ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2534/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 721 din 18 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC V.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență următoarele: Reclamanta SC V.C.

SRL a solicitat anularea deciziei nr. 146 din 29 martie 2012 privind soluționarea contestației formulate cu privire la sumele de plată stabilite prin decizia de impunere nr. 39 din 16 septembrie 2011 privind obligațiile fiscale de plată stabilite de inspecția fiscală în baza raportului de inspecție fiscală din 16 septembrie 2011 solicitând în consecință desființarea deciziei și exonerarea de obligația de plată a sumei de 3.793.349 RON reprezentând TVA, impozit pe profit și majorările de întârziere aferente. Susținerile reclamantei au fost în sensul că în ce privește TVA stabilită suplimentar în cuantum de 1.652,831 RON în mod eronat organele de inspecție fiscală nu au acordat drept de deducere a TVA aferent bunurilor achiziționate de la SC C.I.C.I.C.

SRL. Totodată, reclamanta a susținut că în ce privește impozitul pe profit stabilit suplimentar în sumă de 1.390.702 RON, în mod eronat organele fiscale au considerat nedeductibile din punct de vedere fiscal contravaloarea operațiunii desfășurate cu SC C.I.C.I.C. SRL, contribuabil inactiv. Din înscrisurile dosarului cât și din considerentele deciziei contestate rezultă că reclamanta a încheiat cu societatea mai sus menționată contract de vânzare – cumpărare și prestări servicii din 15 aprilie 2009, având ca obiect fasonare de oțel beton pentru care s-au emis facturi fiscale în valoare de 10.351.938 RON din care TVA în sumă de 1.652.831 RON și impozit pe profit în sumă de 1.390.702 RON în perioada în care SC C.I.C.I.C.

SRL era contribuabil inactiv. S-a reținut că potrivit art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. cu modificările și completările ulterioare „nu sunt luate în considerare de autoritățile fiscale tranzacțiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al Președintelui ANAF”, iar potrivit art. 146 alin. (1) lit. a) C. fisc. „pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) pentru taxa datorată sau achitată aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să-i fie livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul său de către o persoană impozabilă, să dețină o factură emisă în conformitate cu prevederile art. 155”.

De asemenea, referitor la impozitul pe profit potrivit art. 21 alin. (4) lit. r) C. fisc. nu sunt cheltuieli deductibile cheltuielile înregistrate în evidența contabilă care au la bază un document emis de un contribuabil inactiv al cărui certificat de înregistrare fiscală a fost suspendat în baza ordinului președintelui ANAF. Curtea de apel a constatat că tranzacțiile efectuate de reclamantă cu un contribuabil declarat inactiv nu pot fi luate în considerare de către organele fiscale astfel încât și TVA rezultată din facturile emise de un contribuabil inactiv nu este deductibilă iar cheltuielile înregistrate în contabilitate care au la bază un document emis de un contribuabil inactiv nu sunt deductibile.

Prin OPANAF nr. 1167 din 29 mai 2009 SC C.I.C.I.C. SRL a fost declarată contribuabil inactiv, iar potrivit art. 3 alin. (1) și (2) din OPANAF de la data declarării ca inactiv contribuabilul nu mai are dreptul de a utiliza facturi fiscale, alte documente sau formulare tipizate cu regim special, iar potrivit alin. (2) documentele fiscale emise de un contribuabil declarat inactiv nu produc efecte juridice din punct de vedere fiscal. Având în vedere că pe perioada emiterii facturilor, respectiv octombrie – decembrie 2009 SC C.I.C.I.C. SRL era declarată contribuabil inactiv, în mod corect organele inspecției fiscale și de soluționare a contestației au apreciat că nu poate fi acceptată la deducere nici TVA și nici impozitul pe profit suplimentar înregistrate în baza celor 9 facturi, deci ulterior datei la care furnizorul a fost declarat contribuabil inactiv.

Lista contribuabililor inactivi se publică pe site-ul ANAF potrivit OPANAF, astfel că nu au fost reținute argumentele reclamantei în sensul că la data încheierii contractelor cu furnizorul nu ar fi avut cunoștință de faptul că era declarat contribuabil inactiv. Prin urmare, veniturile realizate din vânzarea mărfurilor către un contribuabil inactiv sunt venituri impozabile, iar TVA colectată înscrisă în facturile de livrare duce la obligația achitării acesteia. Din înscrisurile dosarului și în raport de dispozițiile art. 98 alin. (2) și (4) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., rezultă că inspecția fiscală s-a încheiat la 15 septembrie 2011, raportul de inspecție fiscală care a stat la baza emiterii deciziei de impunere fiind cel din 16 septembrie 2011. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC V.C.

SRL, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive, respectiv argumente: - instanța de fond nu a stabilit cu certitudine data la care SC V.C. SRL a fost declarată inactivă conform procedurilor legale și la care această stare a fost făcută publică, astfel încât recurenta să poată lua cunoștință de situația intervenită; - instanța de fond a respins, în mod nejustificat, cererea prin care s-a solicitat obligarea organului fiscal de a depune la dosar raportul de inspecție fiscală întocmit ca urmare a înștiințării din 27 august 2010, raport prin care nu au fost constatate obligații fiscale suplimentare, deoarece prin Ordinul Președintelui Agenția Națională de Administrare Fiscală nr. 2236 din 28 iulie 2010 SC C.I.C.I.C.

SRL a fost reactivată, constatându-se că datorită unei erori materiale a fost declarată inactivă; - instanța de fond nu a avut în vedere apărările potrivit cărora, ulterior datei de 29 mai 2010 (data la care SC C.I. a devenit inactivă), facturile au fost stornate, iar mărfurile au fost returnate către această firmă; - instanța nu a analizat condițiile legale în care, la interval de 1 an după un prim control, s-a reluat controlul fiscal al societății, deși a existat un raport de inspecție fiscală în urma înștiințării din 27 august 2010; - instanța de fond a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 11 alin. (1 1 ) și (1 2 ) în forma în vigoare la momentul emiterii titlului executoriu, în sensul că a preluat susținerea Agenția Națională de Administrare Fiscală privind aplicarea unilaterală a textului, doar atunci când tranzacția privește o cheltuială deductibilă, nu și atunci când s-au realizat venituri impozabile.

Recurentul și-a încadrat în drept motivele de recurs în prevederile art. 304 1 C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, însă numai pentru următoarele motive: Potrivit art. 11 alin. (1 1 ) și (1 2 ) C. fisc. în forma în vigoare la data controlului „(1 1 ) Autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție efectuată de un contribuabil declarat inactiv prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală. (1 2 ) De asemenea, nu sunt luate în considerare de autoritățile fiscale tranzacțiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Procedura de declarare a contribuabililor inactivi va fi stabilită prin Ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Ordinul și lista contribuabililor declarați inactivi se comunică contribuabililor cărora le sunt destinate și persoanelor interesate, prin afișarea pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală”. În speță contribuabilul declarat inactiv este SC C.I.C.I.C. SRL, societate care, după ce inițial a fost declarată inactivă, ulterior a fost reactivată constatându-se că datorită unei erori materiale fusese declarată inactivă și apoi prin Ordinul Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2420 din 6 iulie 2011 a devenit, din nou, inactivă.

Având în vedere că instanța de fond nu a stabilit cu certitudine, care este perioada de declarare ca inactivă a SC C.I.C.I.C. SRL, în conformitate cu procedura prevăzută de art. 11 alin. (1 1 ) și (1 2 ) C. fisc. și Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală privind procedura de declarare a contribuabililor inactivi, Înalta Curte apreciază că, în speță, se impune casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru stabilirea acestei situații de fapt. Totodată, cu ocazia rejudecării, instanța de fond va stabili și data publicării stării de inactivitate, întrucât lipsirea de efecte a unei tranzacții se poate face numai în cazul efectuării acesteia cu un contribuabil declarat inactiv potrivit procedurilor legale.

De asemenea, vor fi avute în vedere cererile de probatorii formulate de reclamantă privind actele emise de organele fiscale ca urmare a controlului ce a avut loc în baza înștiințării din 27 august 2010, precum și criticile de fond ale sentinței recurate, privind eventuala interpretare greșită a legii. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, dispunând casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC V.C. SRL împotriva sentinței civile nr. 721 din 18 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2014.