ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3419/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr.32 din 1 februarie

2010, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

a admis în parte, acțiunea formulată de reclamantul D.O.L. în sensul că a

dispus anularea Ordinului nr. 2049 din 09 octombrie 2009 emis de pârâtul

M.A.P.D.R., și a respins cererea de acordare a daunelor morale, ca nefondată.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

În privința excepției invocată de

pârât prin întâmpinare, privind lipsa de obiect a cauzei, instanța a reținut că

aceasta este nefondată, obiectul cauzei fiind clar determinat, respectiv

anularea ordinului nr. 2049/2009 al M.A.P.D.R.

Asupra fondului cauzei, instanța a

reținut că Ordinul nr. 2049 din 9 octombrie 2009 emis de M.A.P.D.R., prin care

reclamantul a fost demis din funcția de director coordonator adjunct al

Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și a cărei

anulare face obiectul acțiunii, a fost emis în conformitate cu prevederile art.

IV și art.

XV

din O.U.G. nr. 105/2009 privind unele

măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității

manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și

ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile

administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru

reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația

publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local.

Faptul că O.U.G. nr. 105/2009 a fost

declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 1629

din 03 decembrie 2009 - cu referire la dispozițiile art. I pct. 1-5 și 26, art.

IV, art.

V

și art. VIII ale anexei nr. 1, a fost

apreciat de instanța de fond ca fiind de natură a atrage nelegalitatea ordinului

contestat. Acesta fiind lipsit de temei legal.

Capătul de cerere vizând acordarea

daunelor morale, a fost respins ca nefondat, curtea de apel reținând în acest

sens că, ministerul pârât a emis respectivul ordin în baza unui act normativ

emis de Guvernul României, fiind așadar obligat să aplice acest act normativ și

neavând un drept de opțiune, astfel încât acesta nu poate fi obligat la daune

pentru aplicarea legii. În plus, a apreciat instanța, anularea ordinului

constituie o reparație morală suficientă și mai mult, reclamantul nu poate

justifica un prejudiciu moral, având în vedere că ordinul în discuție a fost

suspendat imediat după emiterea lui (14 zile) în temeiul sentinței nr. 186 din 23

octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava.

Împotriva sentinței nr.32 din 1 februarie

2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale,

criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 304

1

C.

proc. civ.

În susținerea recursului său, pârâtul

a formulat următoarele critici:

În mod eronat prima instanță a respins

excepția lipsei de obiect a acțiunii, ignorând faptul că pretenția dedusă

judecății este lipsită de obiect atâta timp cât actul de eliberare din funcție

a ajuns la termen anterior pronunțării și chiar introducerii acțiunii.

În mod netemeinic și nelegal instanța

de fond a admis cererea de anulare a Ordinului nr. 2049 din 09 octombrie 2009,

ca urmare a constatării neconstituționalității actului normativ în temeiul

căruia a fost emis, fără a ține cont de faptul că legalitatea ordinului

contestat trebuia verificată în raport cu legislația în vigoare la momentul

emiterii sale, și nu în raport de o împrejurare ivită ulterior acestui moment.

Astfel, susține recurenta-pârâtă că reclamantul prin Ordinul nr. 2356 din 09

octombrie 2009, a fost eliberat din funcția publică de conducere, de director

coordonator în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală

Suceava, în aplicarea art. IX alin. (1) și (4) și art. V din O.U.G. nr. 105/2009.

Din acest considerent recurenta a arătat că desființarea funcției

intimatului-reclamant s-a produs

ope legis

, instituția publică fiind

obligată să procedeze în conformitate cu dispozițiile imperative ale O.U.G. nr.

105/2009, în vigoare la data emiterii ordinului contestat.

În opinia recurentei-pârâte regula

care-și găsește aplicabilitate în cauză este cea exprimată în adagiul

tempus

regit actum

, potrivit cu care o situație juridică produce acele efecte care

sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei.

Examinând hotărârea atacată prin

prisma criticilor formulate de către recurentul-pârât, circumscrise motivului

de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a apărărilor

formulate și raportat la prevederile legale incidente, dar și sub toate

aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc.civ., Înalta Curte constată că

recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

În ceea ce privește prima critică de

nelegalitate, referitoare la greșita respingere de către curtea de apel a

excepției lipsei de obiect, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată,

având în vedere faptul că în pofida celor susținute de recurent, cererea de

anulare ar fi putut fi respinsă ca rămasă fără obiect numai dacă actul

administrativ dedus judecății ar fi fost revocat de către autoritatea publică

emitentă, situație ce nu poate fi reținută din examinarea probelor administrate

în cauză.

În ceea ce privește fondul cauzei,

este necontestat faptul că Ordinul nr. 2049/2009 a fost emis de ministrul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în temeiul art. IV din O.U.G. nr.

105/1999 privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru

întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate

ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale

din unitățile administrativ teritoriale și ale altor servicii publice, precum

și reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația

publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local

și ca urmare a abrogării O.U.G. nr. 37/2009 prin art. XIV.

Este de asemenea de necontestat faptul

că temeiul legal al actului administrativ în litigiu, anume art. IV din O.U.G.

nr. 105/2009, a fost constatat ca fiind neconstituțional prin Decizia nr. 1629

din 3 decembrie 2009 a Curții Constituționale, publicată în M.Of. al României,

Partea

I,

nr. 28 din 14 ianuarie 2010.

Or, potrivit art. 147 alin. (1) din

Constituție, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, constatate ca

fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la

publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul

sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu

dispozițiile Constituției.

Cum lipsirea de temei constituțional a

actelor normative primare are drept consecință încetarea efectelor actelor

subsecvente emise în baza acestora, Înalta Curte constată, în acord cu cele

reținute și de prima instanță, că ordinul de eliberare din funcție a

reclamantului este lipsit de efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din

Constituția României, republicată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței nr. 32 din 1 februarie

2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

25 iunie 2010.