ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 670/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 20 iunie 2002, ulterior, precizată și

completată, H.J.M., prin procurator H.M., a chemat în judecată Consiliul local

al comunei Nocrich, prin primar, solicitând instanței să constate nulitatea

absolută a „deciziunii” nr. 362/1946 a Comitetului de expropriere al comunei

Nocrich, vizând trecerea în proprietatea statului a imobilului grădină, înscris

în C.F. 1563, nr. top 109.

Reclamantul a solicitat totodată

instanței să constate nulitatea următoarelor acte:

- încheierea notarială nr. 14/1949,

prin care s-a trecut imobilul în proprietatea statului;

- încheierea de carte funciară nr.

1494 din 22 octombrie 1997, prin care din proprietatea Statului Român imobilul

a fost trecut în proprietatea C.A.P. Nocrich, precum și a mențiunilor de la

pct. 2-4 din C.F. 1563 Nocrich, referitoare la terenul cu nr. top 109, în

suprafață de 1.440 mp;

- titlul de proprietate nr.

970/1997, care a stat la baza transcrierii dreptului de proprietate al C.A.P.

Nocrich, asupra imobilului în litigiu.

Ultimul capăt de cerere vizează

revenirea la situația anterioară de carte funciară, în sensul că proprietară a

imobilului este mama reclamantului, M.R.

La 18 martie 2003, S.O.K., a

formulat în cauză cerere de intervenție principală, prin care a solicitat

respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, motivat de formularea greșită a acestuia

sub aspectul indicării persoanelor care ar putea avea calitate procesuală

pasivă în cauză.

Intervenientul a învederat instanței

că este proprietarul terenului în litigiu, pe care l-a cumpărat de la fostul

proprietar tabular căruia terenul i-a fost retrocedat, urmare derulării

procedurilor instituite prin Legea nr. 18/1991, republicată.

Investită cu soluționarea litigiului

Judecătoria Agnita, prin sentința civilă nr. 161 din 10 aprilie 2003 și-a

declinat competența în favoarea Tribunalului Sibiu, reținând că, în raport de

modalitatea în care terenul a fost trecut în proprietatea statului, suntem în

prezența unei preluări abuzive, nemișcătorului fiindu-i aplicabile dispozițiile

art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001.

La rândul său Tribunalul Sibiu,

secția civilă, s-a declarat necompetent material să soluționeze cererile din

acțiunea introductivă, prin sentința nr. 53 din 21 ianuarie 2004, declinându-și

competența în favoarea Judecătoriei Agnita.

Prin aceeași hotărâre, s-a disjuns

precizarea de acțiune formulată de reclamant la 17 decembrie 2003 și s-a dispus

înregistrarea ei separată.

Tot astfel, luându-se act de ivirea

conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat instanței

superioare, în vederea soluționării acestuia.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

civilă, prin sentința nr. 7 din 4 februarie 2004, a stabilit în favoarea

Tribunalului Sibiu, competența soluționării capetelor 1 și 2 ale acțiunii

introductive formulată de reclamantul H.J.M., reținând că în condițiile în care

titlul atacat, urmare căruia Statul a preluat imobilul și s-a întabulat în

cartea funciară, este emis ca efect al exproprierii, în mod greșit Tribunalul

s-a dezinvestit, pe considerentul că în cauză nu ar fi aplicabile dispozițiile

art. 2 lit. f) C. proc. civ.

Urmare regulatorului de competență,

Tribunalul Sibiu, secția civilă, prin sentința nr. 288 din 21 aprilie 2004, a

admis acțiunea, cu privire la capetele de cerere nr. 1 și 2 și în consecință, a

constatat nulitatea deciziunii nr. 362/1946 a Comitetului de expropriere al

comunei Nocrich, privind trecerea în proprietatea statului a imobilului înscris

în C.F. nr. 761 Nocrich, nr. top 109.

Totodată, a dispus anularea

încheierii C.F. nr. 1494/1997, și a înscrierilor de la foaia B pg. 1, 2 și 3,

efectuate în C.F. 1563.

Pentru a decide astfel, prima

instanță a reținut că actele de deposedare invocate, sunt afectate de nulitate,

raportat la prevederile constituționale ce apără dreptul de proprietate și la

dispozițiile art. 480 C. civ., sub acest aspect „cererea de anulare a

exproprierii” fiind fondată.

Apelul intervenientului în interes

propriu, S.O.K., a fost admis de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția civilă,

care, prin decizia nr. 409/A din 25 martie 2005, a anulat sentința atacată și a

fixat termen în vederea soluționării cauzei, reținând că pe calea regulatorului

de competență a fost stabilită, în favoarea tribunalului, competența de

soluționare a cererii introductive, în întregime, situație în care acesta

trebuia să judece toate capetele de cerere, cu excepția celor formulate cu

ocazia precizării acțiunii de la 17 decembrie 2003, cu fixarea cadrului

procesual dat de participanții la proces, până la completarea de acțiune,

disjunsă.

Aceeași instanță, prin decizia nr.

111/A din 5 aprilie 2006, a admis acțiunea introductivă formulată de

reclamantul H.J.M., prin mandatar H.M. și în consecință, a constatat nulitatea

absolută a deciziei nr. 362 din 19 iunie 1946, emisă de Comitetul local de expropriere

și împroprietărire Nocrich și a anulat încheierea de întabulare nr. 14/1949 din

C.F. 761 Nocrich, top 109, dispunând restabilirea situației anterioare de carte

funciară.

A anulat încheierea de întabulare

nr. 1494/1997 din C.F. nr. 1563 Nocrich și a dispus revenirea dreptului de

proprietate la M.R., în C.F. 761 Nocrich.

A disjuns capătul de cerere din

punctul 3 al acțiunii introductive, privitoare la anularea mențiunilor de sub B

2-4, înscrise în C.F. 1563 Nocrich și le-a trimis spre competentă soluționare,

Judecătoriei Agnita.

A redispus disjungerea precizării de

acțiune depusă de reclamant la 17 decembrie 2003 și a menținut competența de

soluționare a acestei cereri în favoarea Judecătoriei Agnita, reținând ca

valabilă investirea dată acestei instanțe prin decizia nr. 53/2004 a

Tribunalului Sibiu, anulată prin decizia Curții de Apel Alba-Iulia nr.

409/A/2005.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de control judiciare a reținut în esență că decizia nr. 362 din 19

iunie 1946 dată de Comitetul local de expropriere, este contrară dispozițiilor

art. 3 din Legea nr. 187/1945, pentru înfăptuirea reformei agrare, care enumera

limitativ categoriile de terenuri agricole ce puteau fi preluate.

Cum, se mai arată, fosta proprietară

a imobilului M.R., nu se încadra în nici una din situațiile enumerate de acest

act normativ ca temei al preluării, concluzia care se impune este constatarea

nulității actului prin care s-a operat această preluare și corelativ, a

încheierii prin care Statul Român și-a intabulat dreptul de proprietate,

consecința firească fiind anularea încheierilor de C.F. succesive și

„întoarcerea înscrierii” în C.F. 761 Nocrich, pe numele proprietarei inițiale.

Cât privește cererile formulate de

reclamant la petitul 4 din acțiunea introductivă și în precizarea de acțiune,

s-a constatat competența de soluționare a Judecătoriei Agnita și „s-a adoptat

fosta dispoziție de disjungere” și judecare de către această instanță.

În cauză, a declarat recurs în

termen legal intervenientul S.O.K. care invocând temeiurile prevăzute de art.

304 pct. 3 și 9 C. proc. civ., critică decizia dată în apel după cum urmează:

- hotărârea s-a dat cu încălcarea

competenței stabilite pentru soluționarea cauzei. Astfel, se arată, prin

regulatorul de competentă, s-a stabilit competența de soluționare în favoarea

tribunalului, doar pentru capetele 1 și 2 din cererea introductivă, urmând ca

restul cererilor și precizarea de acțiune să fie soluționate de către

Judecătoria Agnita.

În rejudecare, instanța de apel face

aceeași greșeală, soluționând și capătul 3 de cerere din acțiunea introductivă

în legătură cu care se stabilise competența judecătoriei, ca instanță de fond.

- soluționând și acest capăt de

cerere, strâns legat de cererea de intervenție, fără a-l pune în discuția

părților, instanța de apel l-a lipsit practic pe intervenient de o cale de

atac, în ceea ce privește acest petit;

- instanțele nu s-au pronunțat

asupra cererii de intervenție, încălcând dispozițiile art. 52 C. proc. civ.;

- în apel, i s-a schimbat calitatea

procesuală din intervenient în pârât, deși în cererea introductivă el nu avea

această calitate, încălcându-se astfel dispozițiile art. 294 alin. (1) C. proc.

civ.;

- acțiunea a fost greșit admisă

întrucât nu a fost legal timbrată.

Recursul se privește ca fondat, urmând

a fi admis, în limitele și pentru considerentele ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 39 din

Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

persoanele fizice ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietatea

statului, prin efectul Decretului nr. 83/1949, precum și al oricăror acte

normative de expropriere, sau moștenitorii acestora pot cere reconstituirea

dreptului de proprietate pentru suprafața de teren, trecută în proprietatea

statului până la limita suprafeței prevăzute la art. 3 lit. h) din Legea nr.

187/1945, de familie, indiferent dacă reconstituirea urmează a se face în mai

multe localități sau de la autori diferiți, în termenul, cu procedura și în

condițiile prevăzute la art. 9 din lege.

Textul invocat circumscrie deci,

termenelor și procedurilor prevăzute în acest act normativ cu caracter

speciale, toate cererile vizând restituirea unor terenuri care formează

domeniul de aplicare al legii.

Or, în speță, pe calea dreptului

comun se solicită constatarea nulității unor acte emise în baza Legii nr.

187/1945, pentru înfăptuirea reformei agrare, ce vizează preluarea suprafeței

de 1440 mp, teren arabil, situat în intravilanul comunei Nocrich, județul

Sibiu, evidențiat la data introducerii acțiunii în patrimoniul C.A.P. Nocrich.

Este adevărat că terenul, având

categoria de folosință „grădină în intravilan” a aparținut mamei reclamantului

M.R., care a fost și proprietara tabulară până la exproprierea operată în anul

1946, în baza reformei agrare, și care l-a folosit până la decesul său, în anul

1996.

Începând însă cu anul 1997, terenul,

care avea nr. top 109, s-a comasat cu imobilele vecine, rezultând un nou corp

funciar, nr. top 110/2, notat în cartea funciară, ca proprietate a C.A.P.

Nocrich.

Din actele cauzei rezultă că, în

legătură cu întreaga suprafață de teren ce aparține acestui corp funciar s-au

formulat cereri în temeiul Legii nr. 18/1991, iar urmare derulării procedurilor

administrative instituite prin dispozițiile acestui act normativ, s-a emis

titlul de proprietate nr. 940/4371997 în favoarea H.S.K., pentru suprafața de

2400 mp, care la rândul ei, prin act autentic de donație, l-a transmis

intervenientului S.O.K.

Cât privește partea din terenul

comasat care a aparținut autoarei M.R., mama reclamantului, și această

suprafață a făcut obiectul cererii de restituire, formulată de acesta din urmă

în baza legilor fondului funciar, prin hotărârea nr. 94 din 3 mai 2001 a

Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra

terenurilor, fiind validată propunerea Comisiei locale Nocrich privind

atribuirea către H.I. a suprafeței de 1440 mp teren arabil (f. 19-20, dos.

6779/2004 al Curții de Apel Alba-Iulia).

Ca atare, în acord cu dispozițiile

art. 111 teza 2 C. proc. civ., acțiunea în constatare, nu putea fi primită

decât dacă reclamantul nu ar fi putut cere realizarea dreptului, adică dacă nu

ar fi avut la dispoziție o altă cale de constatare a ceea ce a reclamant în

justiție.

Or, așa cum s-a arătat, reclamantul

și-a valorificat dreptul conferit prin legea specială de a solicita

reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1440

mp ce a aparținut autoarei sale M.R.

Nu va fi primită critica referitoare

la netimbrarea acțiunii, în condițiile în care cu chitanța depusă la dosarul de

fond și matca atașată se face dovada achitării taxei judiciare de timbru și a

depunerii timbrului judiciar.

Cât privește calitatea de pârât a

recurentului, aceasta urmează a fi avută în vedere doar la soluționarea de

către Judecătoria Agnita a petitelor disjunse, instanța de apel reținând corect

că ea derivă din precizarea de acțiune formulată de reclamant la 17 decembrie

2003, prin care a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu și cu

S.O.K. și respectiv Prefectura județului Sibiu.

Așa fiind, recursul urmează a se

admite în limitele celor ce preced.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

intervenientul S.O.K. împotriva deciziei nr. 111/A din 5 aprilie 2006 a Curții

de Apel Alba-Iulia, secția civilă, pe care o casează.

Respinge acțiunea formulată de

reclamantul H.J.M. în privința capetelor de cerere referitoare la nulitatea

deciziei nr. 362/1946 emisă de Comitetul local de expropriere și

împroprietărire Nocrich, anularea încheierii notariale nr. 14/1949 și

restabilirea situației anterioare de carte funciară.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie

2008.