ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2483/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții M.C., R.D.I.și A.S. împotriva deciziei civile nr.62 din 18 februarie 2002 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă. La apelul nominal s-au prezentat recurentele-reclamante M.C. și A.S., personal și asistate de avocat V.M.U.care l-a reprezentat și pe recurentul-reclamant R.D.I., intimatul-pârât Municipiul București prin Primarul general reprezentat de consilier juridic C.B., intimații-intervenienți G.C., V.S., C.A.și B.D., toți reprezentați de avocat R.C.și intimata-intervenientă S.C. B.I.C. SRL reprezentată de avocat T.G. Avocat C.R. învederează instanței că V.S. a decedat și că moștenitorii acesteia sunt V.I.M.și G.B.M.M.conform certificatului de calitate de moștenitor nr.25 din 4 iunie 2002 emis de notar public C.T., pe care-l depune în copie la dosar.

Mai depune un contract de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase încheiat între B.D. și C.A., autentificat de notar public T.C.sub nr.273/1.02.2002. Solicită introducerea în cauză a moștenitorilor intimatei-interveniente V.S.. Curtea, văzând dispozițiile art.243 alin.1 pct.1 C.proc.civ., introduce în cauză pe V.I.M.și G.B.M.M.și, constatând că nu mai sunt alte chestiuni prelabile, dă cuvântul părților în susținerea și, respectiv combaterea recursului. Avocat V.M.U.solicită admiterea recursului pentru motivul prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ. și modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului ca nefondat și a cererilor de intervenție în interesul apelantului-pârât – Municipiul București ca inadmisibilă și menținerea ca temeinică și legală a sentinței nr.119/6.02.2001 a Tribunalului București – Secția a III-a civilă.

Consilier juridic C.B., avocat R.C.și avocat G.T., având cuvântul pe rând, solicită respingerea recursului ca nefondat și depun concluzii scrise. CURTEA, Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată la 3.IV.2000 reclamanții M.C., R.D.I.și A.S.au chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului București și Administrația Domeniului Public București pentru a se dispune de către instanță retrocedarea terenului în suprafață de 1047 mp proprietatea reclamanților, teren ce a prisosit utilității publice pentru care a fost expropriată proprietatea situată în București, str.Barbu Văcărescu nr.160, sector 2. În motivarea acțiunii s-a arătat că imobilul în discuție se compunea din teren de 1900 mp și casă de cinci camere și dependințe și a fost proprietatea autorilor reclamanților, B.P.și B.C..

S-a mai arătat că imobilul a fost preluat în 1986 pentru cauză de utilitate publică fără forme legale și fără despăgubiri, fiind deținut în prezent de Administrația Domeniului Public, din totalul de 1900 mp, o suprafață de 853 mp fiind liberă de construcții. Reclamanții și-au restrâns pretențiile la restituirea numai a suprafeței de teren de 970,07 mp constatată a fi liberă de construcții prin raportul de expertiză întocmit în cauză. Tribunalul București, Secția a III-a civilă prin sentința civilă nr.119/6.II.2001 a admis acțiunea precizată și a obligat pârâtul Municipiul București să lase reclamanților în proprietate și posesie terenul de 970,07 mp situat în str.Barbu Văcărescu nr.160. Pârâta Administrația Domeniului Public a fost scoasă din cauză pentru lipsa calității procesuale pasive.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin actul de vânzare-cumpărare nr.737/1972 R.D.I.și R.D.C.au dobândit proprietatea asupra unei cote de 2/3 din imobilul situat în București str.Barbu Văcărescu nr.100, sectorul 2, compus din teren în suprafață de 1900 mp și construcție. Vânzătoarea B.C. a dobândit imobilul în timpul căsătoriei, cota soțului fiindu-i transmisă prin succesiune. Alături de R.D.I.și C.(devenită M., urmare divorțului) este coproprietară a imobilului și D.M., succesoare și ea a soților B. și la rândul ei, continuată în drepturi, prin succesiune, de fiica acesteia, A.S.(a treia reclamantă). S-a mai reținut că imobilul din litigiu a fost preluat în fapt în anul 1990, el regăsindu-se în listele anexe la HG 556/1990 privind plata despăgubirilor pentru demolarea unor imobile situate în municipiul București și în sectorul agricol Ilfov.

În legătură cu acest act normativ s-a apreciat că nu poate avea caracterul unei exproprieri de utilitate publică, el neputând produce efecte decât pentru viitor. S-a mai considerat că preluarea a fost abuzivă și pentru faptul că despăgubirile au fost acordate ulterior și nu anticipat și deci este îndreptățită revendicarea reclamanților în temeiul art.480 C.civ. Expertiza a identificat o suprafață de 970,07 mp liberă de construcții iar reclamanții și-au redus pretențiile la această suprafață cu ocazia dezbaterilor în fond.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Municipiul București, criticând soluția în esență pentru împrejurarea că în mod greșit s-au interpretat actele prezentate neobservându-se că reclamanții nu au făcut dovada calității lor procesuale active, neprezentând titlul de proprietate.Terenul în discuție în suprafață de 1580 mp a fost dobândit de soții B. în 1950 de la F.B.pe baza unui act sub semnătură privată, vânzătoarea fiind proprietară în indiviziune cu alte trei persoane. Că, de asemenea, nu s-a observat nici că prin decizia 2312/21decembrie 1949 Comitetul Provizoriu al Sfatului Popular București a fost expropriată proprietatea deținută de F.B.împreună cu C.E., S.V.și A.G.(art.I poz.3 din decizia menționată).Prin Decretul 105/27.IV.1950 s-a expropriat și trecut în proprietatea statului terenul înstrăinat de coindivizara F.B.

Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă, prin decizia civilă nr.62/18.II.2002 a admis apelul și cererile de intervenție în interesul Municipiului București formulată în această fază a procesului de către intervenienții S.C. B. C. I. SRL, G.C., V.S., B.D. și C.A.. A fost schimbată în tot sentința civilă 119/2000 și respinsă acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că reclamanții sunt moștenitorii soților B.P.și C. conform certificatelor de moștenitor existente la dosar dar că nu au făcut dovada titlului de proprietate al autorilor lor. Chitanța sub semnătură privată încheiată cu un coindivizar pentru o suprafață de teren neindividualizată prin număr și vecinătăți în str.Barbu Văcărescu, nu valorează titlu de proprietate.

S-a considerat că această chitanță este un antecontract de vânzare-cumpărare nefinalizat, urmat de o expropriere în 21.IV.1950 a întregii proprietăți indivize deținute de F.B., C.E., S.V.și A.G. S-a constatat că prin sentința civilă 327/23.I.2001 a Tribunalului București s-a admis acțiunea în revendicare formulată de G.C., V.S., B.D. și C.A., fiind obligați mai mulți pârâți – persoane juridice – să lase acestora în deplină proprietate o suprafață totală de 131.995,99 mp. teren situat în perimetrul străzilor Barbu Văcărescu, Gh.Țițeica și Luigi Garvani, teren cu privire la care s-a emis dispoziția 84/29.VIII.2001 a Primarului General de restituire în natură a dreptului de proprietate, drept înscris în CF la 10.X.2001.

S-a mai constatat că între intervenienții C.G., S.V., D.B.și A.C.pe de o parte și intervenienta S.C. B.I.C.SRL, pe de altă parte a intervenit un contract de închiriere A 279280 la 24.X.2001, pe o perioadă de 49 de ani. Instanța a mai reținut neconcordanța în privința întinderii suprafeței de teren în litigiu. Reclamanții au pretins 1900 mp că ar fi fost deținuți de soții B. iar din diferitele acte de la diverse autorități au rezultat suprafețe variabile: 824 m teren și construcție (fila 10 - dosar tribunal); 2020 mp teren (fila 131 – dosar apel); 2028 mp teren (fila 134 – dosar apel); 2084 mp (raportul de expertiză, din care 1077,43 suprafață afectată de modernizarea străzii Barbu Văcărescu și 970,02 mp teren liber și care deci se referă la o altă suprafață totală de 2048 mp în urma adiționării).

Instanța a mai remarcat că indiviziunea în care se află reclamanții asupra terenului revendicat mai cuprinde un coproprietar B.D.S.fiica înfiată, cu privire la care nu s-a făcut nici o probă. Împotriva acestei decizii au formulat în termen legal recurs reclamanții M.C., R.D.I.și A.S., invocând dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ., hotărârea nelegală și netemeinică fiind pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În esență s-a criticat soluția sub trei aspecte: - greșit s-a reținut că reclamanții nu au caluitate procesuală activă pentru că nu au dovedit un drept de proprietate asupra imobilului revendicat, fiind ignorate actele autentice prezentate atât pentru ei cât și pentru autorii lor, soții B.; - greșit s-au comparat titlurile de proprietate ale reclamanților și ale intervenienților câtă vreme intervențiile au fost făcute în interesul pârâtului Municipiul București care nu a putut prezenta un titlu, pentru stat, care a procedat abuziv la demolare și greșit s-a pretins, contrar art.1169 C.civ. să se facă dovada proprietății autorilor lor, o asemenea probă calificată drept diabolică, fiind criticată de doctrină și practică.

- greșit s-au admis cererile de intervenție în interesul pârâtului Municipiul București, cereri care în realitate s-au dovedit a fi în interes propriu, deci inadmisibile în această fază a procesului. Recursul este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce succed: În mod corect s-a reținut de către curtea de apel că reclamanții nu au făcut dovada titlului de proprietate al autorilor lor. Într-adevăr, soții B.P.și C. au încheiat cu F.B.la 16.I.1950 un act sub semnătură privată intitulat „act de vânzare cumpărare”, pentru o suprafață de teren de 1580 mp în str.Barbu Văcărescu (fără număr), teren ce făcea parte dintr-o proprietate mai vastă deținută de vânzătoare în indiviziune cu alte trei persoane.

Actul de vânzare-cumpărare face mențiunea vecinătăților și indică o schiță de plan care face parte integrantă din act dar, care nu însoțește acest document. Actul sub semnătură privată nefiind finalizat prin autentificarea și transcrierea sa, nu produce efectele juridice specifice vânzării-cumpărării, transcrierea dreptului de proprietate și, ca urmare, lipsește de aceste efecte și transmiterea ulterioară – prin act autentic, nr.737/1972 – de la B.C. la soții R.D.I.și C. Acest din urmă act nu este suficient pentru a justifica titlul de proprietate pentru terenul revendicat pentru că el însuși se bazează – textual, în cuprinsul său – pe actul sub semnătură privată. De remarcat că actul autentic de cumpărare al soților R.D.

se referă la un teren de 1900 mp situat în str.Barbu Văcărescu nr.100. În termenii art.1295 alin.2 C.civ.,”în materie de vindere de imobile drepturile care rezultă prin vinderea perfectată între părți nu pot a se opune, mai înainte de transcripțiunea actului, unei a treia persoane care ar avea și ar fi conservat, după lege, oarecare drepturi asupra imobilului vândut”. Condiția transcripțiunii este cerută ad validitatem și nu ad probationem, iar în speță, asupra terenului în discuție înstrăinat de un coindivizar, mai dețineau drepturi de proprietate indiviză și ceilalți trei coindivizari. Aceștia din urmă după cum s-a reținut în cauză și-au revendicat, la rândul lor, drepturile de proprietate.

Ca urmare, în demersul de stabilire a dreptului de proprietate – conform rigorilor legale – a fost necesar să se meargă în ascendență din proprietar în proprietar, față de carențele actelor prezentate și nu s-au încălcat prin aceasta dispozițiile art.1169 C.civ. Nu s-au încălcat nici dispozițiile art.51 și 54 C.proc.civ. cu privire la cererile de intervenție formulate de intervenienți în interesul pârâtului Municipiul București. Coincidența de interese (în numele unei părți și în nume propriu nu poate conduce la respingerea de plano a intervenției făcute în interesul unei părți din proces. Distincția se face prin poziția procesuală și, legat de aceasta, prin drepturile procesuale de care poate uza o asemenea parte intrată în proces prin una sau alta din aceste forme.

Se constată, așadar, că în mod corect s-a admis apelul pârâtului și a fost respinsă acțiunea reclamanților. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții M.C., R.D.I.și A.S.împotriva deciziei civile nr.62 din 18 februarie 2002 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2003.