ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4742/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 11 iunie 2010,

reclamantul S.P. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale,

solicitând suspendarea executării Ordinului nr. RR din 31 mai 2010 prin care s-a

dispus încetarea de drept a Ordinului din 28 mai 2009 de numire în funcția de director

coordonator adjunct la Direcția Agricolă și de Dezvoltare Rurală Suceava, precum

și a contractului de management adiacent.

În principal, reclamantul

a cerut a se constata suspendarea de drept a executării, pe considerentul că pârâtul

a emis anterior, la 9 octombrie 2009, un alt ordin, cu nr. PP cu o altă motivare

în fapt și în drept, act a cărui executare a fost suspendată prin hotărâre judecătorească

și care a și fost anulat în primă instanță.

În subsidiar, reclamantul

a solicitat ca instanța să dispună suspendarea executării, întrucât sunt îndeplinite

cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind existența cazului bine justificat

și iminența pagubei de s-ar putea produce.

Prin sentința nr. 167

din 5 august 2010 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a admis cererea și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. RR din

31 mai 2010 până la soluționarea pe fond a acțiunii de anulare a actului.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că în cauză intervine de drept suspendarea executării

actului administrativ, pe considerentul că dispoziția cuprinsă în acest înscris

este aceeași cu cea inserată în Ordinul nr. PP/2009 a cărui executare era suspendată

prin hotărâre judecătorească irevocabilă la data de 31 mai 2010, când pârâtul a

decis din nou încetarea funcției de conducere.

De asemenea, instanța

a constatat că de altfel, sunt întrunite cumulativ și condițiile prevăzute de

art. 14 din Legea nr. 554/2004. Astfel, cazul bine justificat constă în aparența

de nelegalitate a Ordinului nr. RR din 31 mai 2010, care are același conținut cu

actul emis la 9 octombrie 2009 anulat de instanță, iar cerința pagubei iminente

subzistă de asemenea, prin prejudiciul material ce ar urma să fie produs reclamantului.

Împotriva sentinței a

declarat recurs Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâtul a invocat

faptul că instanța de fond a ignorat Deciziile Curții Constituționale prin care

O.U.G. nr. 37/2009 și O.U.G. nr. 105/2009 au fost declarate neconstituționale, având

ca urmare încetarea efectelor actelor administrative emise în baza acestor acte

normative.

Printr-un alt motiv de

recurs s-a învederat că Ordinul din 31 mai 2010 nu are același conținut cu Ordinul

nr. PP/2009, actul contestat fiind emis urmare a Deciziei Curții Constituționale

nr. 414/2010, potrivit căreia începând cu data de 28 februarie 2010, continuă să-și

producă efectele juridice Legea nr. 188/1999 cu conținutul ei normativ de dinainte

de modificările neconstituționale ce i-au fost aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 și

O.U.G. nr. 105/2009.

Pe de altă parte, pârâtul

a arătat că niciuna din condițiile cerute de Legea nr. 554/2004 nu este îndeplinită,

actul în litigiu bucurându-se de prezumția de legalitate ce nu a fost răsturnată,

iar cu privire la iminența pagubei nu s-au administrat nici un fel de dovezi.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și

a se dispune modificarea sentinței și respingerea cererii de suspendare a executării

ca neîntemeiată.

Astfel, instanța de fond

a admis în mod greșit cererea, reținând în principal că operează suspendarea de

drept a executării și în subsidiar că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, temeiul juridic

al celor două ordine, nr. RR/2010 și nr. PP/2009, este diferit. Dacă prin Ordinul

nr. PP din 9 octombrie 2009 pârâtul a dispus încetarea funcției de director coordonator

adjunct, aplicând dispozițiile O.U.G. nr. 105/2009, măsura decisă prin Ordinul

nr. RR din 31 mai 2010 a avut la bază Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010 a Curții

Constituționale prin care s-a constatat neconstituționalitatea unor dispoziții din

legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 și s-a inserat obligativitatea

respectării atât a considerentelor, cât și a dispozitivului deciziei, atât pentru

Parlament și Guvern, cât și pentru autoritățile și instituțiile publice.

În cauză nu rezultă deci

intervenirea de drept a suspendării executării, cum nici întrunirea cumulativă a

cerințelor necesare pentru dispunerea acestei măsuri.

Astfel, funcția de director

coordonator adjunct, personal contractual, pe care a ocupat-o reclamantul la Direcția

pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, a fost înființată prin O.U.G. nr. 37/2009,

prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 Curtea Constituțională declarând neconstituțională

legea de aprobare a ordonanței, având drept urmare lipsirea de efecte juridice a

actelor administrative subsecvente, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție.

În condițiile în care

și O.U.G. nr. 105/2009 a fost la rândul ei declarată neconstituțională prin decizia

nr. 1629 din 3 decembrie 2009, funcția de conducător al serviciilor publice deconcentrate

revine la regimul de funcție publică, fiind astfel eliminată categoria directorilor-coordonatori

și coordonatori adjuncți, ce aveau statutul de personal contractual.

Astfel, cum a reținut

Curtea Constituțională prin Decizia nr. 414/2010, în urma constatării neconstituționalității

celor două ordonanțe de urgență în raport cu funcțiile de conducere înființate la

nivelul serviciilor publice deconcentrate, începând cu data de 28 februarie 2010

continuă să-și producă efectele prevederile legale anterioare cuprinse în Legea

nr. 188/1999.

În raport de cele arătate

mai sus, se constată că nu este îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat,

astfel cum este definită sintagma prin art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, nici cea

de-a doua cerință nu este întrunită, nefiind dovedită nici iminența producerii unei

pagube pentru reclamant, nici perturbarea gravă a funcționării autorității publice.

În consecință, pentru

considerentele expuse, Curtea admițând recursul, va modifica sentința atacată în

sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței nr. 167 din

5 august 2010 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată în sensul că respinge cererea de suspendare ca nefondată.

Menține celelalte dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 noiembrie 2010.