ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3148/2003

S-a luat în

examinare recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului

București, reprezentat legal de Primarul General împotriva deciziei nr.254 din

12 iunie 2002 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă.

La apelul

nominal s-au prezentat intimata-reclamantă M.G., prin avocat M.T.,

intimații-intervenienți N.V., T.A.O., reprezentați de același avocat, lipsind

recurentul-pârât Consiliul General al Municipiului București, reprezentat legal

de Primarul General.

Procedura

completă.

Curtea pune în

discuție excepția nemotivării recursului, în temeiul art.303 alin. (1) și (3)

din C.proc.civ..

Avocat M.T.

solicită a se constata nul recursul.

C U R T E A

Asupra

recursului de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, la 26 aprilie 2000 reclamanta

M.G.a chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului București, pentru ca,

prin sentința ce instanța va pronunța să dispună obligarea pârâtului să-i lase

reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în

București, str.Elefterie nr.10, sector 5.

În motivarea

acțiunii reclamanta a arătat că imobilul mai sus individualizat a fost

proprietatea autorului V.B.de profesie avocat conform contractului de

vânzare-cumpărare 15644/21 decembrie 1946 și că acesta a trecut în proprietatea

statului, prin Decretul 92/1950, reclamanta venind la succesiunea defunctei

E.B.(care, la rându-i a moștenit imobilul de la autorul V.B.).

În drept au

fost invocate prevederile art.480 din C.civ.. La termenul din 10 decembrie 2000

T.A.O. și N.V. au formulat cerere de intervenție în interes propriu având

același petit ca acțiunea introductivă de instanță și au arătat că sunt

proprietarii aceluiași imobil în calitate de moștenitori ai defuncților T.I.,

N.V.și R.E.

Prin sentința

civilă 74 din 28 ianuarie 2002, Tribunalul București, Secția a IV-a civilă a

respins acțiunea și cererea de intervenție voluntară, cu motivarea că

reclamanții și intervenienții nu au dovedit împrejurarea de fapt că autorul

comun, V.B., decedat la 14 aprilie 1977, era de profesie avocat făcând parte

din categoria celor exceptați de la naționalizare.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel reclamanta M.G.și intervenienții N.V., T.A.O.

criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia

254/12 iunie 2002, Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă a admis

apelul acestora, a schimbat în tot sentința civilă 74/28 ianuarie 2002 a

Tribunalului București, Secția a IV-a civilă, a admis acțiunea și cererea de

intervenție în interes propriu a intervenienților T.A.O. și N.V. și a obligat

pârâtul Consiliul General al Municipiului București, reprezentat legal de

Primarul General să lase acestora în deplină proprietate și liniștită posesie

imobilul revendicat.

Pentru a

pronunța această soluție, Curtea de Apel București, Secția a IV-a civilă a

reținut în considerentele deciziei că, în apel, în considerarea caracterului

devolutiv specific acestei căi de atac (art.292 alin. (2) din C.proc.civ.)

părțile au depus înscrisuri cu care au dovedit că autorul inițial, V.B., era de

profesie avocat, făcând parte din categoria socio-profesională expres exceptată

de dispozițiile art.II din Decretul 92/1950.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs, pârâtul Consiliul General al Municipiului

București, reprezentat legal de Primarul General.

Din cuprinsul

cererii de recurs, astfel cum este redactată, Curtea constată că aceasta este

lapidară de „motivare”.

Motivarea

recursului trebuie să răspundă cerințelor impuse de lege.

Astfel potrivit

art.303 alin. (1) din C.proc.civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de

recurs sau înlăuntrul termenului de recurs”.

Deși

C.proc.civ. nu cuprinde dispoziții amănunțite cu privire la cerințele de formă

ale recursului, este de precizat că dispozițiile procedurale în această

materie, se completează în mod corespunzător cu cele prevăzute de art.287 din

același cod, text procedural ce evidențiază, în cuprinsul lui toate elementele

pe care trebuie să le cuprindă apelul.

Cum

reglementarea prevăzută de art.316 permite ca dispozițiile de procedură privind

judecata în apel să fie aplicate și în instanța de recurs, este evident că și

cererea de recurs cuprinde ca și cererea de apel elementele (nume, domiciliu,

arătată hotărârii care se atacă, motivele de fapt și de drept pe care se

întemeiază, dovezile invocate, semnătura).

Criticile

expuse nu permit structurare, încadrarea în vreunul din cele 10 motive de

recurs, limitativ și expres prevăzute de art.304 din C.proc.civ..

Este de

precizat, în acest sens, că recursul, privit ca o cale extraordinară de atac,

calificată ca atare de legea – conform reglementării realizată sub incidența

O.U.G.59/2001 prevede în mod explicit și limitativ motivele de recurs.

Chiar dacă

legiuitorul a reglementat expres posibilitatea încadrării în motivele de

recurs, prevăzute de art.304 din C.proc.civ. (art.306 alin.3 din același cod)

această prevedere nu exonerează recurentul de a motiva cererea de recurs, în

sensul arătării motivelor de casare, dezvoltării acestora.

Cum, în cauză

din forma și conținutul cererii de recurs nu rezultă o motivare care să poată

atrage încadrarea în motivele de recurs, reglementate de art.304 din

C.proc.civ., Curtea urmează a constata nul recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul

recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului București

reprezentat legal de Primarul General împotriva deciziei 254 din 12 iunie 2002

a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2003.