ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 110/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios

administrativ și fiscal, reclamanții Orașul S. prin Primar și Comuna B. prin

Primar au chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F.

solicitând suspendarea executării și anularea parțială a Ordinului nr. 2180 din

03 iunie 2011, emis de autoritatea pârâtă, anexa VII, urmare includerii în

această anexă a A.F.P. S.

instanței de fond

Prin sentința nr. 336

din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios

administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea formulata de reclamanții

Orașul S. prin Primar și Comuna B. prin Primar în contradictoriu cu A.N.A.F.,

ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că prin Ordinul nr. 2180/2011 al A.N.A.F.

s-a dispus reorganizarea structurii direcțiilor generale a finanțelor publice

județene - la anexa 1, prevăzându-se ca în subordinea D.G.F.P. Hunedoara să

funcționeze, începând cu 15 iulie 2011, A.F.P. Deva, Brad, Hunedoara, Orăștie,

Petroșani, Hațeg și Ilia. Comparativ cu Ordinul nr. 375/2009 al A.N.A.F. și din

cele menționate la art. III al Ordinului 2180/2011, instanța a constatat că A.F.P.

S. și-a încetat activitatea, urmând ca personalul acesteia să fie preluat prin

examen de testare profesională în condițiile Regulamentului prevăzut în anexele

2 și 3.

Instanța a reținut că

cererea de suspendare este motivată în fapt și drept, reclamanții invocând prevederile

art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Analizând actul administrativ

atacat, instanța a constatat însă că măsurile de reorganizare dispuse nu sunt afectate

de o încălcare vădită a legii de natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului.

Neîndeplinirea acestei

condiții conduce la respingerea cererii de suspendare, instanța reținând că cele

două condiții trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiții,

nu mai face necesară cercetarea celei de a doua, respectiv a pagubei iminente.

Instanța a reținut totodată

că nici pe fond acțiunea nu este întemeiată, constatând că Ordinul atacat este emis

de organul competent și în limita competențelor legale conferite acestuia.

Astfel, potrivit art.

1 din H.G. nr. 109/2009 - A.N.A.F. se organizează și funcționează ca organ de specialitate

al administrației publice centrale, instituție publică cu personalitate juridică,

în subordinea Ministerului Finanțelor Publice, finanțată din bugetul de stat și

din venituri proprii, iar conform art. 2, în subordinea A.N.A.F. funcționează Garda

Financiară, A.N.V., direcțiile generale ale finanțelor publice județene și Direcția

Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, ca instituții publice cu

personalitate juridică. Conform art. 11 alin. (4) Structura organizatorică a direcțiilor

generale ale finanțelor publice județene, administrațiilor finanțelor publice municipale,

orășenești și comunale, precum și a D.G.F.P. a Municipiului București și a administrațiilor

finanțelor publice ale sectoarelor municipiului București se aprobă prin ordin al

președintelui A.N.A.F. Structurile organizatorice teritoriale aferente activității

de trezorerie și contabilitate publică și ale celorlalte compartimente subordonate

direct Ministerului Finanțelor Publice se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.,

cu avizul ministrului finanțelor publice.

Măsura de reorganizare

dispusă, a reținut instanța de primă jurisdicție, s-a fundamentat pe o analiză a

situației existente, așa cum rezultă din referatul de aprobare din 3 iunie 2011,

care a stat la baza emiterii ordinului, astfel că înglobând actele pregătitoare

care au dus la adoptarea lui, ordinul de aprobare a referatului include și motivarea

reorganizării.

În ce privește prevederile

art. 8 din Legea nr. 215/2001, care impun autorităților administrației publice centrale

să consulte, înainte de adoptarea oricărei decizii, structurile asociative ale autorităților

administrație publice locale, în toate problemele care le privesc în mod direct,

potrivit legii, prima instanță a apreciat că nu sunt incidente și nu pot afecta

valabilitatea ordinului atacat, întrucât ordinul vizează reorganizarea direcțiilor

generale ale finanțelor publice și nu strict probleme de interes local.

Mai mult, ceea ce reclamanții

invocă în argumentarea acțiunii sunt critici cu privire la oportunitatea măsurii

de reorganizare, ori aceasta este lăsată la aprecierea emitentului actului, ținând

de modul în care acesta a înțeles să eficientizeze funcționarea unităților subordonate

care aplică politica sa fiscală.

Astfel, așa cum a arătat

pârâta, la baza măsurilor de diminuare a numărului unităților fiscale subordonate

direcțiilor județene au stat anumite criterii, care au fost analizate în funcție

de situația concretă și anume: numărul redus de contribuabili administrați; nivelul

veniturilor realizate și ponderea acestora în buget; numărul redus de personal,

precum și distanța foarte mică față de administrațiile financiare învecinate și

care și-au continuat activitatea.

Analiza pe care o susțin

reclamanții referitor la aspectele de nelegalitate invocate în cererea lor, încetarea

activității A.F.P. S. - unitate descentralizată în sistemul organelor statului -

a concluzionat instanța de fond, nu creează nici un prejudiciu material în patrimoniul

bugetului local, existând o delimitare strictă între activitatea și competența primului

tip de autorități publice și cele ale unității administrativ teritoriale locale

reclamante.

Orașul S. prin Primar

În termen legal împotriva

hotărârii instanței de fond a promovat recurs autoritatea reclamantă, invocând ca

temei legal al căii de atac exercitate prevederile art. 304

1

, art. 304

pct. 6-9 și ale art. 312 C. proc. civ.

În esență, prin motivele

de recurs dezvoltate, recurenta-reclamantă a înfățișat următoarele critici în raport

de hotărârea primei instanțe:

-în motivarea sentinței

au fost cuprinse considerente străine de natura cauzei, apreciate ca fiind inutile,

cum ar fi emiterea ordinului atacat de organul competent sau încadrarea în limitele

competențelor acestuia;

-nu s-a reținut că ordinul

atacat s-a fundamentat pe interese atât de subiective încât nici autoritatea pârâtă

nu și-a putut motiva reorganizarea într-un termen anterior, rezonabil;

-ordinul atacat este nelegal

tocmai pentru că nu există o argumentare coerentă și logică care să convingă că

era necesară emiterea lui;

-în mod greșit instanța

de fond nu a analizat oportunitatea emiterii actului atacat în lipsa argumentării

deciziei luate;

-nu au fost examinate

și analizate argumentele înfățișate vizând prejudicierea directă a recurentei, desființarea

A.F.P. S. și implicit a Trezoreriei și mutarea acestor structuri în Municipiul Orăștie,

la o distanță de 20 km generând o directă vătămare asupra tuturor angajaților, ca

și cheltuieli suplimentare, raportat la specificul activității.

instanței de control judiciar

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte, examinând

sentința atacată și actele dosarului, raportat la criticile înfățișate, ce se subsumează

practic numai motivului de nelegalitate, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., și față de prevederile legale incidente, reține că nu subzistă în cauză motive

de nelegalitate de natură a atrage modificarea hotărârii, în considerarea celor

în continuare arătate.

Recurenta-reclamantă Orașul

S., prin primar, a solicitat instanței de contencios administrativ, anularea parțială

a Ordinului nr. 2180 din 3 iunie 2011, respectiv modificarea în parte a actului,

cu consecința includerii în anexa nr. 7 a A.F.P. a Orașului S., jud. Hunedoara,

ca și suspendarea executării acestuia, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Prin Ordinul Președintelui

A.N.A.F. nr. 2180/2011, începând cu 15 iulie 2011, s-a creat o nouă structură organizatorică,

urmare aplicării art. 1 din respectivul ordin, a direcțiilor generale ale finanțelor

publice județene, generând, inter alia, desființarea implicită a A.F.P. S. al cărei

personal urmează a fi preluat prin examen de testare profesională, conform Regulamentului

prevăzut în anexele 2 și 3 ale aceluiași ordin.

Astfel cum rezultă din

expunerea rezumativă a considerentelor hotărârii atacate, de mai sus, prima instanță,

contrar celor susținute de recurenta-reclamantă, a examinat în detaliu motivele

de nelegalitate ale actului atacat invocate în cererea de chemare în judecată, raportându-se

în mod judicios și deplin coerent și la oportunitatea măsurii de reorganizare dispusă.

Așa fiind, criticile recurentei

vizând pretinsa nemotivare sau, mai exact, referirile la considerente străine de

natura pricinii nu pot fi primite întrucât nu sunt întemeiate.

În mod just a apreciat

prima instanță că, argumentele esențiale și cele mai numeroase de altfel ale recurentei,

în susținerea nelegalității ordinului atacat se subsumează oportunității măsurii

de reorganizare, cu privire la care, judecătorul fondului, cu temei, prin analiza

făcută, a reținut că este lăsată la aprecierea emitentului actului.

După cum a statuat deja

Înalta Curte în jurisprudența sa în această materie, oportunitatea exprimă un element

al legalității ce derivă din capacitatea pe care o are autoritatea administrativă

emitentă, de a alege dintre mai multe soluții posibile, pe cea care corespunde cel

mai bine interesului public care trebuie ocrotit, ceea ce, cu alte cuvinte, înseamnă

că un act administrativ emis trebuie să satisfacă atât rigorile legii cât și o nevoie

socială determinată.

Examinând actul atacat

dar și criticile recurentei din această perspectivă, Înalta Curte constată că nu

este demonstrată nelegalitatea Ordinului ce a antrenat reorganizarea structurii

direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, după cum bine a reținut și

prima instanță.

Posibilitatea de apreciere

acordată autorității administrative emitente, respectiv A.N.A.F., a fost aplicată

și utilizată în cazul Ordinului nr. 2180/2011, în limitele legalității, respectiv

a competențelor ce-i sunt conferite potrivit art. 1, art. 2 și art. 11 alin. (4)

din H.G. nr. 109/2009, măsura de reorganizare fiind fundamentată și pe o analiză

a situației existente, din aceeași dată de 3 iunie 2011 (dosar fond).

Critica recurentei în

sensul că o atare fundamentare se impunea a fi întocmită cu mult timp înainte de

data emiterii ordinului, nu poate fi primită în condițiile în care, chiar reținând

emiterea concomitentă a celor două acte, este de menționat că o atare împrejurare,

în sine, nu este de natură a atrage nelegalitatea ordinului emis, nefiind încălcată

nici o prevedere legală în acest sens.

Prevederile art. 8 din

Legea nr. 215/2001, nu sunt incidente pentru argumentele înfățișate și de judecătorul

fondului, pe care și Înalta Curte le împărtășește, reglementările ordinului atacat

neputând fi incluse în sfera „problemelor de interes local”, în sensul normei citate.

În fine, și toate celelalte

critici ale recurentei subsumate oportunității adoptării actului, referitoare la

aspectele invocate și cu ocazia judecății în fond, vizând neajunsurile create la

nivelul personalului și, în general, a activității structurii reorganizate, urmează

a fi respinse față de prioritatea acordată, în exercitarea de către autoritatea

emitentă, în mod legal, a dreptului său de apreciere, eficientizării unităților

ce aplică politica fiscală.

Față de toate cele mai

sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va fi așadar respins ca

nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Orașul S. prin Primar

împotriva sentinței nr. 336 din 15 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 ianuarie

2013.