ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3318/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

recurs

Prin sentința nr. 15 din 18

ianuarie 2010, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de obiect a

cererii invocată de pârâtul M.A.P.D.R., a admis, în parte, acțiunea

formulată de reclamantul I.Ș. și a dispus anularea Ordinului nr.

2356/2009 emis de pârâtul M.A.P.D.R., precum și reintegrarea pe post a

reclamantului, cu plata drepturilor salariale cuvenite.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de apel a reținut, în esență,

următoarele:

Ordinul nr. 2356/2009 emis de M.A.P.D.R.,

prin care reclamantul a fost practic, demis din funcția de director

coordonator adjunct al domeniului economic din cadrul D.A.D.R. Suceava și

a cărei anulare face obiectul acțiunii, a fost emis în conformitate

cu prevederile art. IV și art. XV din O.U.G. nr. 105/2009 privind unele

măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru

întărirea capacității manageriale la nivelul serviciilor publice

deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale

administrației publice centrale din unitățile administrativ - teritoriale

și ale altor servicii publice, precum și pentru reglementarea unor

măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică

centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul

alesului local.

Dat fiind faptul că O.U.G. nr. 105/2009

a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții

Constituționale a României nr. 1629 din 03 decembrie 2009, cu referire la

dispozițiile art. I pct. 1 - 5 și 26, art. IV, V și VIII ale

anexei nr. 1., este de natură a atrage nelegalitatea ordinului contestat.

În consecință, în temeiul art. 1 și 7 din Legea nr. 544/2004, art.

11 pct. c alin. (3), art. 47 pct. 4 din Constituția României, s-a dispus

anularea ordinului contestat și reintegrarea reclamantului în funcția

deținută anterior demiterii.

Capătul de cerere vizând

acordarea daunelor morale, a fost respins, ca nefondat, conform art. 1169 C.

civ.

Împotriva sentința nr. 15 din

18 ianuarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul M.A.D.R.,

criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 304

1

C.

proc. civ.

Printr-o primă critică

formulată recurenta - pârâtă susține că în mod netemeinic

și nelegal instanța de fond a admis cererea de anulare a Ordinului nr.

2356/2009, ca urmare a constatării neconstituționalității

actului normativ în temeiul căruia a fost emis, fără a ține

cont de faptul că legalitatea ordinului contestat trebuia verificată

în raport cu legislația în vigoare la momentul emiterii sale, și nu

în raport de o împrejurare ivită ulterior acestui moment.

Astfel, susține recurenta - pârâtă

că reclamantul prin Ordinul nr. 2356/2009, a fost eliberat din

funcția publică de conducere, de director coordonator în cadrul D.A.D.R.

Suceava, în aplicarea art. IX alin. (1) și (4) și art. V din O.U.G. nr.

105/2009. Din acest considerent recurenta a arătat că

desființarea funcției intimatului - reclamant s-a produs ope legis, instituția

publică fiind obligată să procedeze în conformitate cu

dispozițiile imperative ale O.U.G. nr. 105/2009, în vigoare la data

emiterii ordinului contestat.

În opinia recurentei - pârâte regula

care-și găsește aplicabilitate în cauză este cea exprimată

în adagiul tempus regit actum, potrivit cu care o situație juridică

produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare

la data producerii ei.

recurs

Examinând hotărârea

atacată prin prisma criticilor formulate de către recurentul - pârât,

circumscrise motivului de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., a apărărilor formulate și raportat la prevederile

legale incidente, dar și sub toate aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat și

urmează a fi admis pentru următoarele considerente:

Prin Ordinul nr. 1540/2009 al M.A.P.D.R.

intimatul - reclamant a fost numit în funcția de director coordonator al D.A.D.R.

Suceava, în baza art. III alin. (3), (4), (5), (6) - (10) și (12) din O.U.G.

nr. 37/2009, care au fost declarate neconstituționale prin Decizia

Curții Constituționale a României 1257 din 7 octombrie 2009,

definitivă și obligatorie conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,

republicată.

Prin Ordinul nr. 2356/2009 al M.A.P.D.R.,

contestat în prezenta cauză, s-a dispus ca, după un preaviz de 30 de

zile, să înceteze aplicabilitatea Ordinului nr. 1540/2009 al M.A.P.D.R.

precum și a contractul de management nr. 190 din 28 mai 2009.

Temeiul juridic al acestei

măsuri administrative îl constituie art. IV și art. XIV din O.U.G. nr.

105/2009, art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – C. muncii, art. 9 alin. (1)

lit. h) din contractul de management nr. 190 din 28 mai  2009 și H.G. nr. 8/2009

privind organizarea și funcționarea M.A.D.R.

Prin decizia nr. 1629 din 3

decembrie 2009, Curtea constituțională a României a declarat

neconstituționale dispozițiile art. I pct. 1 - 5 și 26, art. III,

art. IV, art. V, art. VIII și anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009.

În considerentele deciziilor

anterioare enunțate, Curtea Constituțională a arătat, în

esență, că modalitatea de reglementare a funcției publice,

respectiv actul administrativ de numire reprezintă construcții

juridice deficitare și confuze care ridică problema statutului

juridic a directorului coordonator și a naturii juridice a contractului de

management.

Funcția publică

ocupată de intimatul-reclamant a fost înființată prin O.U.G. nr.

37/2009 care a fost declarată neconstituțională prin decizia nr.

1257 din 7 octombrie 2009 și lipsirea de temei constituțional a

actelor normative primare are drept consecință încetarea efectelor

actelor subsecvente emise în baza acestora, astfel că ordinul de numire a

directorului coordonator este lipsit de efecte juridice, potrivit art. 147 alin.

(1) din Constituția României, republicată.

De altfel, în decizia nr. 414/2010,

Curtea Constituțională a reținut că, începând cu 28

februarie 2010, continuă să-și producă efectele juridice

Legea nr. 188/1999, cu conținutul său normativ de dinainte de

modificările neconstituționale care i-au fost aduse prin O.U.G. nr. 37/2009

și prin art. 1 pct. 1 - 5 și 26, art. III, art. V, art. VIII, și

anexa nr. 1 din O.U.G. nr. 105/2009.

Ca urmare a acestor modificări

legislative, funcția de director coordonator în cadrul D.A.D.R. Suceava

s-a desființat, astfel că în mod greșit instanța de fond a

considerat că intimatul - reclamant mai poate fi reintegrat, într-o funcție

a cărei existență a fost afectată de neconformitatea

actului normativ prin care a fost înființată.

Așadar, dat fiind faptul

că situația de neconstituționalitate ivită ca urmare a deciziei

nr. 1257 din 7 octombrie 2009, poate produce, implicit, unele efecte asupra

raporturilor juridice născute anterior, Înalta Curte constată

că, atât Ordinul de numire nr. 1540/2009 cât și contractului de

management nr. 190 încheiat între părți la 29 mai 2009, în baza O.U.G

nr. 37/2009, nu-și mai pot menține valabilitatea, fiind

emise/încheiate în conformitate cu un act normativ declarat

neconstituțional.

Este de necontestat că

neconformitatea actului normativ aplicat de recurenta-pârâtă, respectiv

O.U.G nr. 105/2009, a afectat legalitatea actului administrativ de eliberare

din funcție a intimatului - reclamant, prin Ordinul nr. 2356/2009 al M.A.P.D.R.

însă acest lucru nu poate justifica hotărârea instanței de fond

în sensul reintegrării intimatului - reclamant în funcția de director

coordonator în condițiile în care actul administrativ de numire, respectiv

ordinul nr. 1540 din 28 mai 2009, nu mai producea efecte juridice după

momentul constatării neconstituționalității actului

normativ în executarea căruia a fost emis.

Pentru considerentele expuse, în

baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și

va modifica hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii

intimatului - reclamant, ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.A.D.R.

împotriva sentinței nr. 15 din 18 ianuarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea

formulată de reclamantul I.Ș.V.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 iunie 2010.