ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2138/2010

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe

Curtea de Apel Suceava, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 187

din 23 octombrie 2009 a admis acțiunea formulată de reclamantul M.I.,

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale și, pe cale de consecință, a suspendat concursul

organizat de pârât pentru ocuparea funcției de director coordonator

deținută de reclamant în cadrul Centrului Județean Suceava al

Agenția de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură Suceava.

Î

n acest sens

instanța a reținut că prin ordinul nr. 2178/2009, emis în baza

prevederilor art. 65 alin. (1) C. muncii, art. 9 lit. h) din contractul de

management și a art.

IV, art.

XIV din O.U.G. nr. 105/2009, reclamantului i s-a

acordat un preaviz de 15 zile, la expirarea căruia urma a înceta

aplicabilitatea ordinului de numire nr. 1126/2009.

Pe fondul cererii instanța a apreciat

că în speță sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel cu privire la existența cazului

bine justificat, așa cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din

Legea nr. 554/2004 s-a reținut că, deși postul deținut de

reclamant a fost desființat, potrivit art.

IV

din O.U.G. nr.

105/2009, s-a organizat un nou concurs pentru ocuparea acestuia, fără

însă a se fi făcut dovada existenței unei metodologii de concurs

ce ar fi trebuit emisă în termen de 45 de zile de la intrarea în vigoare a

ordonanței de urgență.

Mai mult decât atât, în speță nu a

expirat termenul pentru care a fost încheiat contractul de management și

nici nu a fost făcută dovada unui caz de încetare sau reziliere,

încălcându-se astfel dispozițiile art. VIII din O.U.G. nr. 105/2009.

Instanța a apreciat că este

îndeplinită și condiția pagubei iminente constând în perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități

publice, schimbarea fără motiv justificat a managerilor

autorităților publice impietând negativ asupra activității

acestora care nu se mai bucură de un management fundamentat, coordonat

și de continuitate.

Pe cale de consecință instanța

de fond a conchis că date fiind îndoielile serioase cu privire la

legalitatea ordinului nr. 2178/2009 se impune suspendarea organizării

concursului, iar în lipsa dovedirii existenței unui act administrativ prin

care s-a stabilit metodologia de organizare a concursului, anunțul

desfășurării acestuia are caracterul unui act administrativ în

sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

înfățișate de recurentul Ministerul Agriculturii, Pădurilor

și Dezvoltării Rurale

Î

mpotriva

acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâtul Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

In esență, criticile formulate au

vizat încălcarea de către prima instanță a formelor de

procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.

105 alin. (2) C. proc. civ., arătându-se că prezenta cauză a

fost soluționată cu încălcarea dispozițiilor art. 114

1

alin. (3) C. proc. civ.

Recurenta a arătat că în ciuda

conținutului textului de lege indicat, prima instanță a

soluționat cauza cu maximă urgență, i-a respins cererea de

amânare în vederea pregătirii apărării, deși citația

pentru primul termen de judecată stabilit s-a primit cu numai 2 zile

înainte, ceea ce făcea practic imposibilă depunerea unei

întâmpinări și asigurarea unei apărări

corespunzătoare.

Recurenta a susținut că procedând în acest fel, în

sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ., instanța de fond i-a produs o

vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea

hotărârii atacate, prima instanță soluționând acțiunea

reclamantei cu încălcarea principiului contradictorialității

și punând-o în situația de a nu-și putea susține și

apăra drepturile și interesele legitime.

In ceea ce privește soluția

instanței, recurenta a susținut totodată că în mod eronat

s-a apreciat îndeplinirea în cauză a cerințelor art. 14 din Legea nr.

554/2004, suspendarea executării fiind o măsură de excepție

de la prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ.

Simpla contestare a concursului de către

persoana vizată nu este însă în măsură să constituie,

prin ea însăși, un motiv de îndoială serioasă în

privința legalității acestuia în sensul legii.

instanței de control judiciar

Recursul este fondat.

In raport de criticile formulate,

față de actele și lucrările dosarului și de

prevederile legale aplicabile, înalta Curte reține că în temeiul art.

312 alin. (3) cu referire la art. 304 pct. 5 C. proc. civ. se impune casarea

hotărârii primei instanțe, pronunțată cu încălcarea

formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și trimiterea

cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe, în considerarea celor în

continuare arătate.

Sunt fondate criticile recurentei vizând

încălcarea de către prima instanță a normelor de

procedură privitoare la modalitatea de fixare și de stabilire a

primului termen de judecată și a înmânării citației, în

vederea asigurării și pentru partea pârâtă a

posibilității efective de a-și pregăti apărarea.

Astfel, potrivit art. 114

1

alin. (3)

C. proc. civ., primul termen de judecată va fi stabilit astfel încât de la

data primirii citației, pârâtul să aibă la dispoziție cel

puțin 15 zile pentru a-și pregăti apărarea, iar în procesele

urgente, cum este și cel de față, cel puțin 5 zile.

Intenția legiuitorului, în mod evident a

fost aceea de a proteja interesele părții cu legitimare

procesuală pasivă, căreia i-a fost pusă la dispoziție,

numai pentru primul termen de judecată, o perioadă de timp mai mare

de la primirea citației, tocmai pentru a-și putea pregăti

apărarea.

Față de conținutul art. 114

1

alin. (3) C. proc. civ. rezultă că pentru primul termen de

judecată fixat într-o cauză nu se poate reduce termenul de înmânare a

citației în condițiile art. 89 alin. (1) teza a II-a, în sensul

că în pricinile urgente termenul ar putea fi și mai scurt de 5 zile,

după aprecierea instanței.

Î

n cauza de față însă prima

instanță a nesocotit aceste prevederi legale, provocând

recurentei-pârâte o vătămare ce nu poate fi înlăturată

decât prin casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre

rejudecare, existența vătămării rezultând din împrejurările

cauzei și constând evident în imposibilitatea pregătirii

apărării și implicit a nerespectării principiului

contradictorialității în cauză.

Astfel, actele dosarului atestă că

la instanța de fond acțiunea reclamantului intimat a fost

primită și înregistrată la data de 20 octombrie 2009 iar primul

termen de judecată, la care a și fost pronunțată

soluția atacată, a fost fixat pentru data de 23 octombrie 2009,

pentru când s-a dispus citarea recurentei-pârâte prin fax.

Totodată, din partea introductivă a

sentinței nr. 187 din 23 octombrie 2009 rezultă că prima

instanță a omis a se pronunța, în orice mod, asupra cererii

recurentei de acordare a unui termen în vederea pregătirii

apărării și depunerii unei întâmpinări, depusă la data

de 22 octombrie 2009 (fila 45 dosar fond) și întemeiată tocmai pe

prevederile art. 114

1

alin. (3) C. proc. civ.

Fiind așadar evidentă nesocotirea

prevederilor procedurale arătate, cu consecința pronunțării

de către prima instanță a unei hotărâri prin care a

încălcat formele de procedură ce au produs o vătămare ce nu

poate fi înlăturată în alt mod, Înalta Curte, admițând prezentul

recurs, va casa sentința atacată, pe temeiul legal invocat, cu

consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceiași instanțe,

în condițiile respectării tuturor drepturilor procesuale ale ambelor

părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 187 din 23

octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 27 aprilie 2010.