ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2534/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2534/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin
sentința nr. 721 din 18 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta
SC V.C. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare
Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a
reținut în esență următoarele:
Reclamanta SC V.C. SRL a solicitat anularea deciziei
nr. 146 din 29 martie 2012 privind soluționarea contestației formulate cu privire
la sumele de plată stabilite prin decizia de impunere nr. 39 din 16 septembrie 2011
privind obligațiile fiscale de plată stabilite de inspecția fiscală în baza raportului
de inspecție fiscală din 16 septembrie 2011 solicitând în consecință desființarea
deciziei și exonerarea de obligația de plată a sumei de 3.793.349 RON reprezentând
TVA, impozit pe profit și majorările de întârziere aferente.
Susținerile reclamantei au fost în sensul
că în ce privește TVA stabilită suplimentar în cuantum de 1.652,831 RON în mod eronat
organele de inspecție fiscală nu au acordat drept de deducere a TVA aferent bunurilor
achiziționate de la SC C.I.C.I.C. SRL.
Totodată, reclamanta a susținut că în ce
privește impozitul pe profit stabilit suplimentar în sumă de 1.390.702 RON, în mod
eronat organele fiscale au considerat nedeductibile din punct de vedere fiscal contravaloarea
operațiunii desfășurate cu SC C.I.C.I.C. SRL, contribuabil inactiv.
Din înscrisurile dosarului cât și din considerentele
deciziei contestate rezultă că reclamanta a încheiat cu societatea mai sus menționată
contract de vânzare – cumpărare și prestări servicii din 15 aprilie 2009, având
ca obiect fasonare de oțel beton pentru care s-au emis facturi fiscale în valoare
de 10.351.938 RON din care TVA în sumă de 1.652.831 RON și impozit pe profit în
sumă de 1.390.702 RON în perioada în care SC C.I.C.I.C. SRL era contribuabil inactiv.
S-a reținut că potrivit art. 11 alin.
(1) și (2) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. cu modificările și completările
ulterioare „nu sunt luate în considerare de autoritățile fiscale tranzacțiile efectuate
cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al Președintelui ANAF”, iar potrivit
art. 146 alin. (1) lit. a) C. fisc. „pentru exercitarea dreptului de deducere a
taxei persoana impozabilă trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) pentru
taxa datorată sau achitată aferentă bunurilor care i-au fost ori urmează să-i fie
livrate sau serviciilor care i-au fost ori urmează să îi fie prestate în beneficiul
său de către o persoană impozabilă, să dețină o factură emisă în conformitate cu
prevederile art. 155”.
De asemenea, referitor la impozitul pe profit
potrivit art. 21 alin. (4) lit. r) C. fisc. nu sunt cheltuieli deductibile cheltuielile
înregistrate în evidența contabilă care au la bază un document emis de un contribuabil
inactiv al cărui certificat de înregistrare fiscală a fost suspendat în baza ordinului
președintelui ANAF.
Curtea de apel a constatat că tranzacțiile efectuate
de reclamantă cu un contribuabil declarat inactiv nu pot fi luate în considerare
de către organele fiscale astfel încât și TVA rezultată din facturile emise de un
contribuabil inactiv nu este deductibilă iar cheltuielile înregistrate în contabilitate
care au la bază un document emis de un contribuabil inactiv nu sunt deductibile.
Prin OPANAF nr. 1167 din 29 mai 2009 SC C.I.C.I.C.
SRL a fost declarată contribuabil inactiv, iar potrivit art. 3 alin. (1) și (2)
din OPANAF de la data declarării ca inactiv contribuabilul nu mai are dreptul de
a utiliza facturi fiscale, alte documente sau formulare tipizate cu regim special,
iar potrivit alin. (2) documentele fiscale emise de un contribuabil declarat inactiv
nu produc efecte juridice din punct de vedere fiscal.
Având în vedere că pe perioada emiterii facturilor,
respectiv octombrie – decembrie 2009 SC C.I.C.I.C. SRL era declarată contribuabil
inactiv, în mod corect organele inspecției fiscale și de soluționare a contestației
au apreciat că nu poate fi acceptată la deducere nici TVA și nici impozitul pe profit
suplimentar înregistrate în baza celor 9 facturi, deci ulterior datei la care furnizorul
a fost declarat contribuabil inactiv.
Lista contribuabililor inactivi se publică pe
site-ul ANAF potrivit OPANAF, astfel că nu au fost reținute argumentele reclamantei
în sensul că la data încheierii contractelor cu furnizorul nu ar fi avut cunoștință
de faptul că era declarat contribuabil inactiv.
Prin urmare, veniturile realizate din vânzarea
mărfurilor către un contribuabil inactiv sunt venituri impozabile, iar TVA colectată
înscrisă în facturile de livrare duce la obligația achitării acesteia.
Din înscrisurile dosarului și în raport de dispozițiile
art. 98 alin. (2) și (4) din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., rezultă că
inspecția fiscală s-a încheiat la 15 septembrie 2011, raportul de inspecție fiscală
care a stat la baza emiterii deciziei de impunere fiind cel din 16 septembrie 2011.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta
SC V.C. SRL, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, pentru
următoarele motive, respectiv argumente:
- instanța de fond nu a stabilit cu certitudine
data la care SC V.C. SRL a fost declarată inactivă conform procedurilor legale și
la care această stare a fost făcută publică, astfel încât recurenta să poată lua
cunoștință de situația intervenită;
- instanța de fond a respins, în mod nejustificat,
cererea prin care s-a solicitat obligarea organului fiscal de a depune la dosar
raportul de inspecție fiscală întocmit ca urmare a înștiințării din 27 august 2010,
raport prin care nu au fost constatate obligații fiscale suplimentare, deoarece
prin Ordinul Președintelui Agenția Națională de Administrare Fiscală nr. 2236
din 28 iulie 2010 SC C.I.C.I.C. SRL a fost reactivată, constatându-se că datorită
unei erori materiale a fost declarată inactivă;
- instanța de fond nu a avut în vedere apărările
potrivit cărora, ulterior datei de 29 mai 2010 (data la care SC C.I. a devenit inactivă),
facturile au fost stornate, iar mărfurile au fost returnate către această firmă;
- instanța nu a analizat condițiile legale în
care, la interval de 1 an după un prim control, s-a reluat controlul fiscal al societății,
deși a existat un raport de inspecție fiscală în urma înștiințării din 27 august
2010;
- instanța de fond a dat o interpretare greșită
dispozițiilor art. 11 alin. (1
1
) și (1
2
) în forma în vigoare
la momentul emiterii titlului executoriu, în sensul că a preluat susținerea Agenția
Națională de Administrare Fiscală privind aplicarea unilaterală a textului, doar
atunci când tranzacția privește o cheltuială deductibilă, nu și atunci când s-au
realizat venituri impozabile.
Recurentul și-a încadrat în drept motivele de
recurs în prevederile art. 304
1
C. proc. civ.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond,
precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304
pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul
este întemeiat, însă numai pentru următoarele motive:
Potrivit art. 11 alin. (1
1
) și (1
2
)
C. fisc. în forma în vigoare la data controlului „(1
1
) Autoritățile fiscale
pot să nu ia în considerare o tranzacție efectuată de un contribuabil declarat inactiv
prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
(1
2
) De asemenea,
nu sunt luate
în
considerare de autoritățile fiscale tranzacțiile efectuate cu un contribuabil declarat
inactiv prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Procedura de declarare a contribuabililor inactivi va fi stabilită prin Ordin al
președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Ordinul și lista contribuabililor
declarați inactivi se comunică contribuabililor cărora le sunt destinate și persoanelor
interesate, prin afișarea pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare
Fiscală”.
În speță contribuabilul declarat inactiv este SC C.I.C.I.C. SRL, societate care,
după ce inițial a fost declarată inactivă, ulterior a fost reactivată constatându-se
că datorită unei erori materiale fusese declarată inactivă și apoi prin Ordinul
Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2420 din 6 iulie 2011 a devenit,
din nou, inactivă.
Având în vedere că instanța de fond nu a stabilit
cu certitudine, care este perioada de declarare ca inactivă a SC C.I.C.I.C. SRL,
în conformitate cu procedura prevăzută de art. 11 alin. (1
1
) și (1
2
)
C. fisc. și Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală privind
procedura de declarare a contribuabililor inactivi, Înalta Curte apreciază că, în
speță, se impune casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași
instanță, pentru stabilirea acestei situații de fapt.
Totodată, cu ocazia rejudecării, instanța de fond
va stabili și data publicării stării de inactivitate, întrucât lipsirea de efecte
a unei tranzacții se poate face numai în cazul efectuării acesteia cu un contribuabil
declarat inactiv potrivit procedurilor legale.
De asemenea, vor fi avute în vedere cererile de
probatorii formulate de reclamantă privind actele emise de organele fiscale ca urmare
a controlului ce a avut loc în baza înștiințării din 27 august 2010, precum și criticile
de fond ale sentinței recurate, privind eventuala interpretare greșită a legii.
Pentru considerentele menționate, cu referire
la art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul,
dispunând casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC V.C. SRL împotriva
sentinței civile nr. 721 din 18 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre
rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2014.