ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2949/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 182 din 23 octombrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamantul I.Ș.V., în contradictoriu cu pârâtul M.A.P.D.R., și a dispus suspendarea executării anunțului privind concursul organizat de pârât pentru ocuparea funcției de director coordonator în cadrul D.A.D.R. Suceava până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul instanței, la data de 20 octombrie 2009, reclamantul a solicitat instanței să dispună, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea actelor administrative care au stat la baza organizării concursului pentru evaluarea cunoștințelor și aptitudinilor manageriale a persoanelor care urmează să ocupe funcții de director coordonator, director coordonator adjunct a serviciilor publice deconcentrate aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în data de 26 octombrie 2009. Prin Ordinul M.A.P.D.R. nr. 2356/2009, s-a acordat reclamantului, începând cu data de 12 octombrie 2009, preaviz de 15 zile lucrătoare, urmând ca, la expirarea perioadei de preaviz, să înceteze aplicabilitatea Ordinului M.A.P.D.R.

nr. 1540/2009, prin care reclamantul a fost numit în funcția de director coordonator al D.A.D.R. – U.F. Suceava. Ordinul nr. 2356/2009 a fost emis în temeiul prevederilor art. IV și art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009, ale art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, ale art. 9 alin. (1) lit. h) din contractul de management nr. 190 din 28 mai 2009 și ale H.G.

nr. 8/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale . Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a formulat plângere prealabilă atât împotriva Ordinului nr. 2356/2009, cât și împotriva actelor administrative care au stat la baza organizării la data de 26 octombrie 2009 a concursului pentru evaluarea cunoștințelor și aptitudinilor manageriale ale persoanelor care urmează să ocupe funcții de director coordonator și director coordonator adjunct ale serviciilor publice descentralizate aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea ministerului. Curtea de apel a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 referitoare la existența cazului bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente.

În ceea ce privește existența cazului bine justificat, instanța, fără a prejudeca fondul litigiului, a reținut că există o îndoială puternică asupra legalității organizării acestui concurs, întrucât, pe de o parte, până la data pronunțări hotărârii nu a fost emisă metodologia de evaluare a cunoștințelor și aptitudinilor manageriale ale candidaților care participă la concurs, care trebuia adoptată în termenul de 45 de zile prevăzut de art. V alin. (6) din O.U.G. nr. 105/2009, termen calculat de la intrarea în vigoare a ordonanței de urgență, iar, pe de altă parte, la data concursului – 26 octombrie 2009, nu este împlinit nici termenul de preaviz acordat reclamantului, astfel că încă este aplicabil Ordinul nr. 1540 din 28 mai 2009 de numire a reclamantului în funcția publică respectivă.

În ceea ce privește prevenirea producerii unei pagube iminente, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, instanța a reținut că, având în vedere complexitatea atribuțiilor ce revin reclamantului conform anexei nr. 3 la contractul de management nr. 190 din 28 mai 2009, vacantarea intempestivă a postului de conducere ocupat de acesta și organizarea unui concurs pentru ocuparea acestui post, înainte de a înceta aplicabilitatea ordinului de numire în funcție a persoanei respective, sunt de natură a produce o perturbare semnificativă a funcționării D.A.D.R. Suceava. Împotriva Sentinței civile nr. 182 din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul M.A.D.R., invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 5, 6 și 9 precum și art. 304 1 C. proc.

civ. Prin cererea de recurs recurentul-pârât, aduce, în esență, următoarele critici sentinței recurate: - În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se arată că instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât a primit citația în ziua termenului de judecată, fapt ce a făcut imposibilă pregătirea apărării și formularea unei întâmpinări în conformitate cu art. 114 1 alin. (3) C. proc. civ. - În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., se arată că instanța de fond, cu depășirea limitelor, a pronunțat o sentință netemeinică și nelegală, deoarece între obiectul pricinii supus judecății și ceea ce s-a pronunțat există inadvertențe, în sensul că s-a acordat ceea ce nu s-a cerut, adică extra petita.

- În opinia recurentului-pârât cererea formulată de intimatul - reclamant este lipsită de obiect deoarece concursul s-a desfășurat în perioada 19 - 27 octombrie 2009 iar termenul pentru organizarea concursului expirase la momentul pronunțării instanței de fond, astfel că hotărârea este lipsită de finalitate. - În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se arată că sentința recurată este netemeinică și nelegală întrucât în mod greșit s-a reținut ca fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, pentru a fi admisă cererea de suspendare formulată. În opinia recurentului - pârât nu s-a făcut dovada existenței cazului bine justificat și nici a iminenței producerii unei pagube de către reclamant, astfel cum aceste noțiuni sunt definite de legiuitor în art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din legea menționată.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul formulat în raport de dispozițiile legale incidente cât și de prevederile art. 304 1 C. proc. civ., apreciază că acesta este fondat, însă, pentru considerentele ce urmează a fi expuse. După cum se constată, intimatul - reclamant a solicitat în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării dispozițiilor actelor administrative care au stat la baza organizării concursului din 26 octombrie 2009, pentru evaluarea cunoștințelor și aptitudinilor manageriale a persoanelor care urmează să opune funcții de director coordonator, director coordonator adjunct, în cadrul serviciilor publice deconcentrate aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, până la pronunțarea instanței de fond.

Ulterior, prin precizarea din 23 octombrie 2009, s-a solicitat suspendarea actului administrativ reprezentat de anunțul de concurs al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale pentru ocuparea funcțiilor de director coordonator, director coordonator adjunct, din cadrul serviciilor publice deconcentrate aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, din perioada 19 – 27 octombrie 2009, precum și a graficului de desfășurare a acestui concurs. Instanța de fond a dispus prin sentința recurată suspendarea executării anunțului privind concursul organizat de recurentul-pârât până la pronunțarea instanței de fond. Soluția instanței de fond este nelegală întrucât potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, suspendarea executării ce poate fi dispusă de instanța de contencios administrativ competentă vizează acte administrative unilaterale.

Actele a căror suspendare a executării s-a solicitat de către intimatul-reclamant nu se încadrează în categoria actelor administrative, astfel cum acestea sunt definite de legiuitor în art. 2 alin. (1) lit. c) din legea menționată, ca fiind: „acte unilaterale cu caracter individual sau normativ emise de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice”.

Nici anunțul și nici concursul pentru ocuparea funcțiilor de director coordonator, director coordonator adjunct, din cadrul serviciilor publice deconcentrate aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, din perioada 19 – 27 octombrie 2009, precum și graficul de desfășurare a acestui concurs, nu se încadrează în categoria actelor administrative astfel definite, neproducând efecte juridice în ceea ce privește nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice pe care intimatul – reclamant le-a avut cu angajatorul său. Înscrisul materializat în anunțul privind concursul organizat de recurentul - pârât, a cărui suspendare a executării a fost dispusă de instanța de fond reprezintă în fapt o operațiune administrativă efectuată în aplicarea și executarea deciziei autorității pârâte de organizarea a concursului din perioada 19 – 27 octombrie 2009, conform graficului anexat anunțului.

Actul administrativ care produce efecte în ceea ce privește nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice pe care intimatul – reclamant le-a avut cu angajatorul său este evident Ordinul nr. 2356/2009, emis de recurentul - pârât, ori acest act administrativ nu a constituit obiectul cererii de suspendare formulate de reclamant. Față de cele expuse, în mod greșit instanța de fond a apreciat că sunt întrunite cerințele art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, întrucât, așa cum s-a reținut, suspendarea executării se poate dispune numai cu privire la acte administrative, ori, actele pentru care s-a solicitat suspendarea executării de către reclamant nu se încadrează în categoria actelor administrative, astfel cum acestea au fost definite de legiuitor în art. 2 alin. (1) lit. c) din legea menționată.

În consecință, având în vedere considerentele expuse, sentința recurată este nelegală, astfel că în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se va admite recursul formulat de M.A.D.R., se va casa sentința recurată și se va respinge cererea de suspendare formulată de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.A.D.R. împotriva sentinței civile nr. 182 din 23 octombrie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul I.Ș.V. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.