ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2226/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 236 din 9 noiembrie 2009 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de obiect și a inadmisibilității acțiunii, invocate de către pârât, a admis acțiunea petentului și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 2351 din 9 octombrie 2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și suspendarea efectelor concursului organizat de același pârât în data de 26 octombrie 2009 pentru ocuparea postului de director coordonator adjunct al domeniului inspecției în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Suceava, până la soluționarea fondului litigiului.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: î n ceea ce privește excepția lipsei de obiect a cererii, aceasta nu poate fi reținută, chiar dacă ordinul atacat a fost pus în executare, o interpretare contrară lipsind prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 de aplicabilitate. e xcepția inadmisibilității primului capăt de cerere este neîntemeiată atâta timp cât din întreg probatoriul rezultă faptul că reclamantul a formulat plângere prealabilă adresată autorității emitente, fiind astfel îndeplinită cerința prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Pe fondul cauzei, instanța a apreciat că în speță sunt îndeplinite ambele condiții prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ emis de pârât, precum și a efectelor concursului organizat de acesta, respectiv „paguba iminentă” și „cazul bine justificat”.

În acest sens, instanța a reținut că în ceea ce privește „cazul bine justificat”, față de dispozițiile art. VIII din O.U.G. nr. 105/2009, există o îndoială serioasă în privința legalității Ordinului nr. 2351 din 9 octombrie 2009 emis de pârât, iar în ceea ce privește condiția prevenirii unei „pagube iminente”, a apreciat că încetarea intempestivă a contractului de management, desființarea postului și demiterea reclamantului ar perturba activitatea direcției în care acesta își exercită funcția și i-ar crea și acestuia un prejudiciu material prin lipsirea sa de veniturile pe care le încasa în virtutea exercitării funcției din care a fost demis.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a declarat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât prima instanță a nesocotit dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, nefiind întrunite condițiile prevăzute expres de lege pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ în litigiu. Aceste condiții – cazul bine justificat și paguba iminentă, trebuiau îndeplinite cumulativ, argumentarea din sentința recurată nefiind de natură a convinge referitor la acest fapt. Recursul este nefondat și va fi respins.

Examinând motivele de recurs și dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: În cauza dedusă judecății fondului, au fost invocate excepția lipsei de obiect și a inadmisibilității primului capăt de cerere – faptul că nu există plângere prealabilă, instanța de fond motivând amplu pe faptul că acțiunea are obiect atâta timp cât consecințele admiterii eventuale a primului capăt de cerere, ar produce consecințe asupra concursului organizat și ar lipsi de conținut dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Referitor la inadmisibilitate, din actele aflate la dosar, rezultă fără posibilitate de tăgadă că reclamantul a formulat plângere prealabilă adresată autorității administrative, existând la fila 21 din dosar dovada existenței acesteia.

Pe fond, cazul bine justificat este definit de Legea nr. 554/2004 și față de dispozițiile O.U.G. nr. 105/2009, există o puternică îndoială asupra legalității Ordinului nr. 2351/2009, contractul de management încheiat între părți aflându-se în derulare. În ceea ce privește paguba iminentă, prin desființarea postului și demiterea reclamantului-intimat, este cert că s-ar perturba activitatea sectorului în care își desfășoară activitatea, blocându-se o serie de programe coordonate de acesta și creându-se astfel prejudicii materiale pentru el prin lipsa veniturilor pe care le încasa pentru funcția deținută. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 236 din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2010.