ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 146/2012

Asupra cauzei civile de față, constată

următoarele

Prin

decizia nr. 670 din 23 aprilie 2008, Curtea de Apel București, secția a IlI-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat recursul

declarat de pârâții S.E. și S.A., împotriva deciziei nr. 1194 din 05 octombrie 2007,

pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în contradictoriu cu

reclamanții R.D. și R.L.

Împotriva acestei decizii, la data de

17 iulie 2008, S.E. a formulat contestație în anulare.

Prin încheierea din 11 septembrie 2008,

Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, în baza art. 242 alin. (2) C. proc. civ., a dispus suspendarea

judecării contestației în anulare, pentru lipsa părților legal citate și care

nu au solicitat judecarea în lipsă

Împotriva acestei încheieri,

contestatorul a formulat recurs, susținând că în mod greșit instanța a dispus

suspendarea judecății, întrucât prin petiția depusă la dosar la 10 septembrie 2010

a solicitat acordarea unui termen în vederea studierii întâmpinării, în cazul

în care aceasta ar fi fost depusă de intimați.

Prin încheierea din 19 noiembrie 2009,

aceeași instanță de apel a dispus prorogarea discutării cererii de suspendare

formulată de contestator, până la soluționarea recursului declarat împotriva

încheierii pronunțate la data de 11 septembrie 2008, precum și discutarea excepției

de perimare a cauzei, acordând termen în acest sens la 11 februarie 2010.

Prin decizia nr. 186 din 11 februarie

2010, Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, în baza art. 248-254 C. proc. civ., a constatat perimată de

drept contestația în anulare formulată de contestator.

Împotriva acestei decizii

contestatorul S.E. a declarat recurs.

Recursul a fost înregistrat pe rolul

înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, sub nr. 2088/1/2010.

Judecata recursului a fost suspendată

la 12 noiembrie 2010, potrivit art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru

lipsa părților, fiind repus pe rol, din oficiu, la data de 23 noiembrie 2011,

pentru discutarea excepției perimării, fixându-se termen de judecată la 13

ianuarie 2012.

Analizând această excepție, înalta

Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc.

civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire

și orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva

incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea

nu se socotește în vină, atunci când actul de procedură urma să fie îndeplinit

din oficiu.

Termenul de perimare începe să curgă

de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cauzele de

întrerupere și suspendare a acestui termen sunt prevăzute de art. 249 și 250 C.

proc. civ.

În prezenta cauză, judecata recursului

a fost suspendată la 12 noiembrie 2010, potrivit art. 242 alin. (1) pct. 2 C.

proc. civ., iar de la data suspendării procesul a rămas în nelucrare mai mult

de un an, fiind repus pe rol din oficiu.

Deoarece procesul a rămas în nelucrare

mai mult de un an din vina părților, care, după ce s-a dispus suspendarea

pentru lipsa acestora, nu au îndeplinit niciun act de procedură în vederea

judecării pricinii, nici nu au invocat și dovedit existența vreunei cauze de

întrerupere sau suspendare a cursului perimării, recursul urmează a fi

constatat perimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de

pârâtul S.E. împotriva deciziei nr. 186 din 11 februarie 2010 a Curții de Apel

București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

13 ianuarie 2012.