Decizia nr. 3943/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 229/2018 a Curții de Apel Alba Iulia

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 3 aprilie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. Hunedoara, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a solicitat obligarea pârâtei la reluarea procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă, formulată de reclamantă si înregistrată la DGFP sub nr. x/23.04.2012, împotriva Deciziei de impunere nr. x/21.03.2012 emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr. x/23.03.2012.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 229 din 6 noiembrie 2018, Curtea de Apel Alba Iulia: - a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor București, precum și de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara; - a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor; - a respins excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 146/2012 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara invocată de reclamanta A. S.R.L. Hunedoara, în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 229 din 6 noiembrie 2018pronunțată de instanța de fond, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs principal, iar pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat recurs incident. 3.1. Recurenta-reclamantă A. S.R.L. și-a întemeiat recursul pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând în principal, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată. 3.2. Recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală și-a întemeiat recursul incident pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea, în parte, a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive și respingerea cererii de chemare în judecată formulată împotriva sa, în consecință.

Apărările formulate în cauză 4.1. Prin întâmpinare, recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea recursului principal, ca nefondat. 4.2. Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara a invocat excepția nulității recursului principal pentru nemotivare, conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ., susținând că recursul reclamantei nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, așa cum prevede în mod imperativ art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 4.3. Prin întâmpinare, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului incident, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursului de față, la data de 15.09.2021. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. este netimbrat, iar recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală este rămas fără efect. 1. Cu privire la recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. Examinând excepția nulității recursului principal pentru netimbrare, invocată din oficiu, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității. În raport de motivul de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, taxa judiciară de timbru datorată de recurenta-reclamantă pentru soluționarea recursului fiind în cuantum de 100 RON și, întrucât taxa nu a fost atașată la dosar odată cu recursul, Înalta Curte a apreciat că se impune ca recurenta să depună dovada timbrării recursului în cuantumul datorat, comunicându-i adresă în acest sens, la data de 28.01.2019, potrivit dovezii de înmânare, aflată la dosarul de recurs. La data de 8.02.2019, recurenta-reclamantă a depus la dosarul cauzei, prin fax, o taxă judiciară de timbru de 100 RON, achitată de aceasta cu chitanța din 08.02.2019, aflată la dosarul de recurs. Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă A. S.R.L. nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru calea de atac exercitată, în original, deși această obligație i-a fost adusă la cunoștință prin intermediul citației comunicată acesteia pentru termenul de judecată din 15 septembrie 2021, potrivit dovezii de înmânare aflată la dosarul instanței de recurs, iar chitanța din 08.02.2019, depusă în copie la dosar, nu cuprinde vreo referire că respectiva taxă judiciară de 100 RON a fost achitată cu acest titlu pentru prezentul dosar. Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat. Pentru considerentele expuse, constatând că recurenta nu a îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluționarea recursului, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (3) cu referire la art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu și va anula recursul formulat de reclamanta A. S.R.L., ca netimbrat. 2. Cu privire la recursul incident declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva aceleiași sentințe, Înalta Curte reține că potrivit art. 472 C. proc. civ.: "(1) Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe. (2) Dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect." Aceste dispoziții sunt aplicabile și în ceea ce privește recursul incident, dat fiind faptul că potrivit art. 491 alin. (1) C. proc. civ.: "(1) Recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 și 473, care se aplică în mod corespunzător." Prin urmare, în condițiile în care a intervenit un motiv care nu implică cercetarea fondului (netimbrarea recursului principal), în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 472 alin. (2) și respectiv art. 491 alin. (1) din același act normativ, Înalta Curte va constata rămas fără efect recursul incident declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală. PENTRU ACESTE MOTIVE,