ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 712/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.C.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național de Statistică suspendarea O.U.G. nr. 37 din 22 aprilie 2009, privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, precum și anularea Ordonanței menționate; reîncadrarea în funcția publică de conducere de director executiv la Direcția de Statistică Brăila, funcție pe care a deținut-o până la data de 24 mai 2009; acordarea de daune materiale, în temeiul art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, constând în sumele neîncasate până la soluționarea cauzei, actualizate cu rata inflației la data plății efective.

La data de 19 aprilie 2010, reclamanta a depus o cerere precizatoare de acțiune prin care a menționat că înțelege să solicite anularea O.U.G. nr. 37/2009, reîncadrarea în funcția publică de conducere de director executiv la Direcția de Statistică Brăila, funcție pe care a deținut-o până la data de 24 mai 2009; acordarea de daune materiale, în temeiul art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, constând în sumele neîncasate până la soluționarea cauzei, actualizate cu rata inflației la data plății efective. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că prin cele două acte atacate, respectiv O.U.G. nr. 37/2009 și Ordinul nr. 310 din 22 mai 2009 emis de autoritatea pârâtă a fost vătămată în drepturile sale recunoscute și garantate de lege, Ordinul nr. 310/2009 fiind emis în aplicarea prevederilor art. III din O.U.G.

nr. 37/2009, ordonanță care este neconstituțională, încălcând dispozițiile art. 11, art. 1 alin. (4), art. 54 alin. (2) și art. 120 din Constituția României. Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâtul Institutul Național Statistică a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, excepția inadmisibilității acțiunii, raportat la obiectul principal al acțiunii care vizează dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009, fapt care contravine prevederilor art. 9 alin. (1) coroborate cu prevederile alin. (5) al aceluiași articol din Legea nr. 554/2004. In ceea ce privește cererea de anulare a unor dispoziții din O.U.G. nr. 37/2009, același pârât a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că obiectul principal al acțiunii vizează dispozițiile O.U.G.

nr. 37/2009, fapt care contravine prevederilor art. 9 alin. (1) coroborate cu prevederile alin. (5) ale aceluiași articol din Legea nr. 554/2004. De asemenea pârâtul a invocat și excepția lipsei calității sale procesuale pasive în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea I.N.S. la acordarea de daune materiale reclamantei. Prin sentința nr. 111 din 20 aprilie 2010, Curtea de Apel Galați a admis acțiunea formulată de reclamanta C.C.A., a dispus anularea Ordinului nr. 310 din 22 mai 2009 emis de autoritatea pârâtă și reintegrarea acesteia în funcția deținută anterior, a obligat pârâta să-i plătească reclamantei drepturile bănești cuvenite pe perioada demiterii, până la reintegrarea efectivă în funcție, precum și suma de 504,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a apreciat că Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională, prin care s-a constatat neconstituționalitatea Legii de aprobarea a O.U.G. nr. 37/2009, produce efecte cu privire la fondul litigiului din speță, în care se solicită anularea actului administrativ, emis în temeiul unei ordonanțe de urgență declarate neconstituționale. Drept urmare actul administrativ atacat este nelegal ca urmare a constatării neconstituționalității actului normativ în temeiul căruia a fost emis. Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Galați, Institutul Național de Statistică a declarat recurs, reiterând excepțiile invocate și prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond al cauzei, precizând că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra lor.

S-a mai arătat în motivarea căii de atac că sentința atacată este nelegală și netemeinică, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței atacate, criticile recurentului urmând a fi înlăturată pentru cele ce vor fi punctate în continuare. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a I.N.S. se reține următoarele. Intre reclamantă și pârâtul INS au existat raporturi de serviciu, C.A. îndeplinind funcția de funcția publică de conducere de director executiv la Direcția de Statistică Brăila până la data de 25 mai 2009, de la această dată fiind numită în funcția publică de conducere de șef serviciu la Serviciul de Sinteză, Coordonare, și Statistică Regională din cadrul Direcției Regionale de Statistică Brăila.

înainte de emiterea acestui ordin reclamantei i s-a transmis comunicarea 74963 din 23 aprilie 2009 prin care era încunoștințată de faptul că funcția publică de conducere se desființează, urmând să beneficieze de un preaviz de 30 de zile, în conformitate cu art. 99 alin. (3) din Legea 188/99, această comunicare producând deci efecte juridice față de C.A., modificându-i-se raportul de serviciu. La data de 22 ianuarie 2010 reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva Comunicării 74963 din 23 aprilie 209 si a Ordinului 310 din 22 mai 2009, în conformitate cu art. 7 din Legea 554/2004, solicitând autorității emitente revocarea acestor acte și menținerea sa în funcția de director al Direcției de Statistică Brăila.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității capătului de cerere, având ca obiect suspendarea executării O.U.G. 37/2009 invocată de pârât, din motivarea instanței reiese că aceasta a rămas fără obiect, deoarece prin precizarea depusă la 19 aprilie 2010 reclamanta nu a mai reiterat acest capăt de cerere, astfel că această excepție a fost respinsă ca atare. În ceea ce privește recursul formulat de recurentul-pârât Institutul Național de Statistică, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente. Astfel cum s-a reținut anterior, reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată atât anularea Ordinului nr. 310 din 22 mai 2009 cât și plata drepturilor salariale, justificând un drept și un interes legitim, astfel că acțiunea nu este inadmisibilă cum susține recurentul-pârât.

În cauză este necontestat că Ordinul nr. 310 din 22 mai 2009 a fost emis în baza O.U.G. nr. 37/2009. De asemenea, este necontestat că prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituție, a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțională, ca urmare a faptului că această ordonanță de urgență este lovită de un viciu de neconstituționalitate, fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora „Ordonanțele de urgență(...) nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului(...)". Or, a argumentat Curtea Constituțională, prin O.U.G.

nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administra tiv-teritoriale. Totodată, este necontestat că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009 publicată în M.Of. nr. 668 din 6 octombrie 2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituțională în privința dispozițiilor art. I pct. 1-5 și 26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII și anexa 1, cu motivarea că acestea conțin aceleași reglementări și aceleași soluții legislative ca și cele ce au constituit obiectul O.U.G.

nr. 37/2009 în privința neconstituționalității căreia Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 1257/2009. În plus, Curtea Constituțională a reținut și faptul că Guvernul, prin adoptarea O.U.G. nr. 105/2009, a încălcat și dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii. In esență, în mod corect s-a reținut că actul administrativ atacat - Ordinul nr. 310 din 22 mai 2009, este nelegal, fiind emis în temeiul unei Ordonanțe de urgență în privința căreia Curtea Constituțională a statuat că este afectată de un viciu de neconstituționalitate, ulterior fiind abrogată.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 126 alin. (6) din Constituție și art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu completările și modificările ulterioare, au instituit o soluție juridică nouă, de natură să lipsească de efecte juridice un act administrativ care a fost dat în baza unei ordonanțe sau dispoziții din ordonanță care au fost declarate ca fiind neconstituționale. Astfel, potrivit art. 9 alin. (1)-(4) din Legea nr. 554/2004 „1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.

Instanța de contencios administrativ, dacă apreciază că excepția îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituțională și suspendă soluționarea cauzei pe fond. (2) După pronunțarea Curții Constituționale, instanța de contencios administrativ repune cauza pe rol și dă termen, cu citarea părților. Dacă ordonanța sau o dispoziție a acesteia a fost declarată neconstituțională, instanța soluționează fondul cauzei; în caz contrar, acțiunea se respinge ca inadmisibilă.

(3) Î n situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I". Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ care a fost dat în baza unei ordonanțe sau dispoziție dintr-o ordonanță declarată ulterior neconstituțională, poate fi lipsit de efectele sale, dacă este atacat în termenele prevăzute la art. 9 din Legea nr. 554/2004, cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. In concluzie, Înalta Curte va menține soluția instanței de fond, în ceea ce privește anularea Ordinului nr. 310 din 22 mai 2009, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza II C. proc.

civ. să respingă recursul formulat de recurentul-pârât ca fiind nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Institutul Național de Statistică împotriva sentinței nr. 111 din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 februarie 2011.