ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4909/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4909/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea formulată pe rolul

Curții de Apel Alba-Iulia, reclamantul P.G.I. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta A.N.P.S.:

- anularea Ordinului nr. 201 din 12

octombrie 2009 emis de pârâtă, prin care reclamantul a fost revocat din funcția

de director coordonator al A.J.P.S. Sibiu și prin care încetează contractul de

management;

- reintegrarea reclamantului în

funcția de director coordonator al A.J.P.S. Sibiu;

- obligarea pârâtei la plata unei

despăgubiri reprezentând suma drepturilor salariale și a prestațiilor de

asigurări sociale ce s-ar fi cuvenit reclamantului de la momentul încetării

contractului de management până la efectiva reîncadrare în funcția deținută

anterior emiterii Ordinului 201 din 12 octombrie 2009.

au stat la baza formulării cererii.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că ordinul prin care a fost eliberat din funcția de director coordonator

adjunct al A.J.P.S. Sibiu este nelegal, nefiind motivat, încălcând astfel dispozițiile

art. IV alin. (7) din O.U.G. nr. 105/2009.

Totodată, a susținut că actul atacat

a fost emis cu încălcarea dispozițiilor constituționale, întrucât este emis în

temeiul O.U.G. nr. 105/2009 care a preluat în integralitate dispozițiile O.U.G.

nr. 37/2009 declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009.

La data de 22 ianuarie 2010

reclamantul P.G.I. a invocat, în scris, excepția de neconstituționalitate a O.U.G.

nr. 105/ 2009, excepție la care a renunțat la termenul de judecată din 3 martie

2010.

Prin întâmpinare, pârâta A.N.P.S. a

solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

A susținut că ordinul contestat a

fost dat în aplicarea dispozițiilor art. IV, art. V și art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009,

ca urmare a abrogării exprese a O.U.G. nr. 37/2009 iar încetarea contractului

de management s-a datorat incidenței unui caz legal - desființarea funcției -

și nicidecum a nerespectării obligațiilor reclamantului rezultate din

contractul de management.

Cu privire la cererea de reintegrare

în funcția publică a arătat aceasta este neîntemeiată,întrucât funcția

respectivă a fost desființată, începând cu data de 22 decembrie 2009 directorii

coordonatori fiind notificați că se află în termenul de preaviz de 20 de zile

lucrătoare.

Curtea de Apel Alba-Iulia, secția contencios

administrativ și fiscal, prin sentința nr. 62/F/CA/2010, a admis în parte acțiunea

formulată de reclamantul P.G.I., în contradictoriu cu pârâta A.N.P.S. și, în

consecință,a anulat Ordinul nr. 201 din 12 octombrie 2009 emis de A.N.P.S., a

obligat pârâta la plata, în favoarea reclamantului, a drepturilor salariale

cuvenite, pentru perioada 12 octombrie 2009 - 01 martie 2010.

Totodată, a respins cererea privind

reintegrarea reclamantului în funcția de director coordonator adjunct în cadrul

A.J.P.S. Sibiu.

au stat la baza formării convingerii instanței de fond.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut, așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele:

Prin Ordinul nr. 201 din 12

octombrie 2009 emis de Președintele A.N.P.S. s-a dispus revocarea reclamantului

din funcția de director coordonator și încetarea contractului de management a

reclamantului, începând cu 12 octombrie 2009.

A arătat că Ordinul nr. 201 din 12

octombrie 2009 este un act administrativ unilateral cu caracter individual care

a fost emis pentru aplicarea în concret a O.U.G. nr. 105/2009. Motivarea este o

formalitate substanțială a cărei absență sau insuficiență antrenează anularea

actului, însă actul atacat prezintă un viciu formal fundamental sancționabil cu

anularea acestuia.

A mai constatat instanța că nici sub

aspectul celorlalte formalități, Ordinul nr. 201/2009 nu este lipsit de

critici.

Având în vedere că reclamantul s-a

aflat în incapacitate temporară de muncă în perioada 08 octombrie 2009-21

octombrie 2009, conform certificatului de concediu medical, ordinul emis la 12

octombrie 2009 cu aplicabilitate din 12 octombrie 2009 încalcă dispozițiile

art. 60 alin. (1) lit. a) C. muncii, conform cărora concedierea nu poate fi

dispusă pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat

medical conform legii.

Referitor la reintegrarea reclamantului

în funcția deținută anterior, instanța a constatat că potrivit art. 31 alin. (3)

din Legea nr. 47/1992 dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare

constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de

zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval,

Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile

neconstituționale cu dispozițiile Constituției, sens în care a respins acest

capăt de cerere.

împotriva sentinței nr. 62/F/CA/2010 din 3 martie 2010 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Motivele de recurs sunt întemeiate

pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și art. 304

1

C.

proc. civ.

6.1. Recurentul arată că, deși

instanța de fond a reținut că funcția de director coordonator în cadrul A.J.P.S.

Sibiu nu mai există, aceasta există și în prezent și este ocupată de o altă

persoană, astfel cum rezultă din cuprinsul Ordinului nr. 423 din 27 octombrie 2009.

6.2. Instanța de fond a interpretat

și aplicat greșit prevederile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. Funcția

nu a încetat în data de 1 martie 2010 prin trecerea celor 45 zile prevăzute de

art. 31 alin. (3), ci doar că nu mai poate fi ocupată prin alt concurs,

organizat în temeiul O.U.G. nr. 105/2009, în viitor, după data de 1 martie 2010.

6.3. Ordinul nr. 1013 din 25 mai 2009

de numire în funcție a recurentului, nu și-a încetat aplicabilitatea prin

Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 a Curții Constituționale, nu a fost

revocat de emitent și nici anulat de o instanță judecătorească.

împotriva sentinței nr. 62/F/CA/2010 din 3 martie 2010 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Motivele de recurs sunt întemeiate

pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

7.1. Instanța de fond a reținut în

mod greșit că revocarea din funcție a reclamantului s-a realizat în mod

nelegal.

Revocarea din funcție s-a efectuat

ca urmare a abrogării actului normativ în temeiul căruia reclamantul a fost

numit în funcție.

Revocarea din funcție s-a întemeiat

pe dispozițiile art. XIV alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2009.

Contractul de management în baza

căruia a fost numit reclamantul în funcția de director coordonator adjunct al

A.J.P.S. Sibiu a încetat în temeiul art. 9 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 527/2009

„În alte situații prevăzute expres de lege”, respectiv ca urmare a abrogării

exprese a O.U.G. nr. 37/2009.

Abrogarea O.U.G. nr. 37/2009,

constatarea ei ca neconstituțională, preluarea dispozițiilor acesteia de O.U.G.

nr. 105/2009, constatată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale

nr. 1629 din 3 decembrie 2009, precum și punerea în aplicare a dispozițiilor

Legii nr. 329/2009 și ale H.G. nr. 1384/2009, constituie evenimente legislative

de care trebuie să se țină seama.

În acest moment, textele declarate

neconstituționale din O.U.G. nr. 105/2009 și-au încetat aplicabilitatea și, a

urmare, funcția de director coordonator și-a încetat existența.

6.2. Referitor la plata drepturilor

salariale cuvenite reclamantului pentru perioada 12 octombrie 2009 - 1 martie 2010

aceasta nu poate fi făcută, deoarece revocarea din funcție s-a efectuat cu respectarea

dispozițiilor legale incidente.

recurenta-pârâtă A.N.P.S. la recursul declarat de recurentul-reclamant P.G.I.

Recurentul-pârât apreciază că se

impune respingerea recursului reclamantului ca nefondat, având în vedere că

revocarea din funcție s-a efectuat în mod legal, A.J.P.S. Sibiu s-a

reorganizat, iar funcția de director coordonator nu mai există. Noul post,

înființat ca urmare a aplicării dispozițiilor Legii nr. 329/2009 va fi ocupat

în condițiile legii, prin concurs.

În mod corect, instanța de fond a

apreciat că drepturile salariale se cuvin reclamantului numai pentru perioada

12 octombrie 2009 - 1 martie 2010, dată până la care ar fi putut ocupa funcția

de director coordonator.

II. Considerentele instanței de

recurs.

1.1. Din actele dosarului, rezultă

că recurentul-reclamant a fost numit în funcția de director coordonator al

A.J.P.S. Sibiu în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri

de îmbunătățire a activității administrației publice, prin emiterea Ordinului

nr. 1013 din 25 mai 2009, pe o perioadă de maximum 4 ani.

Prin Ordinul nr. 201 din 12

octombrie 2009 reclamantul a fost revocat din funcție, în urma aplicării O.U.G.

nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcției publice.

De remarcat că, potrivit art. XIV

alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2009, O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată.

Prin Decizia nr. 1257 din 7

octombrie 2009 a Curții Constituționale s-a declarat neconstituționalitatea

legii pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/209, iar prin Decizia nr. 1629 din 3

decembrie 2009 s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct. 1-5

și 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII și anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009.

Ne aflăm în ipoteza în care atât

actele de numire, cât și actul de eliberare din funcție ale reclamantului sunt

afectate de consecințele unor decizii ulterioare de abrogare și/ sau declarare

ca neconstituționale.

Instanțele judecătorești sunt

obligate să țină seama de acestea.

1.2. Cu privire la măsura revocării

din funcție luată prin emiterea Ordinului nr. 201 din 12 octombrie 2009.

Ordinul nr. 201 din 12 octombrie 2009

este nelegal, atât pentru motivele particulare reținute de judecătorul fondului

și neatacate de părți prin motivele de recurs, cât și din perspectiva

intervenirii deciziilor de neconstituționalitate sus-amintite.

Orice măsură luată în baza unui act

normativ declarat neconstituțional este afectată de acest viciu.

Ordinul nr. 201/2009 este nelegal,

iar anularea sa se impune, având în vedere că O.U.G. nr. 105/2009, în părțile

ce interesează în speță, a fost declarată neconstituțională.

Astfel, chiar și în ipoteza în care

în contractul de management s-a prevăzut drept clauză de încetare a

contractului, „în alte situații prevăzute de lege”, în speță acestea nu sunt

întrunite, iar sancțiunea încetării abuzive a actului administrativ este

anularea lui.

1.3. Cu privire la reintegrarea

reclamantului în funcția de director coordonator.

Reintegrarea/ repunerea în situația

anterioară nu este posibilă avându-se în vedere că reclamantul a fost numit în

baza unui act normativ ce ulterior a fost abrogat și declarat neconstituțional.

Anularea Ordinului de revocare din

funcție nr. 801 din 12 octombrie 2009 nu conduce automat la repunerea

reclamantului în funcția deținută anterior.

În prezent, funcția nu mai există,

iar persoana care a fost numită în baza Ordinului nr. 423 din 27 octombrie 2009

a fost la rândul ei revocată din funcție.

Sunt aplicabile în speță,

dispozițiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, dispozițiile

neconstituționale și-au încetat aplicabilitatea în termen de 45 de zile de la

publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 1629/2009, astfel cum a reținut

și instanța de fond.

De altfel, conform dispozițiilor

Legii nr. 329/2009 și a H.G. nr. 1384/2009, A.J.P.S. Sibiu a fost reorganizată, iar funcția deținută de reclamant a fost desființată în mod expres.

1.4. În ceea ce privește plata

drepturilor salariale cuvenite reclamantului, se constată că în mod corect, ca

urmare a respingerii capătului de cerere privind reintegrarea, instanța de fond

a acordat aceste drepturi numai până în momentul în care reclamantul putea

deține funcția de director coordonator, respectiv 1 martie 2010.

motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/ 2004 modificată și completată, urmează a

se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

reclamantul P.G.I. și pârâta A.N.P.S., împotriva sentinței nr. 62/F/CA/2010 din

3 martie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 noiembrie 2010.