ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3770/2011

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub dosar nr. 634/57/2010,

reclamantul M.I.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național

de Statistică:

- anularea Comunicării nr. 7501 din 23

aprilie 2009 și a Ordinului nr. 357 din 22 mai 2009 emise de pârât;

- repunerea reclamantului în situația

anterioară emiterii actelor și acordarea de despăgubiri materiale constând în

drepturile salariale neîncasate ce i se cuvin, indexate și actualizate la data

plății efective.

In motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că a exercitat funcția publică de conducere de director executiv adjunct

al Direcției Județeană de Statistică Sibiu, fiind eliberat din funcția de

conducere în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, la data de 22 mai 2009, cu modificarea

abuzivă și unilaterală a raporturilor sale de serviciu conform Comunicării nr.

75010 din 23 aprilie 2009.

Prin întâmpinarea depusă, pârâtul

Institutul Național de Statistică a invocat excepția lipsei timbrării acțiunii

de către reclamant, precum și cea a lipsei calității sale procesual pasive

pentru capătul 3 din acțiune vizând acordarea despăgubirilor materiale pe motiv

că reclamantul prestează activitate remunerată în favoarea Direcției Județene

de Statistică Sibiu.

Pe fondul cauzei a solicitat

respingerea acțiunii ca nefondată.

Asupra excepțiilor invocate de pârâtă,

instanța s-a pronunțat în sensul respingerii prin practicaua hotărârii.

Prin sentința nr. 214 din 14

septembrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de

reclamantul M.I. împotriva pârâtului Institutul Național de Statistică.

A dispus anularea Comunicării nr.

75010 din 23 aprilie 2009 și a Ordinului nr. 357 din 22 mai 2009 emise de pârât

și a dispus reintegrarea reclamantului în funcția publică de conducere de

director executiv adjunct la Direcția Județeană de Statistică Sibiu.

A obligat, totodată pârâtul la plata

unei despăgubiri reprezentând diferența dintre suma constând în salariile

indexate, majorate și recalculate și celelalte drepturi de care ar fi

beneficiat reclamantul pentru funcția publică de conducere de director executiv

adjunct și cele efectiv încasate în funcția publică de execuție de consilier superior

treapta

I,

pe perioada cuprinsă între 22 mai 2009

și până la reintegrare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut următoarele considerente:

Temeiul juridic ce a stat la baza

desființării funcției publice de conducere a reclamantului îl constituie O.U.G.

37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației

publice care la art. III alin. (1) prevede că „funcțiile publice, funcțiile

publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă

calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor

și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile

administrativ teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență,

care face parte integrantă din aceasta precum și adjuncții acestora se

desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei

ordonanțe de urgență". Funcția de conducere al reclamantului este cuprinsă

în anexa O.U.G. nr. 37/2009.

Prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009

pronunțată de Curtea Constituțională, în cadrul controlului anterior

promulgării legii de aprobare a ordonanței, s-a constatat că această lege de

aprobare a O.U.G nr. 37/2009 este neconstituțională, ca urmare a încălcării

normelor privitoare la adoptarea ordonanței de urgență prevăzute de art. 115

alin. (6) din Constituție și prin faptul că ordonanța conține la art. III

prevederi care aduc atingere funcționării instituțiilor fundamentale ale

statului.

S-a reținut că soluția de desființare

a acestor funcții publice și asigurarea conducerii de către directori

coordonatori cu contract de management preconizată în art. III din Ordonanță

reprezintă o construcție juridică deficitară și confuză care ridică problema

statutului juridic al "directorului coordonator" și a naturii

juridice a "contractului de management"astfel că

se"afectează" statutul juridic al unor funcționari publici de

conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale

celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile

administrativ-teritoriale, stabilit prin Legea 188/1999 republicată, și care se

reglementează prin lege organică.

Așa fiind, instanța de fond a

constatat că reclamantul a fost vătămat prin emiterea art. III din O.U.G. nr. 37/2009

declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a

Curții Constituționale și a anulat actele atacate, atât în ce privește

desființarea funcției publice de conducere, cât și cu privire la modificarea

raporturilor de serviciu, acordarea preavizului și eliberarea din funcția de

conducere a reclamantului.

Reținând că nulitatea unui act

administrativ presupune restabilirea cu caracter retroactiv a situației

anterioare, instanța de fond a admis și pretențiile reclamantului în sensul că

a dispus reintegrarea acestuia în funcția de conducere deținută anterior și

anularea ordinului nr. 357 din 22 mai 2009 privind numirea acestuia în funcția

publică de execuție de consilier superior.

Raportat la dispozițiile art. 9 alin. (5)

din Legea nr. 554/2004, a obligat pârâtul și la plata unei despăgubiri

reprezentând diferența dintre suma constând în salariile indexate, majorate și

recalculate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul pentru

funcția publică de conducere de director executiv adjunct și sumele efectiv

încasate în funcția publică de execuție, pe perioada cuprinsă între 22 mai 2009

și până la reintegrare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs pârâtul Institutul Național de Statistică.

Recurenta a susținut, în esență, că în

mod greșit instanța a reținut că instituția nu a emis nici un act administrativ

de eliberare din funcție publică.

Ordinul nr. 357 din 22 mai 2009, emis

în baza prevederilor O.U.G. nr. 1/2009, este actul administrativ prin care

reclamantul a fost eliberat din funcția publică iar nu Comunicarea nr. 75010

din 23 aprilie 2010 ce reprezintă numai o operațiune administrativă necesară și

prealabilă pentru emiterea ordinului.

Referitor la obligarea autorității la

plata unei despăgubiri reprezentând diferența dintre suma constând în salariile

indexate, majorate și recalculate și celelalte drepturi de care ar fi

beneficiat reclamantul pentru funcția publică de conducere de director executiv

adjunct și cele efectiv încasate în funcția publică de execuție de consilier

superior treapta 1, pe perioada cuprinsă între 22 mai 2009 și până la

reintegrare, recurentul a susținut că Ordinul nr. 357 din 22 mai 2009 a produs

efecte începând cu data de 25 mai 2009, dată de la care reclamantul a încetat

să mai dețină funcția publică de conducere de director executiv adjunct.

Or, în condițiile în care reclamantul

nu a solicitat drepturile salariale neîncasate începând cu data de 22 mai 2009,

data la care reclamantul încă beneficia de drepturile salariale aferente

funcției de director executiv adjunct, rezultă că instanța a acordat mai mult

decât s-a cerut.

În fine recurentul a arătat că la data

de 1 iulie 2009 raportul de serviciu al reclamantului a încetat de drept ca

urmare a comunicării deciziei de pensionare anticipată parțială, motiv pentru

care se impune respingerea capătului de cerere privind repunerea reclamantului

în funcția publică deținută anterior.

Examinând actele și înscrisurile

dosarului prin prisma susținerilor părților și a dispozițiilor legale

incidente, Înalta Curte constată că prezentul recurs este nefondat pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Înalta Curte

retine că intimatul reclamant a fost numit în funcția publică de director

executiv adjunct la Direcția Județeană de Statistică Sibiu, prin Ordinul nr. 85

din 6 martie 2007 emis de Președintele Institutului Național de Statistică.

Ulterior, prin

Ordinul nr. 357 din 22 mai 2009, reclamantul a fost eliberat din funcția

publică deținută, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. b), în

baza aplicării O.U.G. nr. 37/2009 privind unele

măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.

O.U.G. nr.

37/2009 a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 7

octombrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională în cadrul unei obiecții de neconstituționalitate

a legii de aprobare a acestei ordonanțe.

Prin decizia

susmenționată s-a reținut neconstituționalitatea extrinsecă, a O.U.G. nr.

37/2009, întrucât s-a emis de către Guvern o ordonanță de urgență în domeniul

rezervat prin Constituție legii organice.

Așa cum s-a

arătat și în decizia nr. 1257/2009, dar și în jurisprudența anterioară a Curții

Constituționale, legea de aprobare nu poate elimina starea de neconstituționalitate

rezultată din Ordonanța prin care Guvernul a reglementat într-o materie din

domeniul legii organice.

În

considerentele acestei decizii, Curtea Constituțională a arătat că atât

modalitatea de reglementare a funcției publice cât și actul administrativ de

numire reprezintă construcții juridice deficitare și confuze adoptate cu

încălcarea competenței materiale a Guvernului.

Or, lipsirea

de temei constituțional al actului normativ primar, respectiv al O.U.G. nr.

37/2009 are ca efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestuia,

respectiv al actului administrativ de eliberare din funcție.

Viciul de

neconstituționalitate al Ordonanței de urgență, adoptată cu nesocotirea

regimului constituțional atinge și actul administrativ, conferindu-i o

existență lipsită de suport legal.

Așa fiind,

prin cele hotărâte de Curtea Constituțională, actele administrative emise în

temeiul O.U.G. nr. 37/2009, acte pretinse ca fiind date pentru executarea și

punerea în executare a legii, sunt lipsite de fundament legal, cum este și

cazul Ordinului nr. 357 din 22 mai 2009, prin care a fost desființată funcția

de director executiv adjunct din cadrul Direcției Județene de Statistică Sibiu.

Înalta Curte

nu poate reține critica recurentului, privitor la faptul că diferența dintre

drepturile de care ar fi beneficiat reclamantul pentru funcția publică de

conducere de director executiv adjunct și cele efectiv încasate în funcția

publică de execuție de consilier superior treapta 1, nu ar fi datorată de

instituție, având în vedere că acest capăt de cerere este subsidiar primului

capăt de cerere, acela al anulării actului administrativ de eliberare din

funcție și urmează soarta acestuia. Pe de altă parte, termenul prevăzut de art.

19 din Legea nr. 554/2004 a fost respectat de reclamant.

Așa fiind și

cum și celelalte critici sunt neîntemeiate, Înalta Curte, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Institutul Național de Statistică împotriva sentinței nr.

214 din 14 septembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 28 iunie 2011.