ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3770/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub dosar nr. 634/57/2010, reclamantul M.I.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național de Statistică: - anularea Comunicării nr. 7501 din 23 aprilie 2009 și a Ordinului nr. 357 din 22 mai 2009 emise de pârât; - repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii actelor și acordarea de despăgubiri materiale constând în drepturile salariale neîncasate ce i se cuvin, indexate și actualizate la data plății efective. In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a exercitat funcția publică de conducere de director executiv adjunct al Direcției Județeană de Statistică Sibiu, fiind eliberat din funcția de conducere în temeiul O.U.G.

nr. 37/2009, la data de 22 mai 2009, cu modificarea abuzivă și unilaterală a raporturilor sale de serviciu conform Comunicării nr. 75010 din 23 aprilie 2009. Prin întâmpinarea depusă, pârâtul Institutul Național de Statistică a invocat excepția lipsei timbrării acțiunii de către reclamant, precum și cea a lipsei calității sale procesual pasive pentru capătul 3 din acțiune vizând acordarea despăgubirilor materiale pe motiv că reclamantul prestează activitate remunerată în favoarea Direcției Județene de Statistică Sibiu. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Asupra excepțiilor invocate de pârâtă, instanța s-a pronunțat în sensul respingerii prin practicaua hotărârii. Prin sentința nr. 214 din 14 septembrie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul M.I.

împotriva pârâtului Institutul Național de Statistică. A dispus anularea Comunicării nr. 75010 din 23 aprilie 2009 și a Ordinului nr. 357 din 22 mai 2009 emise de pârât și a dispus reintegrarea reclamantului în funcția publică de conducere de director executiv adjunct la Direcția Județeană de Statistică Sibiu. A obligat, totodată pârâtul la plata unei despăgubiri reprezentând diferența dintre suma constând în salariile indexate, majorate și recalculate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul pentru funcția publică de conducere de director executiv adjunct și cele efectiv încasate în funcția publică de execuție de consilier superior treapta I, pe perioada cuprinsă între 22 mai 2009 și până la reintegrare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente: Temeiul juridic ce a stat la baza desființării funcției publice de conducere a reclamantului îl constituie O.U.G. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice care la art. III alin. (1) prevede că „funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență, care face parte integrantă din aceasta precum și adjuncții acestora se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență". Funcția de conducere al reclamantului este cuprinsă în anexa O.U.G.

nr. 37/2009. Prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională, în cadrul controlului anterior promulgării legii de aprobare a ordonanței, s-a constatat că această lege de aprobare a O.U.G nr. 37/2009 este neconstituțională, ca urmare a încălcării normelor privitoare la adoptarea ordonanței de urgență prevăzute de art. 115 alin. (6) din Constituție și prin faptul că ordonanța conține la art. III prevederi care aduc atingere funcționării instituțiilor fundamentale ale statului.

S-a reținut că soluția de desființare a acestor funcții publice și asigurarea conducerii de către directori coordonatori cu contract de management preconizată în art. III din Ordonanță reprezintă o construcție juridică deficitară și confuză care ridică problema statutului juridic al "directorului coordonator" și a naturii juridice a "contractului de management"astfel că se"afectează" statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, stabilit prin Legea 188/1999 republicată, și care se reglementează prin lege organică. Așa fiind, instanța de fond a constatat că reclamantul a fost vătămat prin emiterea art. III din O.U.G.

nr. 37/2009 declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curții Constituționale și a anulat actele atacate, atât în ce privește desființarea funcției publice de conducere, cât și cu privire la modificarea raporturilor de serviciu, acordarea preavizului și eliberarea din funcția de conducere a reclamantului. Reținând că nulitatea unui act administrativ presupune restabilirea cu caracter retroactiv a situației anterioare, instanța de fond a admis și pretențiile reclamantului în sensul că a dispus reintegrarea acestuia în funcția de conducere deținută anterior și anularea ordinului nr. 357 din 22 mai 2009 privind numirea acestuia în funcția publică de execuție de consilier superior.

Raportat la dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, a obligat pârâtul și la plata unei despăgubiri reprezentând diferența dintre suma constând în salariile indexate, majorate și recalculate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul pentru funcția publică de conducere de director executiv adjunct și sumele efectiv încasate în funcția publică de execuție, pe perioada cuprinsă între 22 mai 2009 și până la reintegrare. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Institutul Național de Statistică. Recurenta a susținut, în esență, că în mod greșit instanța a reținut că instituția nu a emis nici un act administrativ de eliberare din funcție publică. Ordinul nr. 357 din 22 mai 2009, emis în baza prevederilor O.U.G.

nr. 1/2009, este actul administrativ prin care reclamantul a fost eliberat din funcția publică iar nu Comunicarea nr. 75010 din 23 aprilie 2010 ce reprezintă numai o operațiune administrativă necesară și prealabilă pentru emiterea ordinului. Referitor la obligarea autorității la plata unei despăgubiri reprezentând diferența dintre suma constând în salariile indexate, majorate și recalculate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul pentru funcția publică de conducere de director executiv adjunct și cele efectiv încasate în funcția publică de execuție de consilier superior treapta 1, pe perioada cuprinsă între 22 mai 2009 și până la reintegrare, recurentul a susținut că Ordinul nr. 357 din 22 mai 2009 a produs efecte începând cu data de 25 mai 2009, dată de la care reclamantul a încetat să mai dețină funcția publică de conducere de director executiv adjunct.

Or, în condițiile în care reclamantul nu a solicitat drepturile salariale neîncasate începând cu data de 22 mai 2009, data la care reclamantul încă beneficia de drepturile salariale aferente funcției de director executiv adjunct, rezultă că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut. În fine recurentul a arătat că la data de 1 iulie 2009 raportul de serviciu al reclamantului a încetat de drept ca urmare a comunicării deciziei de pensionare anticipată parțială, motiv pentru care se impune respingerea capătului de cerere privind repunerea reclamantului în funcția publică deținută anterior.

Examinând actele și înscrisurile dosarului prin prisma susținerilor părților și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că prezentul recurs este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Înalta Curte retine că intimatul reclamant a fost numit în funcția publică de director executiv adjunct la Direcția Județeană de Statistică Sibiu, prin Ordinul nr. 85 din 6 martie 2007 emis de Președintele Institutului Național de Statistică. Ulterior, prin Ordinul nr. 357 din 22 mai 2009, reclamantul a fost eliberat din funcția publică deținută, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. b), în baza aplicării O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.

O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională în cadrul unei obiecții de neconstituționalitate a legii de aprobare a acestei ordonanțe. Prin decizia susmenționată s-a reținut neconstituționalitatea extrinsecă, a O.U.G. nr. 37/2009, întrucât s-a emis de către Guvern o ordonanță de urgență în domeniul rezervat prin Constituție legii organice. Așa cum s-a arătat și în decizia nr. 1257/2009, dar și în jurisprudența anterioară a Curții Constituționale, legea de aprobare nu poate elimina starea de neconstituționalitate rezultată din Ordonanța prin care Guvernul a reglementat într-o materie din domeniul legii organice.

În considerentele acestei decizii, Curtea Constituțională a arătat că atât modalitatea de reglementare a funcției publice cât și actul administrativ de numire reprezintă construcții juridice deficitare și confuze adoptate cu încălcarea competenței materiale a Guvernului. Or, lipsirea de temei constituțional al actului normativ primar, respectiv al O.U.G. nr. 37/2009 are ca efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestuia, respectiv al actului administrativ de eliberare din funcție. Viciul de neconstituționalitate al Ordonanței de urgență, adoptată cu nesocotirea regimului constituțional atinge și actul administrativ, conferindu-i o existență lipsită de suport legal. Așa fiind, prin cele hotărâte de Curtea Constituțională, actele administrative emise în temeiul O.U.G.

nr. 37/2009, acte pretinse ca fiind date pentru executarea și punerea în executare a legii, sunt lipsite de fundament legal, cum este și cazul Ordinului nr. 357 din 22 mai 2009, prin care a fost desființată funcția de director executiv adjunct din cadrul Direcției Județene de Statistică Sibiu. Înalta Curte nu poate reține critica recurentului, privitor la faptul că diferența dintre drepturile de care ar fi beneficiat reclamantul pentru funcția publică de conducere de director executiv adjunct și cele efectiv încasate în funcția publică de execuție de consilier superior treapta 1, nu ar fi datorată de instituție, având în vedere că acest capăt de cerere este subsidiar primului capăt de cerere, acela al anulării actului administrativ de eliberare din funcție și urmează soarta acestuia.

Pe de altă parte, termenul prevăzut de art. 19 din Legea nr. 554/2004 a fost respectat de reclamant. Așa fiind și cum și celelalte critici sunt neîntemeiate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Institutul Național de Statistică împotriva sentinței nr. 214 din 14 septembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 iunie 2011.