din 27 octombrie 2009. 6.2. Instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. Funcția nu a încetat în data de 1 martie 2010 prin trecerea celor 45 zile prevăzute de art. 31 alin. (3), ci doar că nu mai poate fi ocupată prin alt concurs, organizat în temeiul O.U.G. nr. 105/2009, în viitor, după data de 1 martie 2010. 6.3. Ordinul nr. 1013 din 25 mai 2009 de numire în funcție a recurentului, nu și-a încetat aplicabilitatea prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 a Curții Constituționale, nu a fost revocat de emitent și nici anulat de o instanță judecătorească.
Recursul formulat de pârâta A.N.P.S., împotriva sentinței nr. 62/F/CA/2010 din 3 martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. 7.1. Instanța de fond a reținut în mod greșit că revocarea din funcție a reclamantului s-a realizat în mod nelegal. Revocarea din funcție s-a efectuat ca urmare a abrogării actului normativ în temeiul căruia reclamantul a fost numit în funcție. Revocarea din funcție s-a întemeiat pe dispozițiile art. XIV alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2009. Contractul de management în baza căruia a fost numit reclamantul în funcția de director coordonator adjunct al A.J.P.S. Sibiu a încetat în temeiul art. 9 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 527/2009 „În alte situații prevăzute expres de lege”, respectiv ca urmare a abrogării exprese a O.U.G. nr. 37/2009. Abrogarea O.U.G. nr. 37/2009, constatarea ei ca neconstituțională, preluarea dispozițiilor acesteia de O.U.G. nr. 105/2009, constatată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 1629 din 3 decembrie 2009, precum și punerea în aplicare a dispozițiilor Legii nr. 329/2009 și ale H.G. nr. 1384/2009, constituie evenimente legislative de care trebuie să se țină seama. În acest moment, textele declarate neconstituționale din O.U.G. nr. 105/2009 și-au încetat aplicabilitatea și, a urmare, funcția de director coordonator și-a încetat existența. 6.2. Referitor la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului pentru perioada 12 octombrie 2009 - 1 martie 2010 aceasta nu poate fi făcută, deoarece revocarea din funcție s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale incidente. 7. Întâmpinarea formulată de recurenta-pârâtă A.N.P.S. la recursul declarat de recurentul-reclamant P.G.I. Recurentul-pârât apreciază că se impune respingerea recursului reclamantului ca nefondat, având în vedere că revocarea din funcție s-a efectuat în mod legal, A.J.P.S. Sibiu s-a reorganizat, iar funcția de director coordonator nu mai există. Noul post, înființat ca urmare a aplicării dispozițiilor Legii nr. 329/2009 va fi ocupat în condițiile legii, prin concurs. În mod corect, instanța de fond a apreciat că drepturile salariale se cuvin reclamantului numai pentru perioada 12 octombrie 2009 - 1 martie 2010, dată până la care ar fi putut ocupa funcția de director coordonator. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursurile sunt nefondate. 1.1. Din actele dosarului, rezultă că recurentul-reclamant a fost numit în funcția de director coordonator al A.J.P.S. Sibiu în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, prin emiterea Ordinului nr. 1013 din 25 mai 2009, pe o perioadă de maximum 4 ani. Prin Ordinul nr. 201 din 12 octombrie 2009 reclamantul a fost revocat din funcție, în urma aplicării O.U.G. nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice. De remarcat că, potrivit art. XIV alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2009, O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată. Prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale s-a declarat neconstituționalitatea legii pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/209, iar prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 1-5 și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009. Ne aflăm în ipoteza în care atât actele de numire, cât și actul de eliberare din funcție ale reclamantului sunt afectate de consecințele unor decizii ulterioare de abrogare și/ sau declarare ca neconstituționale. Instanțele judecătorești sunt obligate să țină seama de acestea. 1.2. Cu privire la măsura revocării din funcție luată prin emiterea Ordinului nr. 201 din 12 octombrie 2009. Ordinul nr. 201 din 12 octombrie 2009 este nelegal, atât pentru motivele particulare reținute de judecătorul fondului și neatacate de părți prin motivele de recurs, cât și din perspectiva intervenirii deciziilor de neconstituționalitate sus-amintite. Orice măsură luată în baza unui act normativ declarat neconstituțional este afectată de acest viciu. Ordinul nr. 201/2009 este nelegal, iar anularea sa se impune, având în vedere că O.U.G. nr. 105/2009, în părțile ce interesează în speță, a fost declarată neconstituțională. Astfel, chiar și în ipoteza în care în contractul de management s-a prevăzut drept clauză de încetare a contractului, „în alte situații prevăzute de lege”, în speță acestea nu sunt întrunite, iar sancțiunea încetării abuzive a actului administrativ este anularea lui. 1.3. Cu privire la reintegrarea reclamantului în funcția de director coordonator. Reintegrarea/ repunerea în situația anterioară nu este posibilă avându-se în vedere că reclamantul a fost numit în baza unui act normativ ce ulterior a fost abrogat și declarat neconstituțional. Anularea Ordinului de revocare din funcție nr. 801 din 12 octombrie 2009 nu conduce automat la repunerea reclamantului în funcția deținută anterior. În prezent, funcția nu mai există, iar persoana care a fost numită în baza Ordinului nr. 423 din 27 octombrie 2009 a fost la rândul ei revocată din funcție. Sunt aplicabile în speță, dispozițiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, dispozițiile neconstituționale și-au încetat aplicabilitatea în termen de 45 de zile de la publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 1629/2009, astfel cum a reținut și instanța de fond. De altfel, conform dispozițiilor Legii nr. 329/2009 și a H.G. nr. 1384/2009, A.J.P.S. Sibiu a fost reorganizată, iar funcția deținută de reclamant a fost desființată în mod expres. 1.4. În ceea ce privește plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului, se constată că în mod corect, ca urmare a respingerii capătului de cerere privind reintegrarea, instanța de fond a acordat aceste drepturi numai până în momentul în care reclamantul putea deține funcția de director coordonator, respectiv 1 martie 2010. 2. În drept, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/ 2004 modificată și completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamantul P.G.I. și pârâta A.N.P.S., împotriva sentinței nr. 62/F/CA/2010 din 3 martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2010.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.