ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2138/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 187 din 23 octombrie 2009 a admis acțiunea formulată de reclamantul M.I., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și, pe cale de consecință, a suspendat concursul organizat de pârât pentru ocuparea funcției de director coordonator deținută de reclamant în cadrul Centrului Județean Suceava al Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Suceava. Î n acest sens instanța a reținut că prin ordinul nr. 2178/2009, emis în baza prevederilor art. 65 alin. (1) C. muncii, art. 9 lit. h) din contractul de management și a art. IV, art. XIV din O.U.G.

nr. 105/2009, reclamantului i s-a acordat un preaviz de 15 zile, la expirarea căruia urma a înceta aplicabilitatea ordinului de numire nr. 1126/2009. Pe fondul cererii instanța a apreciat că în speță sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Astfel cu privire la existența cazului bine justificat, așa cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 s-a reținut că, deși postul deținut de reclamant a fost desființat, potrivit art. IV din O.U.G. nr. 105/2009, s-a organizat un nou concurs pentru ocuparea acestuia, fără însă a se fi făcut dovada existenței unei metodologii de concurs ce ar fi trebuit emisă în termen de 45 de zile de la intrarea în vigoare a ordonanței de urgență.

Mai mult decât atât, în speță nu a expirat termenul pentru care a fost încheiat contractul de management și nici nu a fost făcută dovada unui caz de încetare sau reziliere, încălcându-se astfel dispozițiile art. VIII din O.U.G. nr. 105/2009. Instanța a apreciat că este îndeplinită și condiția pagubei iminente constând în perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice, schimbarea fără motiv justificat a managerilor autorităților publice impietând negativ asupra activității acestora care nu se mai bucură de un management fundamentat, coordonat și de continuitate.

Pe cale de consecință instanța de fond a conchis că date fiind îndoielile serioase cu privire la legalitatea ordinului nr. 2178/2009 se impune suspendarea organizării concursului, iar în lipsa dovedirii existenței unui act administrativ prin care s-a stabilit metodologia de organizare a concursului, anunțul desfășurării acestuia are caracterul unui act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004. 2. Motivele de recurs înfățișate de recurentul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale Î mpotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. In esență, criticile formulate au vizat încălcarea de către prima instanță a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., arătându-se că prezenta cauză a fost soluționată cu încălcarea dispozițiilor art. 114 1 alin. (3) C. proc. civ. Recurenta a arătat că în ciuda conținutului textului de lege indicat, prima instanță a soluționat cauza cu maximă urgență, i-a respins cererea de amânare în vederea pregătirii apărării, deși citația pentru primul termen de judecată stabilit s-a primit cu numai 2 zile înainte, ceea ce făcea practic imposibilă depunerea unei întâmpinări și asigurarea unei apărări corespunzătoare. Recurenta a susținut că procedând în acest fel, în sensul art. 105 alin. (2) C. proc. civ., instanța de fond i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii atacate, prima instanță soluționând acțiunea reclamantei cu încălcarea principiului contradictorialității și punând-o în situația de a nu-și putea susține și apăra drepturile și interesele legitime.

In ceea ce privește soluția instanței, recurenta a susținut totodată că în mod eronat s-a apreciat îndeplinirea în cauză a cerințelor art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării fiind o măsură de excepție de la prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ. Simpla contestare a concursului de către persoana vizată nu este însă în măsură să constituie, prin ea însăși, un motiv de îndoială serioasă în privința legalității acestuia în sensul legii. 3. Soluția și considerentele instanței de control judiciar Recursul este fondat. In raport de criticile formulate, față de actele și lucrările dosarului și de prevederile legale aplicabile, înalta Curte reține că în temeiul art. 312 alin. (3) cu referire la art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. se impune casarea hotărârii primei instanțe, pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. și trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe, în considerarea celor în continuare arătate. Sunt fondate criticile recurentei vizând încălcarea de către prima instanță a normelor de procedură privitoare la modalitatea de fixare și de stabilire a primului termen de judecată și a înmânării citației, în vederea asigurării și pentru partea pârâtă a posibilității efective de a-și pregăti apărarea. Astfel, potrivit art. 114 1 alin. (3) C. proc. civ., primul termen de judecată va fi stabilit astfel încât de la data primirii citației, pârâtul să aibă la dispoziție cel puțin 15 zile pentru a-și pregăti apărarea, iar în procesele urgente, cum este și cel de față, cel puțin 5 zile.

Intenția legiuitorului, în mod evident a fost aceea de a proteja interesele părții cu legitimare procesuală pasivă, căreia i-a fost pusă la dispoziție, numai pentru primul termen de judecată, o perioadă de timp mai mare de la primirea citației, tocmai pentru a-și putea pregăti apărarea. Față de conținutul art. 114 1 alin. (3) C. proc. civ. rezultă că pentru primul termen de judecată fixat într-o cauză nu se poate reduce termenul de înmânare a citației în condițiile art. 89 alin. (1) teza a II-a, în sensul că în pricinile urgente termenul ar putea fi și mai scurt de 5 zile, după aprecierea instanței.

Î n cauza de față însă prima instanță a nesocotit aceste prevederi legale, provocând recurentei-pârâte o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, existența vătămării rezultând din împrejurările cauzei și constând evident în imposibilitatea pregătirii apărării și implicit a nerespectării principiului contradictorialității în cauză. Astfel, actele dosarului atestă că la instanța de fond acțiunea reclamantului intimat a fost primită și înregistrată la data de 20 octombrie 2009 iar primul termen de judecată, la care a și fost pronunțată soluția atacată, a fost fixat pentru data de 23 octombrie 2009, pentru când s-a dispus citarea recurentei-pârâte prin fax.

Totodată, din partea introductivă a sentinței nr. 187 din 23 octombrie 2009 rezultă că prima instanță a omis a se pronunța, în orice mod, asupra cererii recurentei de acordare a unui termen în vederea pregătirii apărării și depunerii unei întâmpinări, depusă la data de 22 octombrie 2009 (fila 45 dosar fond) și întemeiată tocmai pe prevederile art. 114 1 alin. (3) C. proc. civ. Fiind așadar evidentă nesocotirea prevederilor procedurale arătate, cu consecința pronunțării de către prima instanță a unei hotărâri prin care a încălcat formele de procedură ce au produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod, Înalta Curte, admițând prezentul recurs, va casa sentința atacată, pe temeiul legal invocat, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceiași instanțe, în condițiile respectării tuturor drepturilor procesuale ale ambelor părți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 187 din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2010.