ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2226/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 236

din 9 noiembrie 2009 Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei de obiect și

a inadmisibilității acțiunii, invocate de către pârât, a

admis acțiunea petentului și a dispus suspendarea executării

Ordinului nr. 2351 din 9 octombrie 2009 emis de Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale și suspendarea efectelor

concursului organizat de același pârât în data de 26 octombrie 2009 pentru

ocuparea postului de director coordonator adjunct al domeniului inspecției

în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală

Suceava, până la soluționarea fondului litigiului.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut, în esență,

următoarele:

î

n

ceea ce privește excepția lipsei de obiect a cererii, aceasta nu

poate fi reținută, chiar dacă ordinul atacat a fost pus în

executare, o interpretare contrară lipsind prevederile art. 14 din Legea

nr. 554/2004 de aplicabilitate.

e

xcepția

inadmisibilității primului capăt de cerere este

neîntemeiată atâta timp cât din întreg probatoriul rezultă faptul

că reclamantul a formulat plângere prealabilă adresată

autorității emitente, fiind astfel îndeplinită cerința

prevăzută de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei, instanța a

apreciat că în speță sunt îndeplinite ambele condiții

prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea executării actului

administrativ emis de pârât, precum și a efectelor concursului organizat

de acesta, respectiv „paguba iminentă” și „cazul bine justificat”.

În acest sens, instanța a

reținut că în ceea ce privește „cazul bine justificat”,

față de dispozițiile art. VIII din O.U.G. nr. 105/2009,

există o îndoială serioasă în privința legalității

Ordinului nr. 2351 din 9 octombrie 2009 emis de pârât, iar în ceea ce

privește condiția prevenirii unei „pagube iminente”, a apreciat

că încetarea intempestivă a contractului de management,

desființarea postului și demiterea reclamantului ar perturba activitatea

direcției în care acesta își exercită funcția și i-ar

crea și acestuia un prejudiciu material prin lipsirea sa de veniturile pe

care le încasa în virtutea exercitării funcției din care a fost

demis.

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a declarat recurs,

criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât prima

instanță a nesocotit dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004,

nefiind întrunite condițiile prevăzute expres de lege pentru a se

dispune suspendarea executării actului administrativ în litigiu. Aceste

condiții – cazul bine justificat și paguba iminentă, trebuiau îndeplinite

cumulativ, argumentarea din sentința recurată nefiind de natură

a convinge referitor la acest fapt.

Recursul este nefondat și va fi

respins.

Examinând motivele de recurs și

dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de Casație

și Justiție reține următoarele:

În cauza dedusă judecății

fondului, au fost invocate excepția lipsei de obiect și a

inadmisibilității primului capăt de cerere – faptul că nu

există plângere prealabilă, instanța de fond motivând amplu pe

faptul că acțiunea are obiect atâta timp cât consecințele

admiterii eventuale a primului capăt de cerere, ar produce consecințe

asupra concursului organizat și ar lipsi de conținut dispozițiile

art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Referitor la inadmisibilitate, din actele

aflate la dosar, rezultă fără posibilitate de tăgadă

că reclamantul a formulat plângere prealabilă adresată

autorității administrative, existând la fila 21 din dosar dovada

existenței acesteia.

Pe fond, cazul bine justificat este

definit de Legea nr. 554/2004 și față de dispozițiile

O.U.G. nr. 105/2009, există o puternică îndoială asupra

legalității Ordinului nr. 2351/2009, contractul de management încheiat

între părți aflându-se în derulare.

În ceea ce privește paguba

iminentă, prin desființarea postului și demiterea

reclamantului-intimat, este cert că s-ar perturba activitatea sectorului în

care își desfășoară activitatea, blocându-se o serie de

programe coordonate de acesta și creându-se astfel prejudicii materiale

pentru el prin lipsa veniturilor pe care le încasa pentru funcția

deținută.

Față de toate aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază

că sentința atacată este legală și temeinică,

motiv pentru care va respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii

și Dezvoltării Rurale, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile

nr. 236 din 9 noiembrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 29 aprilie 2010.