ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 110/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții Orașul S. prin Primar și Comuna B. prin Primar au chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. solicitând suspendarea executării și anularea parțială a Ordinului nr. 2180 din 03 iunie 2011, emis de autoritatea pârâtă, anexa VII, urmare includerii în această anexă a A.F.P. S. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 336 din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea formulata de reclamanții Orașul S. prin Primar și Comuna B. prin Primar în contradictoriu cu A.N.A.F., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin Ordinul nr. 2180/2011 al A.N.A.F. s-a dispus reorganizarea structurii direcțiilor generale a finanțelor publice județene - la anexa 1, prevăzându-se ca în subordinea D.G.F.P. Hunedoara să funcționeze, începând cu 15 iulie 2011, A.F.P. Deva, Brad, Hunedoara, Orăștie, Petroșani, Hațeg și Ilia. Comparativ cu Ordinul nr. 375/2009 al A.N.A.F. și din cele menționate la art. III al Ordinului 2180/2011, instanța a constatat că A.F.P. S. și-a încetat activitatea, urmând ca personalul acesteia să fie preluat prin examen de testare profesională în condițiile Regulamentului prevăzut în anexele 2 și 3. Instanța a reținut că cererea de suspendare este motivată în fapt și drept, reclamanții invocând prevederile art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Analizând actul administrativ atacat, instanța a constatat însă că măsurile de reorganizare dispuse nu sunt afectate de o încălcare vădită a legii de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului. Neîndeplinirea acestei condiții conduce la respingerea cererii de suspendare, instanța reținând că cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiții, nu mai face necesară cercetarea celei de a doua, respectiv a pagubei iminente. Instanța a reținut totodată că nici pe fond acțiunea nu este întemeiată, constatând că Ordinul atacat este emis de organul competent și în limita competențelor legale conferite acestuia. Astfel, potrivit art. 1 din H.G.

nr. 109/2009 - A.N.A.F. se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanțelor Publice, finanțată din bugetul de stat și din venituri proprii, iar conform art. 2, în subordinea A.N.A.F. funcționează Garda Financiară, A.N.V., direcțiile generale ale finanțelor publice județene și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, ca instituții publice cu personalitate juridică. Conform art. 11 alin. (4) Structura organizatorică a direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, administrațiilor finanțelor publice municipale, orășenești și comunale, precum și a D.G.F.P.

a Municipiului București și a administrațiilor finanțelor publice ale sectoarelor municipiului București se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F. Structurile organizatorice teritoriale aferente activității de trezorerie și contabilitate publică și ale celorlalte compartimente subordonate direct Ministerului Finanțelor Publice se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F., cu avizul ministrului finanțelor publice. Măsura de reorganizare dispusă, a reținut instanța de primă jurisdicție, s-a fundamentat pe o analiză a situației existente, așa cum rezultă din referatul de aprobare din 3 iunie 2011, care a stat la baza emiterii ordinului, astfel că înglobând actele pregătitoare care au dus la adoptarea lui, ordinul de aprobare a referatului include și motivarea reorganizării.

În ce privește prevederile art. 8 din Legea nr. 215/2001, care impun autorităților administrației publice centrale să consulte, înainte de adoptarea oricărei decizii, structurile asociative ale autorităților administrație publice locale, în toate problemele care le privesc în mod direct, potrivit legii, prima instanță a apreciat că nu sunt incidente și nu pot afecta valabilitatea ordinului atacat, întrucât ordinul vizează reorganizarea direcțiilor generale ale finanțelor publice și nu strict probleme de interes local. Mai mult, ceea ce reclamanții invocă în argumentarea acțiunii sunt critici cu privire la oportunitatea măsurii de reorganizare, ori aceasta este lăsată la aprecierea emitentului actului, ținând de modul în care acesta a înțeles să eficientizeze funcționarea unităților subordonate care aplică politica sa fiscală.

Astfel, așa cum a arătat pârâta, la baza măsurilor de diminuare a numărului unităților fiscale subordonate direcțiilor județene au stat anumite criterii, care au fost analizate în funcție de situația concretă și anume: numărul redus de contribuabili administrați; nivelul veniturilor realizate și ponderea acestora în buget; numărul redus de personal, precum și distanța foarte mică față de administrațiile financiare învecinate și care și-au continuat activitatea. Analiza pe care o susțin reclamanții referitor la aspectele de nelegalitate invocate în cererea lor, încetarea activității A.F.P. S. - unitate descentralizată în sistemul organelor statului - a concluzionat instanța de fond, nu creează nici un prejudiciu material în patrimoniul bugetului local, existând o delimitare strictă între activitatea și competența primului tip de autorități publice și cele ale unității administrativ teritoriale locale reclamante.

3. Recursul declarat de Orașul S. prin Primar În termen legal împotriva hotărârii instanței de fond a promovat recurs autoritatea reclamantă, invocând ca temei legal al căii de atac exercitate prevederile art. 304 1 , art. 304 pct. 6-9 și ale art. 312 C. proc. civ.

În esență, prin motivele de recurs dezvoltate, recurenta-reclamantă a înfățișat următoarele critici în raport de hotărârea primei instanțe: -în motivarea sentinței au fost cuprinse considerente străine de natura cauzei, apreciate ca fiind inutile, cum ar fi emiterea ordinului atacat de organul competent sau încadrarea în limitele competențelor acestuia; -nu s-a reținut că ordinul atacat s-a fundamentat pe interese atât de subiective încât nici autoritatea pârâtă nu și-a putut motiva reorganizarea într-un termen anterior, rezonabil; -ordinul atacat este nelegal tocmai pentru că nu există o argumentare coerentă și logică care să convingă că era necesară emiterea lui; -în mod greșit instanța de fond nu a analizat oportunitatea emiterii actului atacat în lipsa argumentării deciziei luate; -nu au fost examinate și analizate argumentele înfățișate vizând prejudicierea directă a recurentei, desființarea A.F.P.

S. și implicit a Trezoreriei și mutarea acestor structuri în Municipiul Orăștie, la o distanță de 20 km generând o directă vătămare asupra tuturor angajaților, ca și cheltuieli suplimentare, raportat la specificul activității. 4. Soluția și considerentele instanței de control judiciar Recursul nu este fondat. Înalta Curte, examinând sentința atacată și actele dosarului, raportat la criticile înfățișate, ce se subsumează practic numai motivului de nelegalitate, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și față de prevederile legale incidente, reține că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a atrage modificarea hotărârii, în considerarea celor în continuare arătate. Recurenta-reclamantă Orașul S., prin primar, a solicitat instanței de contencios administrativ, anularea parțială a Ordinului nr. 2180 din 3 iunie 2011, respectiv modificarea în parte a actului, cu consecința includerii în anexa nr. 7 a A.F.P.

a Orașului S., jud. Hunedoara, ca și suspendarea executării acestuia, până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Prin Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2180/2011, începând cu 15 iulie 2011, s-a creat o nouă structură organizatorică, urmare aplicării art. 1 din respectivul ordin, a direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, generând, inter alia, desființarea implicită a A.F.P. S. al cărei personal urmează a fi preluat prin examen de testare profesională, conform Regulamentului prevăzut în anexele 2 și 3 ale aceluiași ordin. Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă a considerentelor hotărârii atacate, de mai sus, prima instanță, contrar celor susținute de recurenta-reclamantă, a examinat în detaliu motivele de nelegalitate ale actului atacat invocate în cererea de chemare în judecată, raportându-se în mod judicios și deplin coerent și la oportunitatea măsurii de reorganizare dispusă.

Așa fiind, criticile recurentei vizând pretinsa nemotivare sau, mai exact, referirile la considerente străine de natura pricinii nu pot fi primite întrucât nu sunt întemeiate. În mod just a apreciat prima instanță că, argumentele esențiale și cele mai numeroase de altfel ale recurentei, în susținerea nelegalității ordinului atacat se subsumează oportunității măsurii de reorganizare, cu privire la care, judecătorul fondului, cu temei, prin analiza făcută, a reținut că este lăsată la aprecierea emitentului actului.

După cum a statuat deja Înalta Curte în jurisprudența sa în această materie, oportunitatea exprimă un element al legalității ce derivă din capacitatea pe care o are autoritatea administrativă emitentă, de a alege dintre mai multe soluții posibile, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie ocrotit, ceea ce, cu alte cuvinte, înseamnă că un act administrativ emis trebuie să satisfacă atât rigorile legii cât și o nevoie socială determinată. Examinând actul atacat dar și criticile recurentei din această perspectivă, Înalta Curte constată că nu este demonstrată nelegalitatea Ordinului ce a antrenat reorganizarea structurii direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, după cum bine a reținut și prima instanță.

Posibilitatea de apreciere acordată autorității administrative emitente, respectiv A.N.A.F., a fost aplicată și utilizată în cazul Ordinului nr. 2180/2011, în limitele legalității, respectiv a competențelor ce-i sunt conferite potrivit art. 1, art. 2 și art. 11 alin. (4) din H.G. nr. 109/2009, măsura de reorganizare fiind fundamentată și pe o analiză a situației existente, din aceeași dată de 3 iunie 2011 (dosar fond). Critica recurentei în sensul că o atare fundamentare se impunea a fi întocmită cu mult timp înainte de data emiterii ordinului, nu poate fi primită în condițiile în care, chiar reținând emiterea concomitentă a celor două acte, este de menționat că o atare împrejurare, în sine, nu este de natură a atrage nelegalitatea ordinului emis, nefiind încălcată nici o prevedere legală în acest sens.

Prevederile art. 8 din Legea nr. 215/2001, nu sunt incidente pentru argumentele înfățișate și de judecătorul fondului, pe care și Înalta Curte le împărtășește, reglementările ordinului atacat neputând fi incluse în sfera „problemelor de interes local”, în sensul normei citate. În fine, și toate celelalte critici ale recurentei subsumate oportunității adoptării actului, referitoare la aspectele invocate și cu ocazia judecății în fond, vizând neajunsurile create la nivelul personalului și, în general, a activității structurii reorganizate, urmează a fi respinse față de prioritatea acordată, în exercitarea de către autoritatea emitentă, în mod legal, a dreptului său de apreciere, eficientizării unităților ce aplică politica fiscală.

Față de toate cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va fi așadar respins ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de Orașul S. prin Primar împotriva sentinței nr. 336 din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2013.