ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2949/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 182

din 23 octombrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea

formulată de reclamantul I.Ș.V., în contradictoriu cu pârâtul M.A.P.D.R.,

și a dispus suspendarea executării anunțului privind concursul

organizat de pârât pentru ocuparea funcției de director coordonator în

cadrul D.A.D.R. Suceava până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de apel a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul instanței, la data de 20 octombrie 2009, reclamantul a

solicitat instanței să dispună, în

temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

suspendarea actelor

administrative care au stat la baza organizării concursului pentru

evaluarea cunoștințelor și aptitudinilor manageriale a

persoanelor care urmează să ocupe funcții de director

coordonator, director coordonator adjunct a serviciilor publice deconcentrate

aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea Ministerului

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în data de 26

octombrie 2009.

Prin Ordinul M.A.P.D.R. nr. 2356/2009,

s-a acordat reclamantului, începând cu data de 12 octombrie 2009, preaviz de 15

zile lucrătoare, urmând ca, la expirarea perioadei de preaviz, să

înceteze aplicabilitatea Ordinului M.A.P.D.R. nr. 1540/2009, prin care

reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator al D.A.D.R. –

U.F. Suceava.

Ordinul nr. 2356/2009 a fost emis în

temeiul prevederilor art. IV și art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009, ale art.

65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, ale art. 9 alin. (1) lit. h) din contractul

de management nr. 190 din 28 mai 2009 și ale H.G. nr. 8/2009

privind organizarea și funcționarea Ministerului

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale

.

Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, reclamantul a formulat plângere prealabilă atât împotriva Ordinului

nr. 2356/2009, cât și împotriva actelor administrative care au stat la

baza organizării la data de 26 octombrie 2009 a concursului pentru evaluarea cunoștințelor și aptitudinilor manageriale ale

persoanelor care urmează să ocupe funcții de director

coordonator și director coordonator adjunct ale serviciilor publice

descentralizate aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea

ministerului.

Curtea de apel a reținut

că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 referitoare la existența cazului bine justificat

și prevenirea producerii unei pagube iminente.

În ceea ce privește

existența cazului bine justificat, instanța, fără a

prejudeca fondul litigiului, a reținut că există o îndoială

puternică asupra legalității organizării acestui concurs,

întrucât, pe de o parte, până la data pronunțări hotărârii

nu a fost emisă metodologia de evaluare a cunoștințelor și

aptitudinilor manageriale ale candidaților care participă la concurs,

care trebuia adoptată în termenul de 45 de zile prevăzut de art. V alin.

(6) din O.U.G. nr. 105/2009, termen calculat de la intrarea în vigoare a

ordonanței de urgență, iar, pe de altă parte, la data

concursului – 26 octombrie 2009, nu este împlinit nici termenul de preaviz

acordat reclamantului, astfel că încă este aplicabil Ordinul nr. 1540

din 28 mai 2009 de numire a reclamantului în funcția publică

respectivă.

În ceea ce privește prevenirea

producerii unei pagube iminente, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. ș)

din Legea nr. 554/2004, instanța a reținut că, având în vedere

complexitatea atribuțiilor ce revin reclamantului conform anexei nr. 3 la

contractul de management nr. 190 din 28 mai 2009, vacantarea intempestivă

a postului de conducere ocupat de acesta și organizarea unui concurs

pentru ocuparea acestui post, înainte de a înceta aplicabilitatea ordinului de

numire în funcție a persoanei respective, sunt de natură a produce o

perturbare semnificativă a funcționării D.A.D.R. Suceava.

Împotriva Sentinței civile nr. 182

din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs

pârâtul M.A.D.R., invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 5, 6

și 9 precum și art. 304

1

C. proc. civ.

Prin cererea de recurs

recurentul-pârât, aduce, în esență, următoarele critici

sentinței recurate:

- În susținerea motivului de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se arată că

instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute

sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.,

întrucât a primit citația în ziua termenului de judecată, fapt ce a

făcut imposibilă pregătirea apărării și

formularea unei întâmpinări în conformitate cu art. 114

1

alin.

(3) C. proc. civ.

- În ceea ce privește motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., se arată că

instanța de fond, cu depășirea limitelor, a pronunțat o

sentință netemeinică și nelegală, deoarece între

obiectul pricinii supus judecății și ceea ce s-a pronunțat

există inadvertențe, în sensul că s-a acordat ceea ce nu s-a

cerut, adică extra petita.

- În opinia recurentului-pârât cererea

formulată de intimatul - reclamant este lipsită de obiect deoarece

concursul s-a desfășurat în perioada 19 - 27 octombrie 2009 iar

termenul pentru organizarea concursului expirase la momentul

pronunțării instanței de fond, astfel că hotărârea

este lipsită de finalitate.

- În susținerea motivului de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se arată că

sentința recurată este netemeinică și nelegală

întrucât în mod greșit s-a reținut ca fiind îndeplinite

condițiile impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare, pentru a fi admisă

cererea de suspendare formulată.

În opinia recurentului - pârât nu

s-a făcut dovada existenței cazului bine justificat și nici a

iminenței producerii unei pagube de către reclamant, astfel cum

aceste noțiuni sunt definite de legiuitor în art. 2 alin. (1) lit. t)

și ș) din legea menționată.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, analizând recursul formulat în raport de dispozițiile

legale incidente cât și de prevederile art. 304

1

C. proc. civ.,

apreciază că acesta este fondat, însă, pentru considerentele ce

urmează a fi expuse.

După cum se constată,

intimatul - reclamant a solicitat în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

suspendarea executării dispozițiilor actelor administrative care au

stat la baza organizării concursului din 26 octombrie 2009, pentru

evaluarea cunoștințelor și aptitudinilor manageriale a

persoanelor care urmează să opune funcții de director coordonator,

director coordonator adjunct, în cadrul serviciilor publice deconcentrate

aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea

Ministerului Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale, până la pronunțarea instanței de fond.

Ulterior, prin

precizarea din 23 octombrie 2009, s-a solicitat suspendarea actului administrativ

reprezentat de anunțul de concurs al Ministerului Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale pentru ocuparea funcțiilor

de

director

coordonator, director coordonator adjunct, din cadrul serviciilor publice

deconcentrate aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea

Ministerului Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale, din perioada 19 – 27 octombrie 2009, precum și a

graficului de desfășurare a acestui concurs.

Instanța

de fond a dispus prin sentința recurată suspendarea executării

anunțului privind concursul organizat de recurentul-pârât până la

pronunțarea instanței de fond.

Soluția

instanței de fond este nelegală întrucât potrivit art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, suspendarea executării ce poate fi dispusă de

instanța de contencios administrativ competentă vizează acte

administrative unilaterale.

Actele a

căror suspendare a executării s-a solicitat de către

intimatul-reclamant nu se încadrează în categoria actelor administrative,

astfel cum acestea sunt definite de legiuitor în art. 2 alin. (1) lit. c) din

legea menționată, ca fiind: „acte unilaterale cu caracter individual

sau normativ emise de o autoritate publică, în regim de putere

publică, în vederea organizării executării legii sau a

executării în concret a legii, care dau naștere, modifică sau

sting raporturi juridice”.

Nici

anunțul și nici concursul pentru ocuparea funcțiilor de

director coordonator,

director coordonator adjunct, din cadrul serviciilor publice deconcentrate

aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea

Ministerului Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale, din perioada 19 – 27 octombrie 2009, precum și

graficul de desfășurare a acestui concurs, nu se încadrează în

categoria actelor administrative astfel definite, neproducând efecte juridice

în ceea ce privește nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor

juridice pe care intimatul – reclamant le-a avut cu angajatorul său.

Înscrisul

materializat în anunțul privind concursul organizat de recurentul - pârât,

a cărui suspendare a executării a fost dispusă de instanța

de fond reprezintă în fapt o operațiune administrativă

efectuată în aplicarea și executarea deciziei autorității

pârâte de organizarea a concursului din perioada 19 – 27 octombrie 2009,

conform graficului anexat anunțului.

Actul

administrativ care produce efecte în ceea ce privește nașterea,

modificarea sau stingerea raporturilor juridice pe care intimatul – reclamant

le-a avut cu angajatorul său este evident Ordinul nr. 2356/2009, emis de

recurentul - pârât, ori acest act administrativ nu a constituit obiectul

cererii de suspendare formulate de reclamant.

Față

de cele expuse, în mod greșit instanța de fond a apreciat că

sunt întrunite cerințele art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare, întrucât, așa cum

s-a reținut, suspendarea executării se poate dispune numai cu privire

la acte administrative, ori, actele pentru care s-a solicitat suspendarea

executării de către reclamant nu se încadrează în categoria

actelor administrative, astfel cum acestea au fost definite de legiuitor în art.

2 alin. (1) lit. c) din legea menționată.

În

consecință, având în vedere considerentele expuse, sentința

recurată este nelegală, astfel că în temeiul art. 312 alin. (1)

teza I C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare, se va admite recursul

formulat de M.A.D.R., se va casa sentința recurată și se va

respinge cererea de suspendare formulată de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.A.D.R.

împotriva sentinței civile nr. 182 din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

atacată și respinge cererea de suspendare formulată de

reclamantul I.Ș.V.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.