ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1412/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1412/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, reclamanta P.L.G. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtul M.E.C.T.S.:

- anularea ordinelor nr.

656 din 24 aprilie 2009 și nr. 1346 din 12 august 2009 emise de pârât și

repunerea reclamantei în situația anterioară încetării raporturilor de muncă,

în sensul reintegrării în funcția deținută anterior emiterii ordinelor anulate;

- obligarea pârâtului

la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate

și cu celelalte drepturi de care reclamanta a fost lipsită, începând cu data de

14 august 2009;

- rectificarea

mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei, cu cheltuieli

de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că, în perioada 11 decembrie 2000 - 14 august 2009,

a activat ca director al C.C.S. Sibiu, fiind numită în această funcție prin

Ordinul nr. 5326/2000.

Reclamanta a susținut

că Ordinul M.T.S. nr. 656/2009 este nelegal, fiind emis în temeiul art. III alin.

(1) și lit. e) pct. 5 din Anexa la O.U.G. nr. 37/2009, act normativ declarat

neconstituțional, ordin prin care a fost desființată în mod nelegal funcția de

conducere de director al C.C.S. Sibiu și s-a dispus încetarea raportului de

muncă al reclamantei, la data expirării termenului de preaviz (23 mai 2009).

Actul normativ în

baza căruia a fost emis actul administrativ contestat a fost declarat

neconstituțional, de asemenea, și prevederile O.U.G. nr. 105/2009 au fost

parțial declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 1629/2009

(M. Of. nr. 28/14.01.2010).

Reclamanta a mai

arătat că ulterior, a fost emis Ordinul M.T.S. nr. 1346/2009, care a modificat

în mod nelegal și retroactiv prevederile art. 2 din Ordinul M.T.S. nr. 656/2009.

Pe cale de consecință,

în baza art. 31 din Legea nr. 47/1992 republicată, prevederile declarate

neconstituționale au fost suspendate de drept și și-au încetat efectele

juridice la 45 de zile de la publicare, mai precis la data de 21 decembrie 2010.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâtul M.E.C.T.S. a solicitat introducerea în cauză a A.N.S.T.,

în calitate de organ al administrației publice locale ce a preluat activitatea

privind tineretul și sportul de la M.E.C.T.S., în temeiul art. 1 din H.G. nr. 141/2010.

Pârâtul a invocat o

excepție pe care a denumit-o tardivitate/prematuritate, susținând, în esență, că

reclamanta nu s-a adresat emitentului în termen de 30 de zile de la data emiterii

actului administrativ în vederea revocării acestuia, ci a adresat plângerea

prealabilă la aproximativ un an de la data emiterii actului, în speță, la 18

aprilie 2010.

Pe fondul cauzei a

arătat că Ordinul nr. 656/2009 a fost emis de M.T.S. în baza dispozițiilor art.

3. alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, act normativ emis de G.R.

A mai arătat că postul

reclamantei s-a desființat în baza prevederilor O.U.G. nr. 37/2009, ordinul

nefăcând altceva decât să pună în aplicare respectivele prevederi.

Cu alte cuvinte, fundamentul

actului administrativ îl reprezintă aplicarea legii, nicidecum o decizie de

concediere din inițiativa angajatorului.

instanțe

Prin sentința nr. 183

din 23 iunie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia a respins excepția prematurității acțiunii

invocată de pârâta A.N.S.T.;

A admis acțiunea

formulată de reclamanta P.L.G., în contradictoriu cu pârâta A.N.S.T., în

calitate de organ al administrației publice locale ce a preluat activitatea

privind tineretul și sportul de la M.E.C.T.S.;

A anulat ordinele nr.

656 din 24 aprilie 2009 și nr. 1346 din 12 august 2009 emise de M.T.S. și a

dispus repunerea reclamantei în situația anterioară încetării raporturilor de

muncă, în sensul reintegrării în funcția deținută anterior emiterii ordinelor

anulate;

A obligat pârâta A.N.S.T.

la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate

și cu celelalte drepturi de care reclamanta a fost lipsită începând cu data de

14 august 2009;

A dispus efectuarea

mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei, conform

prezentei sentințe și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1157,84

lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că excepția invocată este neîntemeiată

sub ambele aspecte, de prematuritate, respectiv tardivitate, întrucât

reclamanta a făcut dovada, prin actele depuse la dosar, că s-a adresat

emitentului actului cu plângere prealabilă în vederea revocării ordinelor

atacate prin prezenta acțiune.

Prima instanță a

reținut că plângerea prealabilă înregistrată la emitent la data de 18 martie 2010

nu este tardivă, raportat la dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, fiind respectat termenul de decădere prevăzut de art.

9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004

Față de aceste

prevederi legale, instanța a reținut că prezenta acțiune are drept temei

juridic, printre altele, decizia Curții Constituționale nr. 1257 din 7

octombrie 2010, publicată în M. Of. la data de 6 noiembrie 2009, prin care s-a

declarat neconstituțională legea de aprobare a O.U.G. nr. 137/2009, iar de la

data publicării deciziei și până la formularea cererii în instanță a trecut mai

puțin de un an, fiind astfel respectat termenul de decădere prevăzut de art. 9 alin.

(4) din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, instanța

a reținut că prin Ordinul nr. 656/2009 emis de M.T.S. s-a desființat funcția de

conducere de director al C.C.S. Sibiu, în temeiul art. III alin. (1) din O.U.G.

nr. 37/2009.

În conformitate cu prevederile

art. 65 alin. (1) C. muncii, reclamantei i-a încetat raportul de muncă la data

încetării termenului de preaviz.

Ulterior, prin

Ordinul nr. 1346/2009 emis de M.T.S. s-au suspendat prevederile art. 2 din

Ordinul 656/2009 pe durata incapacității temporare de muncă a reclamantei.

Prima instanță a reținut că prin

decizia Curții Constituționale nr. 1257/2009 s-a constatat că Legea pentru

aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității

administrației publice este neconstituțională, astfel că, postul de Director al

C.C.S. Sibiu a fost desființat ca urmare a unei prevederi declarate ulterior

neconstituționale, situație în care devin aplicabile prevederile art. 9 alin. (5)

din Legea nr. 554/2004 și, având în vedere

principiul „accesorium

sequitur principale”, instanța a constatat întemeiată acțiunea, dispunând pe

cale de consecință,

anularea ordinele nr. 656 din 24 aprilie 2009 și nr.

1346 din 12 august 2009 (acest din urmă ordin fiind doar unul de suspendare a

unor efecte produse de primul) emise de M.T.S. și repunerea reclamantei în

situația anterioară încetării raporturilor de muncă, în sensul reintegrării în

funcția deținută anterior emiterii ordinelor anulate, conform prevederilor art.

106 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind funcționarii publici.

exercitată în cauză

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs A.N.S.T., instituție ce a preluat, în baza H.G.

nr. 141/2010, drepturile și obligațiile fostului M.T.S. în domeniul activității

de sport și tineret, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii

reclamantei pentru motive încadrate în prevederile art. 304¹ C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurenta a susținut că, în mod nelegal, a respins instanța de fond

excepția prematurității/tardivității cererii reclamantei, față de dispozițiile

imperative ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

A mai susținut că prin

actul administrativ contestat recurenta nu a făcut altceva decât să pună în aplicare

dispozițiile art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009, care prevedeau că se

desființează toate posturile de director din cadrul instituțiilor subordonate

și se înființează postul de director coordonator, prin încheierea unui contract

de management.

În esență,

fundamentul actului administrativ îl reprezintă aplicarea în concret a legii,

nicidecum o decizie de concediere din inițiativa angajatorului, Ordinul nr. 656/2009

fiind un act administrativ în vederea organizării executării în concret a legii

care a stins raportul juridic de muncă cu reclamanta P.L.G.

Intimata-reclamantă

nu a formulat întâmpinare, dar prin intermediul notelor scrise a solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate de recurentă și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimata - reclamantă

a supus controlului instanței de contencios administrativ Ordinul nr. 656/2009 emis

de pârâtul M.E.C.T.S., prin care s-a dispus încetarea raportului de muncă al

reclamantei, la data expirării termenului de preaviz, ca urmare a desființării

funcției de conducere de director al C.C.S. Sibiu.

Ordinul

contestat a fost emis în baza O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de

îmbunătățire a activității administrației publice.

Referitor la excepția

prematurității cererii reclamantei, Înalta Curte constată că examinarea contestației

formulate de către intimată permite încadrarea acesteia în ipoteza prevăzută de

art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, situație în care devin incidente

dispozițiile art. 7 alin. (5) din același act normativ, cu consecința

exceptării de la obligația formulării unei plângeri prealabile în cauză, așa

cum corect a reținut și instanța de fond.

Pe de altă parte, Înalta

Curte reține că decizia contestată a fost lipsită de orice fundament legal ca

urmare a deciziei nr. 1257/2009, prin care, în cadrul controlului a priori

realizat pe calea obiecției de neconstituționalitate a legii de aprobare a

acestei ordonanțe de urgență, Curtea Constituțională a constatat

neconstituționalitatea O.U.G. nr. 37/2009.

Viciul de

constituționalitate constatat cu privire la O.U.G. nr. 37/2009 afectează în egală măsură actele administrative emise în baza și pentru executarea unor

dispoziții neconstituționale, întrucât asemenea acte devin lipsite de temei

legal și nu poate fi calificat drept legal un act juridic emis sau încheiat în

baza unei dispoziții neconstituționale.

Actele și

măsurile adoptate în baza acestei Ordonanțe sunt afectate de viciul de

neconstituționalitate al acestui act normativ și, în consecință, corect au fost

anulate de instanța de fond

Menținerea actelor

administrative emise în baza acestui act normativ ar lipsi de finalitate

controlul de constituționalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului

legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituției, ci

include protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentate ale

destinatarilor normelor declarate neconstituționale.

Pe

de altă parte, examinând înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată că

intimata-reclamantă deținea și anterior adoptării O.U.G nr. 37/2009, funcția de

director al C.C.S. Sibiu, funcție pe care a pierdut-o în urma emiterii

Ordinului nr. 656/2009, pentru ca, ulterior să fie numită în funcția de

director coordonator adjunct al aceleiași instituții.

În lumina considerentelor

deciziilor nr. 413 și nr. 414/2010 ale Curții Constituționale care, exercitând

controlul de constituționalitate asupra legii de modificare și completare a

Legii nr. 188/1999, anterior promulgării, a reținut că începând cu data de 28

februarie 2010, reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor

publice deconcentrate este cea anterioară modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 37/2009

și prin O.U.G. nr. 105/2009, acesta fiind un efect specific al pierderii

legitimității constituționale a celor două ordonanțe de urgență menționate, față

de situația de fapt descrisă anterior, măsura reintegrării intimatei în funcția

publică corespunzătoare apare justă și legală, recurenta neputându-se prevala

de simpla schimbare a denumirii funcției.

Susținerile

recurentei privind necesitatea anulării Ordinului nr. nr. 656/2009 prin care a

fost desființată funcția publică de conducere de director sunt neîntemeiate,

acest act administrativ fiind în prezent lipsit de orice forță juridică, pentru

considerentele arătate mai sus.

Reținerea efectelor

acestui act administrativ ar lipsi de finalitate controlul de

constituționalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ

prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituției, ci include protecția

efectivă a drepturilor și libertăților fundamentate ale destinatarilor normelor

declarate neconstituționale

Pentru

aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

raportat la art. 312 alin (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul

declarat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de M.E.C.T.S. – A.N.S.T. împotriva sentinței nr. 183 din 29

iunie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 martie 2011.