ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1634/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1004 din

17 iunie 2002, Tribunalul București, secția a IV – a civilă, a respins ca

neîntemeiată acțiunea în revendicare formulată de reclamanta C.M., în

contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, cu privire la suprafața de 156

mp

situată în București.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că terenul în litigiu a fost expropriat în baza Decretului nr.

365/1985, în prezent o parte din teren este ocupat de construcții iar o parte

este utilizat pentru folosința construcțiilor respective.

Prin decizia civilă nr. 473 din 26

noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, s-a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamanta C.M., împotriva sentinței civile nr. 1004 din 17

iunie 2002 pronunțată de Tribunalul București.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că terenul în litigiu, 156 mp situat în București, a fost

expropriat conform Decretului nr. 365/1985. Că scopul exproprierii fiind acela

al realizării unui ansamblu de locuințe cu dotări comerciale și

tehnico-edilitare, s-a realizat.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată, a declarat recurs reclamanta C.M. criticând-o ca fiind netemeinică

și nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru

următoarele considerente:

Deși din probele administrate în cauză

rezultă că din terenul revendicat (156 mp) este liberă suprafața de 129 mp,

totuși instanțele în mod greșit au reținut că întreaga suprafață de teren este

ocupată și nu poate fi retrocedată;

- Cum terenul în litigiu nu a fost

utilizat în scopul pentru care s-a dispus exproprierea – edificarea unui

ansamblu de locuințe –și nici nu s-a făcut o nouă declarație de utilitate

publică, se impunea restituirea terenului expropriat.

Recursul nu este fondat.

Imobilul proprietatea reclamantului:

teren în suprafață de 156 mp situat în București, a fost expropriat prin

Decretul nr. 365 din 22 noiembrie 1985, dosar 926/1998 a Tribunalului

București, anexat la dosarul cauzei. Deci reclamanta a pierdut proprietatea

imobilului – teren – prin expropriere.

Demersul juridic al reclamantei de a

redeveni proprietară a terenului expropriat este unul de restituire întemeiat

pe prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora „dacă bunurile

imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului

pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost

începute, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o

nouă declarație de utilitate publică”.

Din cuprinsul Decretului de

expropriere nr. 365/1985 în baza căruia a fost preluat imobilul în litigiu,

rezultă că exproprierea s-a dispus „în scopul construirii în Municipiul

București a unui număr de 1634 apartamente cu dotările comerciale și

tehnico-edilitare aferente”.

Adresa nr. 15.398 din 9 iunie 1999

emisă de Primăria Municipiului București, dosar fond după casare nr. 6424/2000

al Judecătoriei sector 3 București, vine să confirme cele statuate în Decretul

de expropriere nr. 365/1985 în sensul că terenul în litigiu, situat în

București este ocupat parțial de artera de circulație Calea Călărașilor și de

dotările tehnico-edilitare din zonă, lucru care rezultă parțial și din raportul

de expertiză întocmit în cauză, dosar nr. 7109/1998 al Judecătoriei sector 3

București.

Potrivit raportului de expertiză

menționat, din terenul în litigiu de 156 mp, o suprafață de 27 mp este domeniul

public – arteră circulație, o altă suprafață de 82 mp reprezintă zonă verde

liberă de construcții iar diferența de 48 mp este ocupată de AGIP.

Deși expertul a apreciat că

suprafața de 129 mp: 81 mp zonă verde, 48 mp ocupată de AGIP, este liberă,

această apreciere este greșită deoarece este infirmată de propriile constatări

redate în expertiză precum și din schița de plan a terenului, extrasul din

planul topo-cadastral al Municipiului București, lotul situat în București,

documente care se constituie în anexe la raportul de expertiză.

Schița întocmită de expert raportată

la extrasul din planul topo-cadastral al zonei, evidențiază cu certitudine că

terenul în litigiu – 156 mp – parțial ocupat de o arteră de circulație, parțial

ocupat de zona verde și parțial ocupat de AGIP – se încadrează în ansamblul

edilitar realizat în urma exproprierii.

Susținerea recurentei în sensul că o

parte din terenul în litigiu este liberă de construcții, respectiv 129 mp, nu

înseamnă că pentru aceasta scopul exproprierii nu a fost realizat.

Scopul exproprierii rezultând din

Decretul de expropriere a fost acela al realizării unui ansamblu de locuințe ca

dotări comerciale și tehnico-edilitare aferente, ori zona verde limitrofă

arterei de circulație (81 mp), ca și zona ocupată de AGIP (48 mp) fac parte din

dotările edilitare ale zonei amenajate în urma exproprierii, așa încât nu se

poate reține că suprafața de 129 mp nu servește realizării scopului

exproprierii.

Față de cele reținute se constată că

instanțele au statuat în mod judicios faptul că întregul teren ce face obiectul

litigiului a fost utilizat în scopul exproprierii, astfel că acesta nu poate fi

retrocedat în baz art. 35 din Legea nr. 33/1994, text ce condiționează

retrocedarea de nerealizarea scopului exproprierii.

Pentru toate aceste considerente,

Înalta Curte va reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu

temeiurilor prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și în consecință se va

respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamanta C.M. împotriva deciziei

civile nr. 473 din 26 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV –

a civilă.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de

reclamanta

C.M. împotriva deciziei civile nr. 473 din 26 noiembrie 2002 a Curții de Apel

București, secția a IV – a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2004.