ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4625/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamantul D.O.L. a chemat în judecată

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, solicitând instanței ca în

contradictoriu cu acesta să dispună în principal suspendarea de drept a

executării Ordinului Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 832 din

14 iunie 2010 și, în subsidiar, suspendarea executării acestui ordin până la

pronunțarea instanței de fond, în condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea cererii reclamantul a

arătat că a ocupat funcția de director coordonator adjunct în cadrul O.J.P.D.R.P.

Suceava, începând cu data de 28 mai 2009, fiind numit prin Ordinul Ministrului

Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 990 din 28 mai 2009.

Prin Ordinul nr. 2049 din 9

octombrie 2009 a fost eliberat din funcția de director coordonator adjunct al O.J.P.D.R.P.

Suceava, ordin care a fost suspendat prin sentința civilă nr. 191 din 23

octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă.

Ulterior, se menționează că prin

Ordinul nr. 832 din 14 iunie 2010, s-a dispus încetarea de drept a Ordinului de

numire nr. 990/2009 și a contractului de management.

În acest context se susține că se

impune suspendarea de drept a Ordinului nr. 832/2010în temeiul art. 14 alin. (5)

din Legea nr. 554/2004.

În subsidiar, reclamantul a arătat

că solicită suspendarea executării aceluiași act administrativ, conform art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, apreciind că sunt îndeplinite cele două

cerințe privitoare la cazul bine justificat și la prevenirea unei pagube

iminente.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 165

din 13 iulie 2010 a admis cererea de suspendare a executării Ordinului

Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 832 din 14 iunie 2010

formulată de D.O.L. și a dispus suspendarea executării acestuia până la

soluționarea contestației formulate împotriva acestuia de către instanța de

fond.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că la data emiterii Ordinului nr. 832 din 14 iunie 2010,

Ordinul nr. 2049 din 9 octombrie 2009 emis de același pârât și având același

conținut, era suspendat, astfel că suspendarea ordinului emis ulterior

intervine de drept, conform art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările ulterioare.

Instanța de fond a mai reținut că,

în ipoteza în care nu ar interveni suspendarea de drept a actului contestat, sunt

îndeplinite condițiile cazului bine justificat și a pagubei iminente întrucât de

la emiterea Ordinului nr. 2049/2009, cu același conținut, nu au intervenit

elemente noi care să justifice demiterea reclamantului, care, suferă și un

prejudiciu material prin aplicarea ordinului a cărui suspendare a solicitat-o.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 și

art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul aduce, în esență,

următoarele critici sentinței atacate:

- instanța de fond nu a menționat în

cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept care au format convingerea

instanței în ceea ce privește soluția pronunțată și nici nu s-a pronunțat

asupra excepției lipsei de interes invocată în cauză;

- în mod greșit instanța de fond a

admis cererea reclamantului deși aceasta a rămas fără obiect deoarece actul

administrativ a cărui suspendare s-a solicitat este lipsit de efecte juridice

urmare a Deciziei nr. 414 din 14 aprilie 2010 pronunțată de Curtea

Constituțională;

- pe fondul cauzei, se susține

nelegalitatea și netemeinicia hotărârii pronunțată de prima instanță, întrucât

în mod greșit s-a apreciat că Ordinul nr. 832 din 14 iunie 2010 are același

conținut cu Ordinul nr. 2049 din 9 octombrie 2009, cât timp unul reglementează

eliberarea, iar celălalt încetarea de drept.

De asemenea, se menționează că în

mod eronat s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile necesare suspendării

executării ordinului în cauză prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

referitoare la cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Intimatul-reclamant D.O.L. a

formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului întrucât

acesta a fost semnat de o persoană din cadrul Direcției juridice a Ministerului

Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ce nu avea competență în acest sens.

De asemenea, se solicită respingerea

recursului ca nefondat, apreciindu-se că sentința recurată este legală și

temeinică sub toate aspectele, sens în care au fost depuse și concluzii scrise.

Înalta Curte de Casație și Justiție analizând

cu prioritate excepția invocată, apreciază că aceasta este nefondată întrucât

prin Ordinele nr. 13 din 25 ianuarie 2010, nr. 239 din 26 octombrie 2010, Ministrul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale a delegat numitei R.S. competența de a

semna, în numele său și de a aplica ștampila, în ceea ce privește recursul

formulat împotriva sentinței pronunțate în dosarul nr. 553/39/2010 al Curții de

Apel Suceava, recurată în prezenta cauză.

Referitor la recursul formulat,

Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente.

După cum se constată, sentința

recurată cuprinde mențiunile prevăzute la art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., astfel că sunt nefondate criticile formulate de recurent în acest sens.

Soluția de suspendare a Ordinului

nr. 832 din 14 iunie 2010 este corectă.

După cum se constată, din

înscrisurile care există la dosarul cauzei, prin sentința nr. 191/2009 a Curții

de Apel Suceava, irevocabilă, s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 2049

din 9 octombrie 2009, emis de Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Prin acest ordin s-a dispus

încetarea aplicabilității Ordinului nr. 990 din 28 mai 2009, al aceluiași

emitent, cât și a contractului de management, la expirarea perioadei de preaviz

de 15 zile, începând de la 12 octombrie 2009.

Prin Ordinul nr. 832 din 14 iunie 2010

s-a dispus încetarea de drept a aceluiași Ordin nr. 990/2009 și a contractului

de management încheiat cu reclamantul.

Prin urmare, prin cele două ordine s-a

dispus încetarea aceluiași ordin, respectiv nr. 990/2009 și a contractului de

management, încheiat între Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Necontestat este faptul că prin

Decizia nr. 3419 din 25 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal, s-a respins recursul împotriva sentinței

nr. 32 din 1 februarie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin care a fost anulat Ordinul nr. 2049 din 09

octombrie 2009.

Cum efectele Ordinului nr. 2409/2009

sunt aceleași cu cele ale Ordinului nr. 832/2009, soluția de admitere este

corectă, fiind și un mijloc de corecție a atitudinii autorității publice pârâte,

ulterioară suspendării în mod irevocabil a Ordinului nr. 2049/2009, neconformă

cu principiile bunei guvernări și cu scopul dispozițiilor din Legea

contenciosului administrativ.

Este adevărat că prin Decizia nr. 550

din 29 septembrie 2010 emisă de același recurent-pârât și depusă la dosar s-a dispus

reîncadrarea intimatului-reclamant în funcția de director adjunct al O.J.P.D.R.P.

Suceava, începând cu 10 august 2010, ulterior sentinței recurate.

Chiar dacă în raport de această

situație de fapt suspendarea executării Ordinului nr. 834 din 14 iunie 2010 nu

mai are efectul scontat, dată fiind atitudinea actuală a autorității pârâte, care

a dispus în prezent reîncadrarea intimatului-reclamant în funcția de director

adjunct al O.J.P.D.R.P. Suceava, cererea de suspendare nu este fără obiect,

întrucât soluția pronunțată a avut în vedere circumstanțele de drept și de fapt

de la acel moment, astfel că sentința recurată, din perspectiva celor reținute

anterior este temeinică și legală.

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare,

coroborat cu art. 312 alin. (1) teza a II C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva Sentinței

civile nr. 165 din 13 iulie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28

octombrie 2010.