ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 146/2012

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele Prin decizia nr. 670 din 23 aprilie 2008, Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâții S.E. și S.A., împotriva deciziei nr. 1194 din 05 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în contradictoriu cu reclamanții R.D. și R.L. Împotriva acestei decizii, la data de 17 iulie 2008, S.E. a formulat contestație în anulare. Prin încheierea din 11 septembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 242 alin. (2) C. proc.

civ., a dispus suspendarea judecării contestației în anulare, pentru lipsa părților legal citate și care nu au solicitat judecarea în lipsă Împotriva acestei încheieri, contestatorul a formulat recurs, susținând că în mod greșit instanța a dispus suspendarea judecății, întrucât prin petiția depusă la dosar la 10 septembrie 2010 a solicitat acordarea unui termen în vederea studierii întâmpinării, în cazul în care aceasta ar fi fost depusă de intimați. Prin încheierea din 19 noiembrie 2009, aceeași instanță de apel a dispus prorogarea discutării cererii de suspendare formulată de contestator, până la soluționarea recursului declarat împotriva încheierii pronunțate la data de 11 septembrie 2008, precum și discutarea excepției de perimare a cauzei, acordând termen în acest sens la 11 februarie 2010. Prin decizia nr. 186 din 11 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 248-254 C. proc.

civ., a constatat perimată de drept contestația în anulare formulată de contestator. Împotriva acestei decizii contestatorul S.E. a declarat recurs. Recursul a fost înregistrat pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, sub nr. 2088/1/2010. Judecata recursului a fost suspendată la 12 noiembrie 2010, potrivit art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților, fiind repus pe rol, din oficiu, la data de 23 noiembrie 2011, pentru discutarea excepției perimării, fixându-se termen de judecată la 13 ianuarie 2012. Analizând această excepție, înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, atunci când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu. Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cauzele de întrerupere și suspendare a acestui termen sunt prevăzute de art. 249 și 250 C. proc. civ. În prezenta cauză, judecata recursului a fost suspendată la 12 noiembrie 2010, potrivit art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar de la data suspendării procesul a rămas în nelucrare mai mult de un an, fiind repus pe rol din oficiu.

Deoarece procesul a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, care, după ce s-a dispus suspendarea pentru lipsa acestora, nu au îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării pricinii, nici nu au invocat și dovedit existența vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a cursului perimării, recursul urmează a fi constatat perimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de pârâtul S.E. împotriva deciziei nr. 186 din 11 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 ianuarie 2012.