ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4523/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 23 din 01 februarie

2010, a respins, ca nefondate, excepțiile invocate de pârâți și a admis în parte

acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național de Statistică;

a dispus anularea ordinului nr. 359 din 22 mai 2009 emis de pârât, precum și suspendarea

aceluiași ordin, până la rămânerea definitivă și irevocabilă a cauzei; totodată,

a respins capătul de cerere privind anularea Ordinului nr. 37/2009 emis de Guvernul

României ca rămas fără obiect și a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată

în cuantum de 1.500 RON.

În acest sens, instanța

a apreciat că nu poate fi reținută excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtului Guvernul României atâta vreme cât primul capăt de cerere îl constituie

anularea O.U.G. nr. 37/2009, având în vedere dispozițiile art. 1 alin. (7) și în

raport de prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004; s-a apreciat de asemenea că

nu este întemeiată nici excepția lipsei de interes al celui de al treilea capăt

de cerere avându-se în vedere că suspendarea executării actului a cărui anulare

s-a și solicitat, până la soluționarea irevocabilă a cauzei, ar avea consecința

repunerii în situația anterioară, respectiv îndeplinirea funcției de director executiv

adjunct în care reclamanta a fost numită; instanța a constatat totodată achitarea

taxei de timbru, în cauză, potrivit chitanțelor depuse la dosar.

Pe fondul pricinii s-a

reținut, sub aspectul situației de fapt, că, prin Ordinul nr. 434 din 20

noiembrie 2000 emis de pârâtul I.S.S.E., reclamanta a fost numită în funcția publică

de conducere de director-consilier categoria A, clasa I, grad I, în cadrul Direcției

Generale Suceava; prin ordinul nr. 592 din 13 septembrie 2001, a fost numită, începând

cu data de 17 septembrie 2001, în funcția publică de conducere de director adjunct-consilier

categoria A, clasa I, grad I, în cadrul Direcției Județene de Statistică Suceava;

prin ordinul nr. 311 din 15 iulie 2003, a fost numită director executiv adjunct

al Direcției Județene de Statistică Suceava, iar, în final, prin ordinul nr.

359 din 22 mai 2009, fără a se proceda la eliberarea sa din funcția de conducere,

a fost numită, începând cu data de 25 mai 2009 în funcția publică de execuție de

consilier superior treapta I din cadrul aceleiași direcții județene, invocându-se

prevederile O.U.G. nr. 37/2009.

În raport de această situație

de fapt instanța a apreciat că ordinul contestat este nelegal, pe de o parte avându-se

în vedere Decizia nr. 1257/2009 a Curții Constituționale, prin care s-a stabilit

caracterul neconstituțional al O.U.G. nr. 37/2009, iar pe de parte parte dispozițiile

art. 99 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 care impun obligativitatea emiterii unui

act administrativ de eliberare din funcția de conducere, aspect în raport de care

este nerelevantă cererea reclamantei, formulată anterior emiterii ordinului nr.

359 din 22 mai 2009, de a fi mutată pe un post de execuție, împrejurarea invocată

de pârât în apărarea sa.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâtul Institutul Național de Statistică.

Recurentul a susținut,

referitor la suspendarea executării ordinului nr. 359 din 22 mai 2009, până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei, că instanța nu a motivat, prin referire la fiecare

dintre condițiile prevăzute de art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar presupusa

pierdere, invocată de reclamantă, a veniturilor realizate în funcția de director

executiv adjunct, nu este un temei suficient pentru admiterea cererii.

A mai considerat recurentul

că efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 1257/2009, față de dispozițiile

art. 11 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 47/1992, constau, în speță, doar în

determinarea inaplicabilității normelor juridice contestate a fi neconstituționale,

fără a afecta restul sistemului normativ și, prin urmare, actele administrative

emise în temeiul acestora.

În ceea ce privește anularea

ordinului contestat, s-a susținut că trecerea intimatei pe funcția publică de execuție

vacantă s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (11) din O.U.G.

nr. 37/2009 și ale Legii nr. 188/1999, aplicabile în cazul încetării raporturilor

de serviciu, coroborate cu cele ale O.U.G. nr. 1/2009, în cauză celelalte dispoziții

ale Legii nr. 188/1999 nemaiavând aplicare, date fiind prevederile cu caracter special

instituite de O.U.G. nr. 37/2009; de aici concluzia că ordinul contestat a fost

emis cu respectarea cerințelor de fond și formă prevăzute de lege.

Recursul este fondat în

sensul și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În acest sens se constată

că, în mod greșit, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității capătului

de cerere privind anularea O.U.G. nr. 37/2009.

Astfel, potrivit art.

9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „Persoana vătămată

într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din

ordonanțe introduce acțiunea la instanța de contencios administrativ, însoțită de

excepția de neconstituționalitate”.

Textul de lege restrânge

astfel dreptul persoanei vătămate de a introduce acțiunea la instanță, al cărei

obiect principal să fie cererea de sesizare directă a Curții Constituționale pentru

a declara ca neconstituțională o ordonanță sau dispoziții de ordonanță, și cu atât

mai mult pentru a se solicita anularea ordonanței.

În al doilea rând, O.U.G.

nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice,

este un act normativ cu putere de lege, adoptat de Guvern în virtutea delegării

legislative, reglementate de art. 115 alin. (4)-(8) din Constituția României, republicată,

deci nu se înscrie în dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) teza I din Legea contenciosului

administrativ, care definește actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter

individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică,

în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care

dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice”, numai acesta fiind susceptibil

de anulare și eventual suspendarea executării, în condițiile impuse de art. 14 și

15 din Legea nr. 554/2004.

Pe cale de consecință,

admițând recursul în sensul celor menționate mai sus, Curtea va modifica în parte

sentința atacată și va admite excepția inadmisibilității cererii de anulare a O.U.G.

nr. 37/2009, respingând acest capăt de cerere, celelalte dispoziții ale sentinței

atacate urmând a fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Institutul Național de Statistică împotriva sentinței civile nr. 23 din 01 februarie

2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal.

Modifică în parte sentința

recurată.

Admite excepția inadmisibilității

privind cererea de anulare a O.U.G. nr. 37/2009 și o respinge în consecință.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 octombrie 2010.