ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3542/2012

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința nr. 248

din 15 septembrie 2011, Curtea de Apel Galați a admis în parte acțiunea, formulată

de reclamanta N.R. în contradictoriu cu autoritatea pârâtă Institutul Național de

Statistică și a respins ca fiind lipsită de interes cererea privind anularea Ordinului

nr. 368 din 22 mai 2009 emis de Președintele Institutului Național de Statistică

și ca lipsită de obiect cererea privind reintegrarea reclamantei în funcția de director

executiv la Direcția Județeană de Statistică Vrancea.

Totodată, Curtea de

Apel a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile bănești cuvenite pe perioada

demiterii și până la reintegrarea efectivă în funcție, respectiv 22 mai 2009-08

iulie 2010 în sumă totală de 18.463 RON, conform adeverinței din 07 iulie 2011 emisă

de Institutul Național de Statistică - Direcția Județeană de Statistică Vrancea.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că măsura dispusă împotriva reclamantei a fost una lipsită

de temei legal, fapt ce rezultă și din emiterea ulterioară a ordinului nr. 1560

din 07 iulie 2010 prin care reclamanta este repusă în funcția de director executiv

la Direcția Județeană de Statistică Vrancea.

Curtea de Apel a mai reținut

că printre instituțiile fundamentale ale statului și care fac obiectul criticii

de neconstituționalitate a Legii de aprobare a O.G. nr. 37/2009 se identifică și

serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației

publice centrale din unitățile administrativ teritoriale, prin raportare la

art. 123 alin. (2) din Constituție, conform căreia „Prefectul este reprezentantul

Guvernului pe plan local și conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor

și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ

teritoriale”.

S-a mai arătat în considerentele

sentinței atacate că, urmare a emiterii ulterioare a ordinului nr. 1560 din 07

iulie 2010 prin care reclamanta este repusă în funcția de director executiv la Direcția

Județeană de Statistică Vrancea, este lipsită de interes anularea ordinului nr.

368 din 22 mai 2009 emis de autoritatea pârâtă prin care s-a dispus demiterea reclamantei

din funcția de director executiv, precum și solicitarea privind reintegrarea acesteia

din funcția din care a fost demisă.

Împotriva hotărârii instanței

de fond a declarat recurs pârâta Institutul Național de Statistică, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Institutul Național de

Statistică, prin motivele de recurs, a susținut că în mod greșit instanța de fond

a dispus acordarea despăgubirilor față de reclamantă, în condițiile în care nu a

anulat ordinul nr. 368 din 22 mai 2009 prin care aceasta a fost demisă din funcția

de director executiv.

În susținerea recursului,

recurentul a mai arătat că atâta vreme cât a fost respins ca lipsit de interes capătul

de cerere privind reintegrarea reclamantei, nu se mai impunea acordarea salariului

corespunzător acestei perioade.

II. Considerentele Înaltei

Curți de Casație și Justiție

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate de recurentul-pârât și a dispozițiilor art. 304

1

C.

proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta

Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse

în continuare:

Instanța de contencios

administrativ competentă a fost legal învestită cu efectuarea controlului de legalitate

al ordinului nr. 368 din 22 mai 2009 prin care recurentul-pârât Institutul Național

de Statistică a dispus eliberarea reclamantei din funcția publică de conducere de

director executiv la Direcția Județeană de Statistică Vrancea.

Unicul motiv de fond al

actului administrativ atacat l-a constituit art. III din O.U.G. nr. 37/2009 privind

unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, toate celelalte

dispoziții legale menționate în cuprinsul acestuia, justificând din punct de vedere

formal măsura eliberării din funcția publică dispusă.

Or, ca efect al pronunțării

Deciziei nr. 1257 din data de 07 octombrie 2009 de către Curtea Constituțională,

prin care s-a constatat neconstituționalitatea Legii de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009

și având în vedere că potrivit Deciziei Plenului Curții Constituționale nr. 1 din

17 ianuarie 1995, legea de aprobare face corp comun cu ordonanța la care aceasta

se referă, actul administrativ examinat este lipsit de suportul dispozițiilor legale

pe care se fundamenta.

De altfel, însuși pârâtul

a confirmat că actul administrativ prin care reclamanta a fost destituită din funcție,

este nelegal, astfel că a dispus, prin ordinul nr. 1560 din 07 iulie 2010, reintegrarea

reclamantei în funcția de directori executiv la Direcția Județeană de

Statistică Vrancea.

În acord cu judecătorul

fondului, Înalta Curte constată că despăgubirile acordate reprezintă o măsură legală

și corectă, fiind o consecință a restabilirii cu caracter retroactiv a situației

anterioare în sensul obligării pârâtului la plata diferenței între drepturile salariale

ce le-a încasat efectiv și drepturile salariale ce i se cuveneau dacă ar fi exercitat

funcția, din care a fost eliberată abuziv.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că sunt nefondate criticile recurentului referitoare la greșita acordare

a drepturilor salariale pentru perioada în care reclamanta nu a exercitat funcția

de director executiv pe motiv ca nu s-a dispus anularea ordinului și reintegrarea

acesteia, în condițiile în care la momentul soluționării cauzei, reclamanta era

repusă în funcția de director executiv prin Ordinul nr. 1560 din 07 iulie 2010 emis

de Institutul Național de Statistică.

II.2. Temeiul legal al

soluției instanței de recurs

Având în vedere toate

aceste considerente, Înalta Curte reținând că hotărârea pronunțată de instanța de

fond este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D

E

Respinge recursul declarat

de Institutul Național de Statistică împotriva sentinței nr. 248 din 15 septembrie

2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 18 septembrie 2012.