ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3215/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3215/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cererii de față;

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul

T.P., în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A., a solicitat:

- anularea Ordinului nr. 897/2010 emis

pârâtă și a adresei de răspuns nr. 6266 din 02 iulie 2010;

- anularea Ordinului nr. 69932/2009

prin care reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator adjunct;

- anularea Ordinului nr. 69612/2009

prin care reclamantul a fost eliberat din funcția de director executiv adjunct;

- obligarea pârâtei la reintegrarea

definitivă a reclamantului în funcția publică de director executiv adjunct,

consilier superior, treapta I, clasa I;

- obligarea pârâtei la reîncadrarea

salarială corespunzătoare funcției indicate și plata drepturilor salariale

datorate de la data reintegrării și până la zi.

S-au solicitat, deasemenea și

cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 257/ CA din 2 noiembrie

2010, a admis, în parte, acțiunea formulată și precizată de reclamant.

A anulat Ordinul nr. 69612/2009,

Ordinul nr. 69932/2009 și Ordinul nr. 897/2010 emise de pârâta A.N.S.V.S.A.,

obligând-o la reintegrarea reclamantului în funcția publică de conducere de

director executiv adjunct în cadrul D.S.V. SIBIU, conform Ordinului nr. 4419/2004.

Totodată, a obligat pârâta la plata

drepturilor salariale corespunzătoare funcției publice de conducere în care s-a

dispus reintegrarea, începând cu data de 04 mai 2010 și până la reintegrarea

efectivă a acestuia pe această funcție și a cheltuielilor de judecată în

cuantum de 1600 lei.

A respins celelalte cereri formulate

de reclamant.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut următoarele considerente:

Prin Ordinul nr. 10822/2004 emis de A.N.S.V.S.A.,

în temeiul dispozițiilor O.G. nr. 42/2004 și a Legii nr. 188/1999 reclamantul a

fost numit în funcția publică de conducere de director executiv adjunct la D.S.V.S.A.

Sibiu.

Reclamantul a fost eliberat din

această funcție publică de conducere, din motive neimputabile acestuia, prin

Ordinul nr. 69612/2009, act administrativ emis în principal în temeiul O.U.G. nr.

37/2009, pentru ca prin Ordinul nr. 69932/2009, emis de pârâtă în temeiul

aceluiași act normativ, reclamantul să fie numit în funcția nou înființată de

director coordonator adjunct (economic), exercitarea acestei funcții urmând a

fi exercitată în baza contractului de management nr. 62 din 25 mai 2009 pe o

perioadă de 4 ani.

După apariția O.U.G. nr. 105/2009, act

normativ cu prevederi similare O.U.G. nr. 37/2009, ale cărei dispoziții se

doreau a fi abrogate, reclamantul a fost reconfirmat în funcția de director

coordonator adjunct în aceleași condiții.

Prin Ordinul nr. 897/2010 emis de

instituția pârâtă, s-a dispus ca, începând cu data de 04 mai 2010, Ordinul nr. 69612/2009

având ca obiect numirea reclamantului în funcția de director coordonator

adjunct să își înceteze aplicabilitatea, cu aceeași dată încetând și efectele

contractului de management nr. 62/2009.

Curtea a constatat că dispozițiile

O.U.G. nr. 37/2009 au fost supuse controlului de constituționalitate,

reținându-se raportat la Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 17

ianuarie 1995 că sunt neconstituționale, prin modificările aduse de ordonanță

articolului 13 alin. (l) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul

funcționarilor publici și anexei la această lege, fiind eliminate din categoria

funcționarilor publici de conducere funcțiile de „director executiv și director

executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale

celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din

unitățile administrativ-teritoriale”.

S-a reținut că soluția de desființare

a acestor funcții publice și asigurarea conducerii de către directori

coordonatori cu contract de management preconizată în art. III din Ordonanță

reprezintă o construcție juridică deficitară și confuză care ridică problema

statutului juridic al „directorului coordonator” și a naturii juridice a

„contractului de management”, astfel că se „afectează” statutul juridic al unor

funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate

ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale

din unitățile administrativ - teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999

republicată, și care se reglementează prin lege organică.

În consecință, a stabilit prima

instanță, actele administrative emise în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, acte

pretinse ca fiind date pentru executarea și punerea în executare a legii, sunt

lipsite de fundament legal, cum este și cazul Ordinului nr. 69612/2009 prin

care a fost desființată funcția de director executiv adjunct din cadrul D.S.V.S.A.

Sibiu și a Ordinului nr. 69932/2009 prin care reclamantul a fost numit în

funcția de director coordonator adjunct la această instituție publică.

Că este așa a reținut Curtea, rezultă

și din conduita ulterioară a reclamantei, și a S.R. în general, care prin

organele sale a dispus, în virtutea atribuțiilor ce-i revin, revenirea la

funcțiile publice de conducere anterioare O.U.G. nr. 37/2009, fără ca, în ce

privește situația reclamantului, să primească o reglementare corespunzătoare,

firească din perspectiva considerentelor deciziilor Curții Constituționale.

Dimpotrivă prin emiterea unui nou ordin, în speță Ordinul nr. 897/2010, prin

care s-a dispus încetarea aplicabilității Ordinului nr. 69932/2009, urmare

reorganizării instituției și a deciziei nr. 1629/2009 a Curții Constituționale,

reclamantul a fost eliberat în mod definitiv din funcția de conducere deținută.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs pârâta, A.N.S.V.S.A., criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Recurenta a susținut, în esență, că

soluția instanței de fond este nelegală în condițiile în care ordinul a cărui

anulare s-a solicitat a fost emis în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, art. III, în

vigoare la acea dată, potrivit cărora au fost desființate funcțiile publice de

director executiv și director executiv adjunct de la nivelul direcțiilor

județene, instituția publică neavând un drept de opțiune cu privire la acest

aspect.

A mai arătat recurenta că nu poate fi

vorba de interpretarea greșită a prevederilor legale de către autoritate,

deoarece nu este un caz de „putere discreționară” ce ar da dreptul

autorităților să aleagă între două sau mai multe soluții posibile cu ocazia

executării și organizării executării legii.

Deasemenea, recurenta a criticat

hotărârea instanței de fond și sub aspectul aplicării dispozițiilor cuprinse în

deciziile Curții Constituționale nr. 1257 din 7 octombrie 2009 și nr. 1629/2009

arătând că s-a încălcat principiul neretroactivității, cazul de față vizând o

perioadă anterioară publicării în M. Of. a acestor decizii.

Analizând sentința atacată, în raport

cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Instanța de control judiciar constată

că, în speță, nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii atacate, prima

instanță reținând corect situația de fapt și realizând o încadrare juridică

adecvată.

Astfel, prin Ordinul nr. 69612/2009,

act administrativ emis în principal în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, reclamantul

a fost eliberat din funcția publică de conducere de director executiv adjunct

la D.S.V.S.A. Sibiu, din motive neimputabile acestuia.

Ulterior, prin Ordinul nr. 69932/2009,

emis de pârâtă în temeiul aceluiași act normativ, reclamantul a fost numit în

funcția nou înființată de director coordonator adjunct (economic), exercitarea

acestei funcții urmând a se face în baza contractului de management nr. 62 din

25 mai 2009 pe o perioadă de 4 ani.

După apariția O.U.G. nr. 105/2009, act

normativ cu dispoziții similare O.U.G. nr. 37/2009, care se dorea a fi

abrogată, reclamantul a fost reconfirmat în funcția de director coordonator

adjunct în aceleași condiții.

Prin Ordinul nr. 897/2010 emis de

instituția pârâtă, s-a dispus ca, începând cu data de 04 mai 2010, Ordinul nr. 69612/2009

având ca obiect numirea reclamantului în funcția de director coordonator

adjunct să își înceteze aplicabilitatea, cu aceeași dată încetând și efectele

contractului de management nr. 62/2009.

Înalta Curte apreciază că în mod

corect prima instanță a admis acțiunea reclamantului și a anulat atât Ordinul nr.

696/2009 cât și Ordinul nr. 69932/2009 și Ordinul nr. 897/2010, reținând că

dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009 și dispozițiile O.U.G. nr. 105/2009, au fost

supuse controlului de constituționalitate și declarate neconstituționale prin

Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, respectiv Decizia nr. 1629 din 3

decembrie 2009 pronunțate de Curtea Constituțională.

În considerentele deciziilor anterior

menționate, Curtea Constituțională a arătat, în esență, că modalitatea de

reglementare a funcției publice, respectiv „actul administrativ” de numire

reprezintă construcții juridice deficitare și confuze care ridică problema

statutului juridic al directorului coordonator și a naturii juridice a

contractului de management.

În plus, instanța constituțională a

precizat că, prin adoptarea O.U.G. nr. 37/2009, au fost încălcate prevederile art.

15 din Constituție, statutul juridic al funcției publice de conducere,

reglementat prin Legea nr. 188/1999, întrucât Guvernul a intervenit într-un

domeniu pentru care nu avea competență materială.

Controlul de constituționalitate

exercitat pe calea excepției de neconstituționalitate este un control de

conformitate și conformare a legii sau ordonanțelor guvernamentale cu

dispozițiile Constituției, în cadrul căruia prevalează garantarea drepturilor și

libertăților cetățenești.

Potrivit art. 147 alin. (1) din

Constituție, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele

din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele

juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă,

în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord

prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției; pe durata acestui

termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de

drept.

Conform alin. 4 din articolul aflat în

discuție, deciziile Curții Constituționale se publică în M. Of. al României; de

la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai

pentru viitor.

Ca atare, deciziile Curții Constituționale

privind admiterea unei excepții de neconstituționalitate sunt de imediată

aplicare, cu consecința înlăturării normei declarate neconstituționale din

sistemul normativ.

Cu alte cuvinte, în situația în care

soluția Curții Constituționale nu ar avea aplicare directă și imediată, întreaga

procedură de control a constituționalității legilor și ordonanțelor ar fi

lipsită de finalitate.

Pe acest aspect, poate fi amintită și

decizia Curții Constituționale nr. 186/1999 în care s-a statuat că instanțele judecătorești

trebuie să facă aplicarea directă a dispozițiilor constituționale relevante, în

sensul de a înlătura prevederile neconstituționale, dacă legiuitorul nu a

procedat la modificarea sau abrogarea acestora.

Așa fiind, prin cele hotărâte de

Curtea Constituțională, actele administrative emise în temeiul O.U.G. nr. 37/2009,

acte pretinse ca fiind date pentru executarea și punerea în executare a legii,

sunt lipsite de fundament legal, cum este și cazul Ordinului nr. 69612/2009

prin care a fost desființată funcția de director executiv adjunct din cadrul

D.S.V.S.A. Sibiu și a Ordinului nr. 69932/2009 prin care reclamantul a fost

numit în funcția de director coordonator adjunct la această instituție publică.

Ulterior, Guvernul prin O.U.G. nr. 105/2009,

a dispus revenirea la funcțiile publice de conducere anterioare O.U.G. nr. 37/2009,

fără ca, în ce privește situația reclamantului, să primească o reglementare

corespunzătoare, firească din perspectiva considerentelor deciziilor Curții

Constituționale. Dimpotrivă, prin emiterea unui nou ordin, în speță nr. 897/2010,

prin care, urmare reorganizării instituției și a deciziei nr. 1629/2009 a Curții

Constituționale, s-a dispus încetarea aplicabilității Ordinului nr. 69932/2009,

reclamantul a fost eliberat în mod definitiv din funcția de conducere deținută.

O aplicare corectă a deciziei Curții

Constituționale presupunea ca acest din urmă ordin să conțină și dispoziția de

reintegrare a reclamantului în funcția publică de conducere deținută anterior

O.U.G. nr. 37/2009 și reînființată ulterior, ca o aplicare a principiului restitutio

in integrum, presupunându-se, în mod logic, că o atare situație s-a dorit prin

invocarea deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Curtea

Constituțională.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte reține că prima instanță, în mod corect a suplinit conduita pe care

trebuia să o aibă pârâta în temeiul legii și a anulat ordinele nr. 69612/2009,

69932/2009 și 897/2010 dispunând reintegrarea reclamantului în funcția publică

de conducere anterior deținută, cu concomitenta obligare a pârâtei de a plăti

acestuia drepturile salariale corespunzătoare, de la data de 04 mai 2010 și

până la reintegrarea efectivă pe funcția publică de conducere disputată.

În consecință, Înalta Curte de Casație

și Justiție, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a Il-a C. proc. civ., coroborat

cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

A.N.S.V.S.A. împotriva sentinței nr. 257/CA/2010 din 2 noiembrie 2010 a Curții

de Apel Alba lulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

2 iunie 2011.