ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1412/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta P.L.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S.: - anularea ordinelor nr. 656 din 24 aprilie 2009 și nr. 1346 din 12 august 2009 emise de pârât și repunerea reclamantei în situația anterioară încetării raporturilor de muncă, în sensul reintegrării în funcția deținută anterior emiterii ordinelor anulate; - obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate și cu celelalte drepturi de care reclamanta a fost lipsită, începând cu data de 14 august 2009; - rectificarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în perioada 11 decembrie 2000 - 14 august 2009, a activat ca director al C.C.S. Sibiu, fiind numită în această funcție prin Ordinul nr. 5326/2000. Reclamanta a susținut că Ordinul M.T.S. nr. 656/2009 este nelegal, fiind emis în temeiul art. III alin. (1) și lit. e) pct. 5 din Anexa la O.U.G. nr. 37/2009, act normativ declarat neconstituțional, ordin prin care a fost desființată în mod nelegal funcția de conducere de director al C.C.S. Sibiu și s-a dispus încetarea raportului de muncă al reclamantei, la data expirării termenului de preaviz (23 mai 2009). Actul normativ în baza căruia a fost emis actul administrativ contestat a fost declarat neconstituțional, de asemenea, și prevederile O.U.G.

nr. 105/2009 au fost parțial declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 1629/2009 (M. Of. nr. 28/14.01.2010). Reclamanta a mai arătat că ulterior, a fost emis Ordinul M.T.S. nr. 1346/2009, care a modificat în mod nelegal și retroactiv prevederile art. 2 din Ordinul M.T.S. nr. 656/2009. Pe cale de consecință, în baza art. 31 din Legea nr. 47/1992 republicată, prevederile declarate neconstituționale au fost suspendate de drept și și-au încetat efectele juridice la 45 de zile de la publicare, mai precis la data de 21 decembrie 2010. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul M.E.C.T.S. a solicitat introducerea în cauză a A.N.S.T., în calitate de organ al administrației publice locale ce a preluat activitatea privind tineretul și sportul de la M.E.C.T.S., în temeiul art. 1 din H.G.

nr. 141/2010. Pârâtul a invocat o excepție pe care a denumit-o tardivitate/prematuritate, susținând, în esență, că reclamanta nu s-a adresat emitentului în termen de 30 de zile de la data emiterii actului administrativ în vederea revocării acestuia, ci a adresat plângerea prealabilă la aproximativ un an de la data emiterii actului, în speță, la 18 aprilie 2010. Pe fondul cauzei a arătat că Ordinul nr. 656/2009 a fost emis de M.T.S. în baza dispozițiilor art. 3. alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, act normativ emis de G.R. A mai arătat că postul reclamantei s-a desființat în baza prevederilor O.U.G. nr. 37/2009, ordinul nefăcând altceva decât să pună în aplicare respectivele prevederi. Cu alte cuvinte, fundamentul actului administrativ îl reprezintă aplicarea legii, nicidecum o decizie de concediere din inițiativa angajatorului.

2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 183 din 23 iunie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia a respins excepția prematurității acțiunii invocată de pârâta A.N.S.T.; A admis acțiunea formulată de reclamanta P.L.G., în contradictoriu cu pârâta A.N.S.T., în calitate de organ al administrației publice locale ce a preluat activitatea privind tineretul și sportul de la M.E.C.T.S.; A anulat ordinele nr. 656 din 24 aprilie 2009 și nr. 1346 din 12 august 2009 emise de M.T.S. și a dispus repunerea reclamantei în situația anterioară încetării raporturilor de muncă, în sensul reintegrării în funcția deținută anterior emiterii ordinelor anulate; A obligat pârâta A.N.S.T.

la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate și cu celelalte drepturi de care reclamanta a fost lipsită începând cu data de 14 august 2009; A dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei, conform prezentei sentințe și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1157,84 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că excepția invocată este neîntemeiată sub ambele aspecte, de prematuritate, respectiv tardivitate, întrucât reclamanta a făcut dovada, prin actele depuse la dosar, că s-a adresat emitentului actului cu plângere prealabilă în vederea revocării ordinelor atacate prin prezenta acțiune.

Prima instanță a reținut că plângerea prealabilă înregistrată la emitent la data de 18 martie 2010 nu este tardivă, raportat la dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fiind respectat termenul de decădere prevăzut de art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 Față de aceste prevederi legale, instanța a reținut că prezenta acțiune are drept temei juridic, printre altele, decizia Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2010, publicată în M. Of. la data de 6 noiembrie 2009, prin care s-a declarat neconstituțională legea de aprobare a O.U.G. nr. 137/2009, iar de la data publicării deciziei și până la formularea cererii în instanță a trecut mai puțin de un an, fiind astfel respectat termenul de decădere prevăzut de art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin Ordinul nr. 656/2009 emis de M.T.S. s-a desființat funcția de conducere de director al C.C.S. Sibiu, în temeiul art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009. În conformitate cu prevederile art. 65 alin. (1) C. muncii, reclamantei i-a încetat raportul de muncă la data încetării termenului de preaviz. Ulterior, prin Ordinul nr. 1346/2009 emis de M.T.S. s-au suspendat prevederile art. 2 din Ordinul 656/2009 pe durata incapacității temporare de muncă a reclamantei. Prima instanță a reținut că prin decizia Curții Constituționale nr. 1257/2009 s-a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice este neconstituțională, astfel că, postul de Director al C.C.S.

Sibiu a fost desființat ca urmare a unei prevederi declarate ulterior neconstituționale, situație în care devin aplicabile prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 și, având în vedere principiul „accesorium sequitur principale”, instanța a constatat întemeiată acțiunea, dispunând pe cale de consecință, anularea ordinele nr. 656 din 24 aprilie 2009 și nr. 1346 din 12 august 2009 (acest din urmă ordin fiind doar unul de suspendare a unor efecte produse de primul) emise de M.T.S. și repunerea reclamantei în situația anterioară încetării raporturilor de muncă, în sensul reintegrării în funcția deținută anterior emiterii ordinelor anulate, conform prevederilor art. 106 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind funcționarii publici.

3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A.N.S.T., instituție ce a preluat, în baza H.G. nr. 141/2010, drepturile și obligațiile fostului M.T.S. în domeniul activității de sport și tineret, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei pentru motive încadrate în prevederile art. 304¹ C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta a susținut că, în mod nelegal, a respins instanța de fond excepția prematurității/tardivității cererii reclamantei, față de dispozițiile imperative ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. A mai susținut că prin actul administrativ contestat recurenta nu a făcut altceva decât să pună în aplicare dispozițiile art. III alin. (1) din O.U.G.

nr. 37/2009, care prevedeau că se desființează toate posturile de director din cadrul instituțiilor subordonate și se înființează postul de director coordonator, prin încheierea unui contract de management. În esență, fundamentul actului administrativ îl reprezintă aplicarea în concret a legii, nicidecum o decizie de concediere din inițiativa angajatorului, Ordinul nr. 656/2009 fiind un act administrativ în vederea organizării executării în concret a legii care a stins raportul juridic de muncă cu reclamanta P.L.G. Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare, dar prin intermediul notelor scrise a solicitat respingerea recursului ca nefondat. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă și a prevederilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Intimata - reclamantă a supus controlului instanței de contencios administrativ Ordinul nr. 656/2009 emis de pârâtul M.E.C.T.S., prin care s-a dispus încetarea raportului de muncă al reclamantei, la data expirării termenului de preaviz, ca urmare a desființării funcției de conducere de director al C.C.S. Sibiu. Ordinul contestat a fost emis în baza O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.

Referitor la excepția prematurității cererii reclamantei, Înalta Curte constată că examinarea contestației formulate de către intimată permite încadrarea acesteia în ipoteza prevăzută de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, situație în care devin incidente dispozițiile art. 7 alin. (5) din același act normativ, cu consecința exceptării de la obligația formulării unei plângeri prealabile în cauză, așa cum corect a reținut și instanța de fond. Pe de altă parte, Înalta Curte reține că decizia contestată a fost lipsită de orice fundament legal ca urmare a deciziei nr. 1257/2009, prin care, în cadrul controlului a priori realizat pe calea obiecției de neconstituționalitate a legii de aprobare a acestei ordonanțe de urgență, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea O.U.G.

nr. 37/2009. Viciul de constituționalitate constatat cu privire la O.U.G. nr. 37/2009 afectează în egală măsură actele administrative emise în baza și pentru executarea unor dispoziții neconstituționale, întrucât asemenea acte devin lipsite de temei legal și nu poate fi calificat drept legal un act juridic emis sau încheiat în baza unei dispoziții neconstituționale. Actele și măsurile adoptate în baza acestei Ordonanțe sunt afectate de viciul de neconstituționalitate al acestui act normativ și, în consecință, corect au fost anulate de instanța de fond Menținerea actelor administrative emise în baza acestui act normativ ar lipsi de finalitate controlul de constituționalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituției, ci include protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentate ale destinatarilor normelor declarate neconstituționale.

Pe de altă parte, examinând înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată că intimata-reclamantă deținea și anterior adoptării O.U.G nr. 37/2009, funcția de director al C.C.S. Sibiu, funcție pe care a pierdut-o în urma emiterii Ordinului nr. 656/2009, pentru ca, ulterior să fie numită în funcția de director coordonator adjunct al aceleiași instituții. În lumina considerentelor deciziilor nr. 413 și nr. 414/2010 ale Curții Constituționale care, exercitând controlul de constituționalitate asupra legii de modificare și completare a Legii nr. 188/1999, anterior promulgării, a reținut că începând cu data de 28 februarie 2010, reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate este cea anterioară modificărilor aduse prin O.U.G.

nr. 37/2009 și prin O.U.G. nr. 105/2009, acesta fiind un efect specific al pierderii legitimității constituționale a celor două ordonanțe de urgență menționate, față de situația de fapt descrisă anterior, măsura reintegrării intimatei în funcția publică corespunzătoare apare justă și legală, recurenta neputându-se prevala de simpla schimbare a denumirii funcției. Susținerile recurentei privind necesitatea anulării Ordinului nr. nr. 656/2009 prin care a fost desființată funcția publică de conducere de director sunt neîntemeiate, acest act administrativ fiind în prezent lipsit de orice forță juridică, pentru considerentele arătate mai sus.

Reținerea efectelor acestui act administrativ ar lipsi de finalitate controlul de constituționalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituției, ci include protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentate ale destinatarilor normelor declarate neconstituționale Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.E.C.T.S. – A.N.S.T. împotriva sentinței nr. 183 din 29 iunie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2011.