ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2445/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 14 din 18 ianuarie 2010, Curtea de

Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a respins

excepția lipsei de obiect a cererii invocată de pârâtul Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, a admis, în parte, acțiunea

formulată de reclamantul R.R. și a dispus anularea Ordinului nr. 2355 din 09

octombrie 2009 emis de pârâtul M.A.P.D.R., precum și reintegrarea pe post a

reclamantului, cu plata drepturilor salariale cuvenite.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a

reținut, în esență, următoarele:

Ordinul nr. 2355 din 9 octombrie 2009 emis de MAPDR,

prin care reclamantul a fost demis din funcția de director coordonator adjunct

economic din cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Suceava

și a cărei anulare face obiectul acțiunii, a fost emis în conformitate cu

prevederile art. IV și art.

XV

din O.U.G. nr. 105/2009 privind unele

măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea capacității

manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale

celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile

administrativ-teritoriale și ale altor servicii publice, precum și pentru

reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația

publică centrală și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local.

Dat fiind faptul că O.U.G. nr. 105/2009 a fost

declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 1629

din 03 decembrie 2009 - cu referire la dispozițiile art. I pct. 1-5 și 26, art.

IV, art.

V

și art. VIII ale anexei nr. 1, este de natură a

atrage nelegalitatea ordinului contestat. In consecință, în temeiul art. 1 și

art. 7 din Legea nr. 544/2004, art. 11 pct. c alin. (3), art. 47 pct. 4 din

Constituția României, s-a dispus anularea ordinului contestat și reintegrarea

reclamantului în funcția deținută anterior demiterii.

Capătul de cerere vizând acordarea daunelor morale, a

fost respins ca nefondat, conform art. 1169 C. civ.

Împotriva sentința nr. 15 din 18 ianuarie 2010 a

Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale,

criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 304

1

C.

proc.civ.

In susținerea recursului său, pârâtul a formulat

următoarele critici:

În mod eronat prima instanță a respins excepția

lipsei de obiect a acțiunii, ignorând faptul că pretenția dedusă judecății este

lipsită de obiect atâta timp cât actul de eliberare din funcție a ajuns la

termen anterior pronunțării și chiar introducerii acțiunii.

În mod netemeinic și nelegal instanța de fond a admis

cererea de anulare a Ordinului nr. 2356 din 09 octombrie 2009, ca urmare a

constatării neconstituționalității actului normativ în temeiul căruia a fost

emis, fără a ține cont de faptul că legalitatea ordinului contestat trebuia

verificată în raport cu legislația în vigoare la momentul emiterii sale, și nu

în raport de o împrejurare ivită ulterior acestui moment. Astfel, susține

recurenta-pârâtă că reclamantul prin Ordinul nr. 2356 din 09 octombrie 2009, a

fost eliberat din funcția publică de conducere, de director coordonator în

cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Suceava, în aplicarea art.

IX alin. (1) și (4) și art. V din O.U.G. nr. 105/2009. Din acest considerent

recurenta a arătat că desființarea funcției intimatului-reclamant s-a produs

ope legis, instituția publică fiind obligată să procedeze în conformitate cu

dispozițiile imperative ale O.U.G. nr. 105/2009, în vigoare la data emiterii

ordinului contestat.

În opinia recurentei-pârâte regula care-și găsește

aplicabilitate în cauză este cea exprimată în adagiul

tempus regit actum

,

potrivit cu care o situație juridică produce acele efecte care sunt prevăzute

de legea civilă în vigoare la data producerii ei.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor

formulate de către recurentul-pârât, circumscrise motivului de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a apărărilor formulate și raportat

la prevederile legale incidente, dar și sub toate aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc.civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce urmează a fi expuse.

În ceea ce privește prima critică de nelegalitate,

referitoare la greșita respingere de către curtea de apel a excepției lipsei de

obiect, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, având în vedere faptul

că în pofida celor susținute de recurent, cererea de anulare ar fi putut fi

respinsă ca rămasă fără obiect numai dacă actul administrativ dedus judecății

ar fi fost revocat de către autoritatea publică emitentă, situație ce nu poate

fi reținută din examinarea probelor administrate în cauză.

In ceea ce privește fondul cauzei, este necontestat

faptul că Ordinul nr. 2335/ 2009 a fost emis de ministrul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale în temeiul art. IV din O.U.G. nr. 105/1999

privind unele măsuri în domeniul funcției publice, precum și pentru întărirea

capacității manageriale Ia nivelul serviciilor publice deconcentrate ale

ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din

unitățile administrativ teritoriale și ale altor servicii publice, precum și reglementarea

unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administrația publică centrală

și locală, cancelaria prefectului și cabinetul alesului local și ca urmare a

abrogării O.U.G. nr. 37/2009 prin art. XIV.

Este de asemenea de necontestat faptul că temeiul

legal al actului administrativ în litigiu, anume art. IV din O.U.G. nr. 105/2009,

a fost constatat ca fiind neconstituțional prin Decizia nr. 1629 din 3

decembrie 2009 a Curții Constituționale, publicată în M.Of., Partea

I,

nr.

28 din 14 ianuarie 2010.

Or, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție,

dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind

neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la

publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul

sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu

dispozițiile Constituției.

Cum lipsirea de temei constituțional a actelor

normative primare are drept consecință încetarea efectelor actelor subsecvente

emise în baza acestora, Înalta Curte constată, în acord cu cele reținute și de

prima instanță, că ordinul de eliberare din funcție a reclamantului este lipsit

de efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituția României,

republicată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței nr. 14 din 18 ianuarie 2010 a Curții

de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2010.