ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1758/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1758/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 22 februarie 2000, reclamanta, C.M., a chemat în judecată pe Primarul General, precum și Primăria municipiului București, solicitând să se constate că este proprietara terenului în suprafață de 300 m.p., situat în București, trecut în proprietatea statului prin expropriere de la autoarea sa, N.E., în baza Decretului Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 242 din 3 octombrie 1987, și să fie obligată pârâta a-i lăsa acest teren în deplină proprietate și posesie. Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 695 din 18 octombrie 2000, prin care a admis excepția lipsei calității procesuale active invocată din oficiu, și a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, reținând, în esență, că C.M.
nu a depus la dosar titlu de proprietate al autorilor și nici certificatele de moștenitor de pe urma acestora. Apelul reclamantei a fost admis de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 454 din 25 septembrie 2001, sentința a fost anulată, iar cauza a fost reținută pentru soluționarea pe fond, cu motivarea că reclamanta a probat calitatea de succesor de pe urma persoanei din al cărei patrimoniu terenul a fost preluat și trecut în proprietatea statului prin decret de expropriere, și, ca atare, aceasta și-a justificat poziția procesuală în cadrul acțiunii promovate.
Pe baza probelor existente la dosar și a expertizei topografice având ca obiectiv identificarea imobilului revendicat, probă administrată de instanța de apel prin decizia civilă nr. 156 din 9 aprilie 2002, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanta, C.M., în contradictoriu cu pârâtul, Consiliul General al municipiului București, după anularea sentinței civile nr. 695 din 18 octombrie 2000, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ. A obligat pârâtul să lase reclamantei, în deplină proprietate și liniștită posesie, imobilul situat în București, compus din teren în suprafață de 180,75 m.p., cu amplasamentul stabilit în raportul de expertiză întocmit de expert A.V., la data de 22 februarie 2002, în dosarul de apel.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a avut în vedere concluziile expertului, în sensul că terenul în litigiu nu este afectat de nici un plan de sistematizare, așa încât imobilul expropriat nu a fost utilizat potrivit scopului pentru care a fost preluat de la proprietar. Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul, Consiliul General al municipiului București, care a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 și pct. 10 C. proc. civ.
În criticile formulate, a susținut că, deși reclamanta a revendicat prin acțiune imobilul situat în București, instanța, în mod greșit, a obligat pârâtul să lase acesteia în deplină proprietate și posesie imobilul, și că nu s-a luat în considerare adresa din 26 martie 2002, a Direcției Patrimoniu, Evidența Proprietății, Cadastru, din cadrul Primăriei municipiului București, din care rezultă că nu există un plan de situație scara 1:500, care să cuprindă fostul imobil, în baza căruia să se poată efectua o identificare a fostului teren. A mai susținut recurentul, că expertiza a avut la bază fișa tehnică a imobilului întocmită în 1985, care nu conține elemente de vecinătate. Recursul este nefondat.
Așa după cum, în mod corect, a reținut instanța de apel, pe baza raportului de expertiză topografică, la care recurentul-pârât nu a formulat obiecțiuni, terenul revendicat de reclamantă este cel cuprins între limitele notate cu cifrele 1-2-3-4 din anexa 3, parte integrantă din expertiză (1:500, date tehnice), are o suprafață de 180,75 m.p. În prezent, acest teren este liber de construcții și nu este străbătut în subteran, la suprafață sau aerian de rețele de interes public (apă, canal, gaze, electric, etc.). Prin urmare, imobilul expropriat nu a fost utilizat potrivit scopului pentru care a fost preluat de la expropriată, autoarea reclamantei. Așa fiind, reclamanta, C.M., moștenitoarea E.N. (expropriată), conform certificatului de calitate nr. 7 eliberat la 6 februarie 1997, de Biroul Notarului Public F.G., în calitate de proprietară, poate să ceară, în temeiul art. 35 din Legea nr. 33/1994, retrocedarea terenului.
Este de reținut că, prin dispoziția nr. 1248 din 18 august 2003, a Primarului General, emisă ca urmare a notificării formulate de reclamantă în baza Legii nr. 10/2001, aflată în xerocopie la dosar, i s-a restituit acesteia imobilul revendicat. Față de cele ce preced, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul, Consiliul General al municipiului București, împotriva deciziei nr. 156 din 9 aprilie 2002, a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 martie 2004.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.